tag:blogger.com,1999:blog-86050080531287013972024-03-05T19:11:20.741-08:00MANUELA MIGA HAIKUDOManuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.comBlogger24125tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-23218361248940969622009-06-01T14:04:00.001-07:002009-06-01T14:04:55.509-07:00Cucul<div style="text-align: center;"><span style="font-style: italic; font-size: 180%;" lang="RO"><span style="font-weight: bold;">Cucul</span></span>
<br /></div><div style="text-align: right;">Manuela Miga
<br /></div><span style="font-size: 130%;" lang="RO">
<br /><o:p></o:p></span> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Kakkō sau kankodori în japoneză –<span style=""> </span>cucul –<span style=""> </span>este un<b style=""><i style=""> kigo</i></b> de vară în acea zonă, dar hototogisu, o specie mai măruntă de cuc, are rolul principal în haiku poate pentru că foloseşte 5 note/onji în cântecul lui ascuţit. Shugyō Takaha a scris un haiku</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">umi to ifu ookina mimi ni kankodori<o:p></o:p></span></p> <table class="MsoNormalTable" style="font-family: trebuchet ms;" border="0" cellpadding="0" cellspacing="0"> <tbody><tr style=""> <td style="padding: 0cm;" valign="top"> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <span style="font-size: 130%;">
<br /></span></td> </tr> </tbody></table> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">ce s-ar putea traduce cam aşa:</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">întreaga mare<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">într-o ureche ciulită –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">cântecul cucului</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Dacă despărţim versurile şi încercăm să le interpretăm separat, dacă numărăm silabele şi kigo-urile sau orice altceva, nu putem înţelege nimic şi nu ne rămâne decât să ne consolăm că japonezii fiind altfel decât noi... În general şi în particular, haiku-ul trebuie înţeles ca un întreg. Lăsând în urmă cunoştinţele şi proiecţiile noastre, preferinţele şi antipatiile (pentru autor, stil, o anume imagine etc.) trebuie să facem tăcere în noi ca să putem auzi ce spune, ce vrea să spună celălalt. Analiza, număratul, puternica conştiinţă de sine şi dorinţa de auto-valorizare a ego-ului clocesc în emisfera stângă a creierului, cea cu care noi lucrăm mai mult, ca buni occidentali ce suntem. Să încercăm să o folosim întâi pe cea dreaptă (amintindu-ne ce aproape suntem de Orientul Apropiat),</span><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CCornel%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Font Definitions */ @font-face {font-family:"Trebuchet MS"; panose-1:2 11 6 3 2 2 2 2 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:EN-GB;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;}</style><span style="font-size: 14pt; font-family: "Trebuchet MS";" lang="RO"> </span><span style="font-size: 130%;" lang="RO">responsabilă de empatie şi sinteză, de imagini vizuale globale, apoi pe cea stângă. Aceasta este marea taină a dialogului, a celui inter-cultural, printre altele. Altfel vorbim singuri.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Dacă, recitind acest haiku, reuşim să ne lăsăm în braţele empatiei, vom vibra în acelaşi ritm cu autorul, un om copleşit de căldura verii. Ce ar putea fi mai plăcut decât răcoarea şi mirosul mării, foşnetul valurilor, dar marea e departe. Din fericire, un cântec abia auzit, la care apoi ciulim urechea (în japoneză este scris ureche mare, dar, normal, nu ne oprim la sensul fizic), ne aduce, din depărtări, această dorită prezenţă cu răcoare cu tot.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Abia acum putem raţiona: kankodori = <b style=""><i style="">kigo</i></b> (cuvânt sezonal) de vară,<span style=""> </span><b style=""><i style="">kidai</i></b> (subiect sezonal) =<span style=""> </span>cântecul cucului<b style=""><i style="">, kisetsu</i></b> (emoţii sezonale) dorinţa de răcoare = marea, <b style=""><i style="">hon’i </i></b>(înţelesul esenţial) = căldura, ca esenţă a verii.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Poeţii japonezi au editat şi folosit de câteva sute de ani şi încă produc noi <b style=""><i style="">saijiki</i></b>, un fel de liste/dicţionare/îndreptare pentru începători cu diferiţii termeni grupaţi în teme generale, oferind haiku-uri ca exemple şi preţioase informaţii despre natură (climă, plante, animale, forme de relief etc.), informaţii istorice (când s-a născut şi a murit cutare poet) şi culturale (sărbători religioase, obiceiuri etc.). De exemplu, William J. Higginson<span style=""> </span>a publicat în 1996 <i style="">Haiku World</i>, un saijiki internaţional de peste 400 de pagini în care figurează şi câţiva autori români. Acesta poate fi utilizat ca o lucrare de referinţă şi înţeles ca un fenomen social şi cultural de grup ce ajută la o mai profundă cunoaştere a haiku-ului.
<br /></span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Ţăranul român a avut calendare populare din care afla când să semene, să cureţe fântânile, ori când să nu lucreze, să nu înjuge boii...
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><b style=""><i style=""><o:p></o:p></i></b></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></b></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="EN-GB"><span style=""> </span></span><span style="font-size: 130%;" lang="RO">În tradiţiile populare de la noi, citându-l pe Ion Ghinoiu – <i style="">Zile şi Mituri</i>, cucul începe şi îşi sfârşeşte cântatului la date fixe: „Şi cucul, cum a sosit şi i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, şi cântă necontenit de la Ziua Cucului –<span style=""> </span>Bunavestire (25 martie, sărbătoare aflată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară) până la Sânziene – Ziua Amuţitului Cucului, sau până la Sânpetru (sărbători din preajma solstiţiului de vară)”. De aici şi până la ceas ori pendulă, cucul n-a făcut decât un salt. Locul de unde se aude prima dată cântecul (în spate, în faţă, în stânga, în dreapta) sau unde este aşezat (pe o ramură verde aduce sănătate, uscată – boală), precum şi ceasul zilei sunt semne bune sau rele. Numărând de câte ori cântă afli câţi ani vor trece până te căsătoreşti sau mori.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-indent: 36pt; text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Altă legendă anunţă sosirea cucului ceva mai înainte, de Dragobete, numit şi Logodna păsărilor. Neînsoţit – om sau pasăre – singur rămâne tot anul şi fără pui, ca şi cucul, devenit simbol al solitudinii, al lipsei ori depărtării<span style=""> </span>persoanei iubite, al iubirii neîmpărtăşite ori păcătoase. Takao Yoshimwara a scris pentru iubitul ei, un curtean din Edo, în zorii zilei, după plecarea lui:<o:p></o:p></span></p> <table class="MsoNormalTable" style="font-family: trebuchet ms;" border="0" cellpadding="0" cellspacing="0"> <tbody><tr style=""> <td style="padding: 0cm;" valign="top"> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <span style="font-size: 130%;">
<br /></span></td> </tr> </tbody></table> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">acum, iubite<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">eşti lângă Komakata –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">strigătul cucului</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Singură, neconsolată şi tânjind deja după domnul inimii ei, se întreabă dacă el a ajuns deja, asemenea unei bărci, la ţărm în Komakata, iar plânsul ei seamănă cu strigătul ascuţit şi sfâşietor al hototogisu-lui, asociat aici cu tristeţea întâmpinării zorilor (noaptea de dragoste care se sfârşeşte) şi cu singurătatea.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>O legendă (descrisă de C. J. Petroi) îl prezintă pe cuc ca fiind o persoană căzută sub blestemul părintesc: un copil şi-a pierdut fratele în codru şi de-atunci îi e sortit să-l caute neîncetat. În Japonia există o legendă similară (Yanagita Kunio – <i style="">Japanese Folk Tales</i>): doi fraţi trăiau singuri, în sălbăticie. Fratele cel mic culegea yami, un fel de cartofi sălbatici, pe cei mai buni dându-i fratelui său mai mare, dar acesta se simţea nedreptăţit şi bănuia că el are parte doar de cei mai stricaţi yami. Supărat, a luat un cuţit şi a despicat burta fratelui cel mic, dar spre surprinderea sa, a găsit doar yami găunoşi. De atunci, rotindu-se în zonele în care cresc yami, cucul-fratele cel mare îşi cântă jalea:</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Frăţiorul meu,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Eu sap şi gătesc pentru tine.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Bietul meu frăţior,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Sap după yami ca să-i mănânci.</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Printre puterile magice ale cucului, în afară de cea oraculară, se află şi puterea de a lua/strica laptele vitelor, de a călăuzi sufletul în lumea de dincolo. Levis Mackensie – <i style="">The Autumn Wind: A Selection from the Poems of Issa</i>, scrie că în perioada Heian cucul era asociat cu „dealul morţii”. El traduce şi alte poeme cu acest subiect printre care cel al unui anonim:
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">restul cântului<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">o să-l aud în ţara morţii –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">hototogisu</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Nu numai în moartea individuală, ci şi în cea cosmică, pasărea magică joacă un rol principal; astfel, în ritualurile de înmormântare a iernii şi venire a primăverii, de Lăsata Secului pentru Postul Paştelui, în Dobrogea, flăcăi cu măşti de cuci şi cuciţe defilează, apoi bunica cucilor trage trei brazde simbolice în formă de cerc. În final, măştile sunt călcate în picioare într-un ritual de purificare:</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Să piară cu tine<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Tot ce-i rău în mine<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Şi să fie luminat...</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">În interiorul cercurilor, mirii sunt udaţi şi ciclul cosmic poate reîncepe; în Maramureş flăcăii strigă în această zi numele fetelor care nu s-au măritat şi pricina.</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Dar să revenim la cucii noştri, cei de la concursul RK.
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>28 dintre haiku-uri se referă la cântecul cucului şi la funcţia sa de vestitor al primăverii, în două (18, 27) cucul e răguşit, iar în haiku-ul 53 auzim plânsul cucului; 38 merge chiar mai departe, cucul manifestându-şi prin tăcere revolta la vederea sângelui mielului tăiat (prin etalarea unor imagini patetice, acest poem impresionant se înscrie în genul poeziei lirice). Tot în zona auditivă, dar ca obiecte ce anunţă scurgerea timpului, se numără şi cucii din haiku-urile 6, 34, mai puţin probabil şi 8.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Imaginea sa vizuală o găsim în două haiku-uri (9, 14, acesta din urmă exhibând doar o pană rătăcită). Translatând cucul în domeniul floral – ciuboţica cucului – ne întâmpină numerele 13, 23, 33.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Senryu-ul aflat sub numărul 45 ne explică modul de hrănire al păsării, iar ciudatele sale obiceiuri de cuibărire sunt exemplificate de 30, 35, 51, 39, pe când senryu-ul 47 pune în scenă un cuc familist.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Uciderea cucului face obiectul haiku-ului 31, iar moartea/regenerarea constituie subiectul poemului 44, al cărui autor sigur l-a citit pe Bashō, ba chiar şi-l aminteşte prea tare; şi 49 îl asociază cu moartea (cimitirul), dar în mod indiferent.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>În calitatea sa de oracol, conform legendei, cucul anunţă moartea – 7 (oare din ce parte le-o fi cântat?), dar, cântând în zori, vesteşte de bine – 15.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Ca simbol al solitudinii îl găsim în 2, 4, 11, 22, 32, 27, 41 şi 42; 43 ne descrie imposibilitatea vindecării „bolii cucului”, boala dragostei nefericite.</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Cucul stimulează lucrări de primăvară (aratul, zugrăvitul) în poemele 12 şi 25.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Asociat sărbătorilor religioase, el începe să cânte de Ziua Cucului (36) şi tot de Buna Vestire cântecul său aduce un val de iubire (17), învie livada cu vişini de Înviere (24), de Paşti îşi face datoria de cuc din pendul (34) iar ultimul recital îl dă, conform legendei, de Sânziene (5).</span></p><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal">
<br /></p><div style="text-align: justify;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p face="trebuchet ms" style="text-align: justify;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span><span style="font-family: trebuchet ms;">Pentru că eu cred că a scrie haiku fără a face apel la rădăcinile sale autentice, cele japoneze, mizând doar pe formele contemporane de limbă engleză, este ca şi cum ai construi o casă începând cu acoperişul în loc de a pune întâi temelia, închei cu :</span></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-style: italic; font-weight: bold; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Bashō</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Kyoto –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">cât tânjesc după Kyoto<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">în care cântă cucul</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">departe<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">unde dispare cucul –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">insulă singuratică</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">hototogisu –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">prin pâlcul de bambuşi<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">se iţeşte luna</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-weight: bold; font-style: italic; font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">Issa</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">hototogisu –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">insecte şi muşte<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">ascultaţi-l şi voi!</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">nu eram vărul tău<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">în viaţa anterioară,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">o, cucule?</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">care, oh, care<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">este muntele tău?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">hototogisu *</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">un cuc îmi cântă<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">mie, muntelui,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">mie, muntelui *</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">o asemenea noapte <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">există oare şi în China?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO">hototogisu**</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 100%;" lang="RO">*Repetiţia este adesea folosită ca figură de stil, atât în limba cât şi în poezia japoneză, ori teatrul kabuki, dar cel ce nu pătrunde spiritul haiku-ului o consideră eroare, deoarece eroare este în stilul neglijent al limbii şi poeziei române.</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 100%;">
<br /></span><span style="font-size: 100%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 100%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size: 100%;" lang="RO">**Cucul din China – cucul comun – cântă mai rar. Conform legendei, hototogisu cântă pătimaş, obsesiv, până când scuipă sânge. Pentru acest motiv, pe patul de spital, bolnav de tuberculoză pulmonară, Shiki se compara cu hototogisu.</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;">
<br /></p> Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-52332436633276177162009-05-30T02:24:00.000-07:002009-06-01T13:59:52.503-07:00Traducerea unor poeme de Ryōkan<div style="text-align: center;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:180%;"><br /><br /><span style="color: rgb(51, 51, 255);">Traducerea unor poeme de Ryōkan</span><br /></span></div><br /><div style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;"> de Manuela Miga<br /></div><br /><br /><br /><div style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;">La adresa <a href="http://www.youtube.com/watch?v=VqHxkzauSkU"> http://www.youtube.com/watch?v=VqHxkzauSkU</a> elevul Pericleanu Octavian-Mihai, preluând coloana sonoră din „Ryokan Haiku Poetry – a Collection of Poems”, Four Seasons Productions, unul din cele 21 de video-uri din Moving Poetry Series (care conţine şi „13 Haiku Poems” , „Japanese Haiku by Basho”), a postat un material pentru care a ales şi prelucrat cu multă sensibilitate şi acurateţe imaginile. Traducerea poemelor a fost făcută după textul englez şi aici e partea slabă a acestui material; fireşte, nu ne aşteptam ca un elev să aibă cunoştinţe despre poezia japoneză ori metrica ei specifică dar, în mod evident, nici nu a fost îndrumat în acest sens, dovadă comentariul introductiv cel puţin stângaci. Aşa se face că un haiku este tradus cu 37 de silabe, grupate pe 4 rânduri. Reproduc fidel traducerea:<br /><br />Fiecare arţar înfrunzit<br />Agitându-se departe,<br />odată pentru totdeauna,<br />Îşi arată şi faţa, şi spatele.<br /><br />Să spunem doar că momiji, frunzele roşii de arţar, kigo pentru toamnă, simbol drag japonezilor şi încărcat de sensuri, se situează în opoziţie fermă comparativ cu stadiul de înfrunzire; dincolo de aceasta, oricât de primăvăratic şi săltăreţ ar fi arţarul de mai sus, nu văd cum îşi poate arăta şi faţa şi spatele privitorului care-l contemplă.<br /><br />Vrăjită, obsedată chiar de minunata voce nostalgică a lui Machiko Moser am căutat şi găsit respectivele poeme care meritau o soartă mai bună, iar Ramona Ţăranu – masterand al Universitaţii Bucureşti, Facultatea de Limbă şi literatură japoneză – mi-a pus la dispoziţie o traducere liberă. În afară de provocarea reconstituirii secvenţelor de 31 şi 17 silabe, traducerea cuvântului kokoro m-a pus la încercare şi, sper că într-un mod fericit, am ales – după context – minte şi spirit, kokoro însemnând şi inimă şi suflet, toate acestea împreună într-un singur minunat centru al fiinţei care încă nu s-a despărţit de sine.<br /><br />Cred că este interesant pentru autorii de tanka şi haiku în limba română să dispună de scrierea poemelor lui Ryōkan în romaji (transcrise mai jos cu caractere italice); astfel îşi vor face o idee despre felul în care sună versurile în japoneză. Am inclus şi prima waka din video-ul originar care, în varianta propusă de d-l Pericleanu, a fost sacrificată în favoarea comentariului introductiv.<br /></div><br /><div style="text-align: center;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-style: italic;">Yama kage no</span><br /><span style="font-style: italic;">iwama wo tsutau</span><br /><span style="font-style: italic;">kokemizu no</span><br /><span style="font-style: italic;">kasukani ware wa</span><br /><span style="font-style: italic;">sumiwataru kamo</span><br /><br />Cândva voi atinge<br />limpezimea apei<br />din ascunzişul<br />de muşchi dintre stâncile<br />de sub poala muntelui.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Tou hito mo</span><br /><span style="font-style: italic;">naki yamazato ni</span><br /><span style="font-style: italic;">iori shite</span><br /><span style="font-style: italic;">hitori nagamuru</span><br /><span style="font-style: italic;">tsuki zo warinaki</span><br /><br />Retras în satul<br />de munte unde nimeni<br />nu mă vizitează<br />atât îmi rămâne:<br />să privesc luna, singur.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ura wo mise</span><br /><span style="font-style: italic;">omote wo misete</span><br /><span style="font-style: italic;">chiru momiji</span><br /><br />cad frunzele roşii<br />de arţar – când pe dos<br />şi când pe faţă<br /><br /><span style="font-style: italic;">Yuugure no</span><br /><span style="font-style: italic;">oka no matsu no ki</span><br /><span style="font-style: italic;">hito naraba</span><br /><span style="font-style: italic;">mukashi no koto mo</span><br /><span style="font-style: italic;">towamashi mono</span><br /><br />Apus de soare.<br />Dacă pinul de pe deal<br />s-ar putea face om<br />l-aş întreba despre<br />lucrurile de demult.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Wabinuredo</span><br /><span style="font-style: italic;">kokoro wa sumeri</span><br /><span style="font-style: italic;">kusa no io</span><br /><span style="font-style: italic;">sono hi sono hi wo</span><br /><span style="font-style: italic;">okuru bakari ni</span><br /><br />Zi după zi în<br />sălaşul meu de iarbă<br />îmi petrec viaţa.<br />Mintea mea se limpezeşte<br />în singurătate.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Yume no yo ni</span><br /><span style="font-style: italic;">mata yume musubu</span><br /><span style="font-style: italic;">kusamakura</span><br /><span style="font-style: italic;">nezame sabishiku</span><br /><span style="font-style: italic;">mono omou kana</span><br /><br />Noi vise ţese-n<br />lumea iluzorie<br />perna de iarbă.<br />La trezire eşti singur<br />cu gândurile tale.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Aru wa naku</span><br /><span style="font-style: italic;">naki wakazu sono</span><br /><span style="font-style: italic;">yo no naka ni</span><br /><span style="font-style: italic;">aware itsumade</span><br /><span style="font-style: italic;">wa ga mi nagekan</span><br /><br />Plângere-i viaţa.<br />În lumea aceasta<br />fără încetare<br />se plânge, dar până când<br />va jeli sufletul meu?<br /><br /><span style="font-style: italic;">Kono sou no</span><br /><span style="font-style: italic;">kokoro wo towaba</span><br /><span style="font-style: italic;">oozora no</span><br /><span style="font-style: italic;">kaze no tayori ni</span><br /><span style="font-style: italic;">tsuku to kotae yo</span><br /><br />Dacă cineva<br />întreabă de spiritul<br />acestui călugăr<br />spune-i că umblă purtat<br />de vântul cerului.<br /><br /><br /><br /><br /></div>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-28377627984721258592009-05-30T01:29:00.000-07:002009-05-30T01:38:06.477-07:00Cîteva transpuneri de poeme haiku din japoneză<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 11"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 11"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CCornel%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Font Definitions */ @font-face {font-family:"MS Mincho"; panose-1:2 2 6 9 4 2 5 8 3 4; mso-font-alt:"MS 明朝"; mso-font-charset:128; mso-generic-font-family:roman; mso-font-format:other; mso-font-pitch:fixed; mso-font-signature:1 134676480 16 0 131072 0;} @font-face {font-family:Euphorigenic; panose-1:0 0 0 0 0 0 0 0 0 0; mso-font-alt:"Times New Roman"; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-format:other; mso-font-pitch:auto; mso-font-signature:3 0 0 0 1 0;} @font-face {font-family:Garamond; panose-1:2 2 4 4 3 3 1 1 8 3; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;} @font-face {font-family:"Garamond\,Bold"; panose-1:0 0 0 0 0 0 0 0 0 0; mso-font-alt:"Times New Roman"; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-format:other; mso-font-pitch:auto; mso-font-signature:7 0 0 0 3 0;} @font-face {font-family:"Trebuchet MS"; panose-1:2 11 6 3 2 2 2 2 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;} @font-face {font-family:"\@MS Mincho"; panose-1:0 0 0 0 0 0 0 0 0 0; mso-font-charset:128; mso-generic-font-family:roman; mso-font-format:other; mso-font-pitch:fixed; mso-font-signature:1 134676480 16 0 131072 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"MS Mincho"; mso-fareast-language:JA;} h1 {mso-style-next:Normal; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; page-break-after:avoid; mso-outline-level:1; mso-layout-grid-align:none; text-autospace:none; font-size:14.0pt; font-family:Garamond; color:black; mso-font-kerning:0pt; mso-ansi-language:FR; font-weight:normal;} h2 {mso-style-next:Normal; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; page-break-after:avoid; mso-outline-level:2; mso-layout-grid-align:none; text-autospace:none; font-size:14.0pt; font-family:Garamond; mso-ansi-language:FR; font-weight:normal;} h3 {mso-style-next:Normal; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; text-indent:36.0pt; mso-pagination:widow-orphan; page-break-after:avoid; mso-outline-level:3; font-size:14.0pt; mso-bidi-font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"MS Mincho"; mso-ansi-language:RO; mso-fareast-language:JA; mso-bidi-font-weight:normal;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:35.4pt; mso-footer-margin:35.4pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal" style=""><b style=""><span style="color: rgb(96, 147, 209);font-family:Euphorigenic;font-size:20;" lang="FR">
<br /></span></b></p><p class="MsoNormal" style=""><span style="font-size:180%;"><b style=""><span style="color: rgb(96, 147, 209);font-family:Euphorigenic;" lang="FR">La lettre du haïku n</span></b><b style=""><span style="color: rgb(96, 147, 209);font-family:Garamond;" lang="FR">° </span></b></span><b style=""><span style="color: rgb(96, 147, 209);font-family:Euphorigenic;font-size:20;" lang="FR"><span style="font-size:180%;">21</span><o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b><span style=";font-family:";" lang="FR">distribuée gratuitement par l’Association pour la promotion du haïku</span></b></span></p><p class="MsoNormal">
<br /></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /><i style=""><span lang="FR"><o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Cu permisiunea lui Dominique Chipot, căruia îi mulţumesc şi pe această cale, am reprodus un text din numărul 21 al revistei franceze<b style=""><i style=""> „Ploc¡”</i></b>care propune o selecţie de haiku-uri preluate din revista japoneză </span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i><span style="" lang="RO">Ashibi</span></i></b></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> (Azalee)</span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">. Am rugat-o pe Ramona Ţăranu, masterand al Facultăţii de Limbă şi literatură japoneză din cadrul Universităţii Bucureşti, să traducă haiku-urile cuvânt cu cuvânt şi apoi am realizat „punerea în formă”.
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Când nu am avut de ales, am preferat să depăşesc numărul prescris de silabe pentru a mă apropia mai mult de sensul iniţial; nici o altă alternativă când eşti copleşit de o limbă ca japoneza, în care, cu puţine silabe, câţiva kanji, poţi spune atât de multe. Traducerea franceză, datorată lui Kemmoku Makoto, adaptată în franceză de acesta şi de Dominique Chipot, mi-a rămas necunoscută, deoarece nu doream să fiu influenţată de ea; am copiat-o ulterior pentru a oferi cititorilor români şi o altă variantă.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <h3 style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><span style=""> </span>Manuela Miga</span></h3><span style="font-family: trebuchet ms;font-size:130%;" >
<br />
<br /></span> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Hito wa mina<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kanashimi oeri<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kari wataru</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Fujiwara Takao<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hito wa</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – oamenii<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">mina</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – toţi, cu toţii<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kanashimi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – tristeţea<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">oeru </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– a putea îndura, a putea duce<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kari</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – gâşte sălbatice<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">wataru</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – a trece</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">oamenii<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">îşi duc cu ei tristeţea –<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">gâştele sălbatice trec</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Chacun porte<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">sa tristesse –<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Des oies sauvages dans le ciel</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Hi kagerishi<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">toki kokū yori<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hō ochiba<o:p></o:p></span></i></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Negishi Yoshio<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – soarele, ziua<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kagerishi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – a se umbri, a se lăsa o umbră peste<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hi kagerishi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – lumina soarelui se umbreşte şi dispare – seara, asfinţitul trimite cu gândul la toamnă.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">toki</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – timp, când<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kokū </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– spaţiu gol, cerul gol; vid, nimic, gol.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">yori</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – decât; decât... mai degrabă... (utilizat în comparaţia dintre doi termeni, indică preferinţa pentru al doilea termen, cel de după <i style="">yori</i>)<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hō – </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">(1) arborele de magnolie, (2) simplu, banal, docil<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">ochiba</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – frunze ce cad, frunze căzute</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">la asfinţit<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">decât cerul gol, prefer<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">frunzele căzute ale magnoliei</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;color:black;" lang="FR">A l’instant où le ciel s’obscurcit<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;color:black;" lang="FR">Une feuille de magnolia<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;color:black;" >tombe du vide</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;color:black;" ><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Mou ashi ga<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">bō ni nattaru<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kakashi kana</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Nonaka Ryōsuke<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">mou</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – deja<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">ashi ga </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– picioarele<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">bō</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><span style=""> </span>(băţ) <i style="">ni nattaru</i> (de la verbul <i style="">naru</i> „a deveni”) - au devenit beţe<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kakashi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – sperietoare de ciori (asociată deopotrivă ideii de solitudine, dar şi ideii de persoană care îndeplineşte un rol decorativ, simbolic, fără a exercita putere de facto, fără a avea vreun cuvânt de spus)<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kana</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – particulă exclamativă, emfatică, cu rol de kireji</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">deja picioarele <o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">mi-au devenit beţe –<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">sperietoare sunt!</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <h1 style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Les jambes de l’épouvantail<o:p></o:p></span></h1> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;color:black;" lang="FR">redeviennent déjà<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;color:black;" lang="FR">deux bâtons</span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Tenchi ni mo<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">aun no kokyū<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kaeri bana</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Nishikawa Oriko<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">tenchi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – cerul şi pământul, natura<span style=""> </span></span><span lang="RO" style="font-size:130%;">→</span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> <i style="">tenchi ni mo</i> – şi în natură<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">aun no kokyū</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><span style=""> </span>– armonia a două forţe ce lucrează împreună, completându-se<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kaeri bana</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – flori care înfloresc din nou, neţinând cont de anotimp (asociate iernii)</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">cerul şi pământul<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">în armonie – iarna,<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">flori înflorind
<br /></span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Ciel et terre<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">en parfait accord –<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" >Fleurs d’arrière-saison</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Ōgiku kogiku<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">agetsurau naku<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kisou naku</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Kimura Kazashi<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">ōgiku</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – crizantemă mare<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kogiku</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – crinzantemă mică<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">agetsurau naku</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – fără a critica, a nu reproşa<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kisou naku</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – a nu concura, a nu intra în competiţie</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">mica şi marea crizantemă
<br /></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">nu se critică,<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">nu concurează între ele</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <h2 style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Grands ou petits<o:p></o:p></span></h2> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">les chrysanthèmes<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" >ne rivalisent pas</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Manten no hoshi<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">no kōshin<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">mogari bue</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Nakamura Fusako<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">manten</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – tot cerul<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hoshi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – stele<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kōshin</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – corespondenţă, schimb de mesaje<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">mogaribue</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – vântul de iarnă fluierând printr-un gard de bambus</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">pe cer, stelele îşi vorbesc – <o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">vântul iernii fluierând <o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">prin gardul de bambus</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">D’innombrables étoiles<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">communiquent entre elles –<o:p></o:p></span></p> <h2 style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Le souffle fort du vent du nord dans la haie morte</span></h2><span style="font-family: trebuchet ms;font-size:130%;" >
<br />
<br />
<br /></span> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Kōraku no<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">yūbe akari ni<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">zazendō</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Tokuda Chizuko<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kōraku </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– frunzele galbene ce cad<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">yūbe akari</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – luminile aprinse în amurg<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><span style=""> </span></span><span lang="RO" style="font-size:130%;">→</span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> <i style="">kōraku no yūbe akari</i> – luminile (galbene ca frunzele) aprinse în amurg<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">ni</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – şi<span style=""> </span>(indică asocierea, adeseori prin contrast, a doi termeni)<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">zazendō </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– încăpere pentru meditaţia călugărilor într-un templu zen (în care individul este singur în întuneric)</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">galbene, în amurg<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">frunze cad şi lumini se-aprind<span style=""> </span>–<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">zazendō</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Dans la clarté du soir<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">le jaune des feuilles mortes<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">la salle d’exercice de zazen</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Takegari ya<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kiri no mukou mo<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hito no koe</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Fujino Tsutomu<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">takegari</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – la cules de ciuperci (fiind o operaţiune făcută de obicei în grup, evocă veselia participanţilor) </span><span lang="RO" style="font-size:130%;">→</span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> toamnă<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kiri</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – ceaţă<span style=""> </span>(cu trimitere la singurătate şi confuzie) </span><span lang="RO" style="font-size:130%;">→</span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> toamnă<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">mukou</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – dincolo de<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">mo</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – chiar şi<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">hito no koe</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – vocea unui om, voci omeneşti</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">la cules ciuperci –<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">şi de dincolo de ceaţă<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">vocile oamenilor</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Cueillette des champignons –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">On peut entendre des voix d’hommes<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">au-delà du brouillard</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Kuresomete<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kotsu to kurekeri<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">shika no koe</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Ishida Atsuko<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kuresomeru</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – a începe să se întunece, a începe să se sfârşească<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kotsuto</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – într-o clipă, dintr-o dată<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">kurekeri</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – s-a întunecat de-a binelea, s-a sfârşit<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">shika no koe</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – glasul unei căprioare (asociată toamnei, pe de o parte, iar pe de altă parte – glasul reprezintă chemarea celui iubit; prin urmare, este simultan o poezie despre adâncirea toamnei şi despre o poveste de dragoste care s-a sfârşit)</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">s-a întunecat<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">s-a sfârşit într-o clipă<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">glasul căprioarei</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Le jour faiblit,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">puis soudain la nuit tombe –<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" >Brame des cerfs</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">Akihi otsu<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">tootsu yo no ishi<o:p></o:p></span></i></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">amata mite</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: trebuchet ms;" align="right"><span style=";font-size:130%;" lang="RO">Hiraga Fujin<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">akihi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – soarele de toamnă<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">otsu </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– a cădea, a se prăbuşi<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">tootsu </span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO">– din depărtare<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">yo</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – lume<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">ishi</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – pietre<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="RO">amata mite</span></i></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"> – a se vedea multe</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">apus de toamnă –<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">pietrele din lumea de dincolo<o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO">încep să se vadă</span></i></b></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></i></b></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" lang="FR">Le soleil d’automne se couche<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: trebuchet ms;"><span style=";font-size:130%;" >ayant vu<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style=";font-size:130%;" >beaucoup de menhirs</span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p style="font-family: trebuchet ms;" class="MsoNormal"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p class="MsoNormal">
<br /><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-79533556837954116892009-05-07T06:59:00.000-07:002009-05-09T09:13:17.396-07:00Între ikebana şi haiku<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 11"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 11"><link style="font-family: trebuchet ms;" rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CCornel%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><span style=";font-family:trebuchet ms;font-size:130%;" ><o:smarttagtype namespaceuri="urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" name="place"></o:smarttagtype><o:smarttagtype namespaceuri="urn:schemas-microsoft-com:office:smarttags" name="City"></o:smarttagtype></span><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if !mso]><object classid="clsid:38481807-CA0E-42D2-BF39-B33AF135CC4D" id="ieooui"></object> <style> st1\:*{behavior:url(#ieooui) } </style> <![endif]--><style> <!-- /* Font Definitions */ @font-face {font-family:Tahoma; panose-1:2 11 6 4 3 5 4 4 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:1627421319 -2147483648 8 0 66047 0;} @font-face {font-family:"Trebuchet MS"; panose-1:2 11 6 3 2 2 2 2 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:35.4pt; mso-footer-margin:35.4pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="center"><span style="font-size:130%;"><b><span style="" lang="IT">
<br /></span></b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 36pt; color: rgb(51, 51, 255);font-family:trebuchet ms;" align="center"><span style="font-size:180%;"><b><span style="" lang="IT">Între ikebana şi haiku</span></b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="center"><span style="font-size:130%;">
<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="center"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><b><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></b></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="center"><span style="font-size:130%;"><b><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></b></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="center"><span style="font-size:130%;"><i style=""><span style="" lang="IT">(articol preluat din revista <b>Pe tocuri</b> nr. 18, mai 2009) <o:p></o:p></span></i></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><b><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></b></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="right"><span style="font-size:130%;">Fotografii: Revista <b><i style="">Pe Tocuri
<br /></i></b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: right; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;" align="right"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span lang="IT" style="font-size:130%;">Să fi fost întâmplare ori grijulia</span><span lang="IT" style="font-size:130%;"> <span style="">intervenţie<b> </b></span>a îngerului meu păzitor că am<b> </b>aflat de primul curs de ikebana care avea să se ţină în Bucureşti? Era în 1981, când, la cererea directorului de la Horticola, cu bunăvoinţa Ambasadei Japoniei, Universitatea Populară I. Dalles avea să-şi deschidă porţile pentru vreo 30 de „căpriţe”, florărese şi iubitoare de flori, curioase să vadă cu ce se mănâncă ikebana. Profesoară era doamna Tsukada care timp de 12 ani urmase cursurile şcolii Misho – prea puţin timp (pe scara lor de valori) ca să se gândească că ar putea preda; dar dacă nu s-a găsit o persoană calificată... Cursul era de un an, dar eu – poate singura – l-am urmat nesmintit timp de patru ani şi jumătate până când soţul doamnei Tsukada şi-a terminat afacerile în România. Despărţirea a fost cu lacrimi. Am avut, între timp, şi după aceea, încă vreo patru-cinci profesoare din diferite şcoli de ikebana, dar nici una nu a fost ca dânsa. Privirea ei concentrată se oprea pe bâlbâielile noastre făcute cu râvnă şi fără har, spunea „Pot?”, desfăcea tot şi în câteva minute un aranjament perfect strălucea sub privirile noastre uimite, încântate şi complexate.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;">
<br /></p><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw_R6nVFGIDFTnydw6VoZZZX3PVCiIxDhH9UwOjXRVszNhj0WGObXup5X_fKfuy8Ym__74bLurcIPwcursUlM0BdEtM8F_bPFNbpTRWAGGbwLSVSn9B6_Hj6YIjHIfxDW6J_BYvNfLTbw/s1600-h/1+bis.bmp"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 356px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiw_R6nVFGIDFTnydw6VoZZZX3PVCiIxDhH9UwOjXRVszNhj0WGObXup5X_fKfuy8Ym__74bLurcIPwcursUlM0BdEtM8F_bPFNbpTRWAGGbwLSVSn9B6_Hj6YIjHIfxDW6J_BYvNfLTbw/s400/1+bis.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5333084980168462978" border="0" /></a>(cu clic pe imagini le puteţi vedea în mărimea adevărată)
<br /></div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;">
<br /><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">Cu <span style=""> </span>inconştienţa<span style=""> </span>şi<span style=""> </span>curajul</span><span style="font-size:130%;"> <span style="">începătorului<b> </b></span>m-am aruncat repede să<b> </b>fac expoziţii personale cu îngăduinţa directorului Grădinii Botanice. Unele aranjamente erau însoţite de scurte poeme, altele aveau titluri. Îmi amintesc de „Nora şi soacra”. În două vase de ceramică gemene (vase-lună, unul albastru, celălalt verde), făcute de mine, erau aşezate o hortensie albă cu „<st1:place st="on"><st1:city st="on">suita</st1:city></st1:place>” ei şi, respectiv, una roşie. „A naibii noră, comentase o bătrânică arătând cu degetul spre hortensia roşie, i-a scos păr alb bietei soacre!” „ Hortensia albă trebuie să fie mireasa, a spus o tânără către partenerul ei. Soacra e îmbrăcată în roşu, are şi nişte crengi cu ţepi, cred că e o scorpie!” Au urmat multe expoziţii de grup, demonstraţii, interviuri, am vorbit la radio, am făcut aranjamente ikebana la diferite posturi de televiziune. Vreo douăzeci de cărţi de ikebana mi-au desfătat spiritul, inima şi mintea, kokoro, cum zic cu un singur fericit cuvânt japonezii, căci la ei, mintea nu s-a separat de inima în care se nasc toate gândurile şi sentimentele. Am scris câteva eseuri, ba chiar am început să scriu o carte la cererea unei editoare din Timişoara, dar m-am oprit când am realizat că nu voi putea să o ilustrez cu fotografii ale propriilor mele aranjamente (nu aveam destule vase japoneze şi nu vroiam nici să împrumut, nici să fur pozele unor ikebanişti celebri aşa cum se făcea </span><span style="font-size:130%;">ș</span><span style="font-size:130%;">i încă se mai face la noi).</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">Din 1995 am început să predau: la Dalles (unde dispuneam de donaţii de kenzane, foarfeci şi vase ale unor maeştrii care au făcut demonstraţii şi work-shop-uri, unelte cu care timpul s-a jucat, ruginite, tocite ori uzate de prea multe toamne), la Facultatea de Limbă şi Literatură Japoneză a Universităţii Bucureşti (îmi dusesem zestrea personală acolo ca să aibă studenţii cu ce lucra). Am făcut câteva demonstraţii la diferite licee şi, din 2008, ţin, cu maxime satisfacţii, un curs în cadrul Asociaţiei Japan Culture Shop. Timpul s-a jucat şi cu mine stricând pe ici pe colo, dar, în compensaţie, cristalizându-mi experienţele şi aşezându-le într-o mai vastă înţelegere pe care cu bucurie o împărtăşesc studentelor mele. Ele îşi schimbă comportamentul faţă de flori deoarece ikebana este, poate în primul rând, o disciplină morală bazată pe dragostea şi respectul faţă de tot ce există – shuninaigyō; îşi restructurează simţul estetic conform unor noi categorii şi reguli privind proporţiile, combinarea formelor, liniilor şi culorilor, reprezentarea timpului şi a anotimpurilor, vibrând în ritmul universului şi recreând armonia şi echilibrul, surse ale păcii interioare.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;font-family:trebuchet ms;">
<br /></p><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRuHB-kFm-g01IliaaYLVj8tG-k0LXX4mTjzUxognk6Kphgud-Ed6md7iOVGgIHGuDOndRkVg1aTAjMoFsGzJJK0rWcRoTVgWwd3dFnbM56iC5NQ92QrHnmKg4o0Rw5P7HYM1wUh-hOg0/s1600-h/2+bis.bmp"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 216px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRuHB-kFm-g01IliaaYLVj8tG-k0LXX4mTjzUxognk6Kphgud-Ed6md7iOVGgIHGuDOndRkVg1aTAjMoFsGzJJK0rWcRoTVgWwd3dFnbM56iC5NQ92QrHnmKg4o0Rw5P7HYM1wUh-hOg0/s400/2+bis.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5333085928633231506" border="0" /></a>
<br />
<br /><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">Desigur, deprind<span style=""> </span>tehnici specifice, dar înţelegerea filosofiei,<span style=""> </span>a originilor religioase ale ikebanei le ajută mai mult să păşească<span style=""> </span>pe<span style=""> </span>calea<span style=""> </span>florii,<span style=""> </span>kadō,<span style=""> </span>cale spirituală,<span style=""> </span>ca<span style=""> </span>şi toate artele, inclusiv<span style=""> </span>cele<span style=""> </span>marţiale,<span style=""> </span>ori altele<span style=""> </span>mai <span style=""> </span>ciudate<span style=""> </span>precum<span style=""> </span>„calea omului pe<span style=""> </span>munte”, „calea femeii”. Multe dintre elevele mele au sau vor să aibă propriile lor florării, să propună cumpărătorilor un nou fel de aranjamente florale. Ele învaţă să-şi folosească mai mult emisfera dreaptă a creierului, cea responsabilă cu empatia, intuiţia, procesarea vizuală globală. În mod tradiţional, o tânără<span style=""> </span>japoneză<span style=""> </span>trebuia<span style=""> </span>să<span style=""> </span>practice ikebana, ceremonia ceaiului şi să ştie să compună poeme, aşa<span style=""> </span>cum<span style=""> </span>tinerei neveste<span style=""> </span>de<span style=""> </span>la<span style=""> </span>noi i se<span style=""> </span>cerea<span style=""> </span>să<span style=""> </span>ştie<span style=""> </span>să gătească, să facă haine, să ţină o casă, ce mai. Occidentali materialişti ce suntem, ne place masa plină, farfuria îndesată şi<span style=""> </span>paharul<span style=""> </span>umplut<span style=""> </span>până<span style=""> </span>la buză;<span style=""> </span>suntem o<span style=""> </span>civilizaţie<span style=""> </span>a plinului, vidul fiind perceput negativ, ca<span style=""> </span>absenţă. </span><span lang="IT" style="font-size:130%;">Dincolo, vidul, invizibilul e izvorul obiectelor percepute cu cele cinci simţuri<span style=""> </span>grosolane.<span style=""> </span>În<span style=""> </span>Japonia,<span style=""> </span>primele<span style=""> </span>aranjamente<span style=""> </span>florale erau<span style=""> </span>oferite zeilor<span style=""> </span>shinto,<span style=""> </span>apoi lui Buddha.<span style=""> </span>Din<span style=""> </span>temple, ele<span style=""> </span>au<span style=""> </span>migrat<span style=""> </span>către<span style=""> </span>castelele imperiale, ale nobililor, apoi ale<span style=""> </span>comercianţilor<span style=""> </span>înstăriţi, ajungând, din secolul trecut, pretutindeni. Caracterul sacru şi<span style=""> </span>respectarea fidelă a unor reguli păstrate secrete şi transmise ca o preţioasă moştenire descendenţilor s-au estompat<span style=""> </span>în timp, virând către decorativ. Cel<span style=""> </span>mai<span style=""> </span>pregnant<span style=""> </span>exemplu<span style=""> </span>este<span style=""> </span>deviza<span style=""> </span>excesiv de<span style=""> </span>democratică<span style=""> </span>a<span style=""> </span>unei<span style=""> </span>şcoli<span style=""> </span>moderne,<span style=""> </span>cu<span style=""> </span>multe<span style=""> </span>filiale<span style=""> </span>în occident, Sogetsu: orice se poate aranja oricum şi oriunde. </span><span lang="PT-BR" style="font-size:130%;">Globalizarea s-a strecurat şi printre flori. </span><span style="font-size:130%;">O fi bine, o fi rău?</span></p><p class="MsoNormal" face="trebuchet ms" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">În primăvara lui ’91<b> </b></span><span style="font-size:130%;">a apărut la Bucureşti<b> </b>Societatea Română de Haiku, apoi cea de la Constanţa şi Cluj, Şcoala de tanka şi renku de la Slobozia, un Club al iubitorilor de haiku la Târgu Mureş, fiecare cu revistele respective. Ca ciupercile după ploaia ce a rupt „cortina de fier”. Sunt mişcări de amatori, veleitari împătimiţi.</span></p><p class="MsoNormal" face="trebuchet ms" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><span style=""> </span>Printre puţinii poeţi români contemporani care s-au apropiat de haiku se numără Nichita Stănescu, Marin Sorescu şi Petre Ghelmez, dar Constantin Abăluţă şi Şerban Codrin sunt singurii profesionişti care au pătruns litera şi spiritul diverselor specii de poezie niponă implantate pe teritoriul nostru. De câţiva ani există şi un site specializat – Romanian Kukai.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;">
<br /></p><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwsz3pr00JGsaRD9TPM09Cn-bBCYZp4_qM6sOATlq1hh6P8pZPs-9w3-qwtrWj9dDWzOmV1-j2V3Nm10Vu1uSgoM4zpVSJzbWlZn4cxMODeOeu7KMOtBcPEoWWDOV0hcKBVuU_typzcjk/s1600-h/4.bmp"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwsz3pr00JGsaRD9TPM09Cn-bBCYZp4_qM6sOATlq1hh6P8pZPs-9w3-qwtrWj9dDWzOmV1-j2V3Nm10Vu1uSgoM4zpVSJzbWlZn4cxMODeOeu7KMOtBcPEoWWDOV0hcKBVuU_typzcjk/s400/4.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5333856225145267650" border="0" /></a><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">În 1188, ilustrul critic şi poet japonez Fujiwara no Shunzei afirma: „Cu adevărat, cu cât cineva cercetează mai mult arta poeziei japoneze, cu atât aceasta devine mai impenetrabilă”. </span><span lang="IT" style="font-size:130%;">Într-un articol recent, Ryu Yotsuya spunea: “A traduce un haiku e aproape imposibil, deoarece ritmul şi muzicalitatea sunt la fel de importante ca şi sensul.” Nu pare încurajator, nu? Ce şi cât anume poate fi înţeles şi urmat de cineva din afara culturii şi limbii japoneze care se scrie cu două silabare („alfabete” compuse din silabe) şi cinci-şase mii de kanji de uz curent, 43.000 cu totul (ideograme chinezeşti, adoptate cu diversele lor pronunţii originale la care s-au mai adăugat şi cele japoneze, fără să fie foarte evident pe care şi când le alegi)? Fără îndoială că eternitatea există ca să cuprindă cumplitul meşteşug de învăţare a acestei limbi. </span><span lang="FR" style="font-size:130%;">Eu m-am pierdut la prima răscruce, dar întrebările au rămas. </span><span lang="PT-BR" style="font-size:130%;">Fără răspuns. Acestea şi altele, dar le trecem pudic sub tăcere. </span><span lang="IT" style="font-size:130%;">Problema e că nu ne putem stăpâni şi scriem. Dar nici ei nu stau mai bine. De râs ar fi dacă n-ar fi de plâns felul (politicos, desigur, subtil şi elogios, dar cu totul pe dinafară) în care juriul japonez înţelege şi comentează haiku-urile scrise în engleză ori franceză şi premiate la concursuri din Japonia ce adună toate numele glorioase ale Apusului. Şi mai tristă este povestea unui pensionar japonez citită de mine într-o revistă japoneză de haiku (în engleză, desigur): a aflat recent despre haiku via occident şi scrie în engleză. Există o Societate Mondială de Haiku, sunt poeţi japonezi care şi-au dedicat viaţa creării unor punţi prin reviste, concursuri, site-uri. Nici ei nu se pot stăpâni. Dragostea de haiku (nepreţuită, cu orice preţ, cu compromisurile de rigoare) îi dă gata şi pe ei, dacă asta poate fi o<o:p></o:p> consolare.</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;">
<br /></p><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_s4kTTAoN9Unr3cn6BBElCb7R2VNDzkV1IRqn7zpXLjDKuEGs2VweKsvVDs09XESLV42-F442FDcCnzwJNR0gX-Oreh08jqI4DZ9NqQaoszyVW15fvZ0udf9O7Z-6MVKcTQjh00ydK_s/s1600-h/6.bmp"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 400px; height: 167px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_s4kTTAoN9Unr3cn6BBElCb7R2VNDzkV1IRqn7zpXLjDKuEGs2VweKsvVDs09XESLV42-F442FDcCnzwJNR0gX-Oreh08jqI4DZ9NqQaoszyVW15fvZ0udf9O7Z-6MVKcTQjh00ydK_s/s400/6.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5333856590414890466" border="0" /></a><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;font-family:trebuchet ms;"><span lang="IT" style="font-size:130%;">Această cale a poeziei e mai greu de străbătut decât calea</span><span lang="IT" style="font-size:130%;"> <span style="">florii</span>, deşi pare să aibă mai puţine trepte/<b> </b>versuri compuse exclusiv din 5 sau 7 silabe; trei versuri, 17 silabe = haiku, 5 versuri, 31 de silabe = tanka. Cea mai bună definiţie a poeziei japoneze mi se pare a fi una paradoxală: nespunând nimic, spune totul.</span></p><p class="MsoNormal" face="trebuchet ms" style="text-align: justify;">
<br /></p><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqrA4z5pgY8VThpoAD6tGeyosSNVnx2PxinWBuHmvJ1bbr4-7PZjzgMkOPvfUwRVI5aPukTnys3DOXNNY0b2LrZZ8-yTf1scX28ufudC5r9Mi9o9tWhXjiovw9r3iG1f-vVw_Jl34KiJg/s1600-h/5.bmp"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 201px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqrA4z5pgY8VThpoAD6tGeyosSNVnx2PxinWBuHmvJ1bbr4-7PZjzgMkOPvfUwRVI5aPukTnys3DOXNNY0b2LrZZ8-yTf1scX28ufudC5r9Mi9o9tWhXjiovw9r3iG1f-vVw_Jl34KiJg/s400/5.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5333856978048888226" border="0" /></a><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span style="font-size:130%;">
<br /></span><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" face="trebuchet ms" style="text-align: justify;"><span lang="IT" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; font-family: trebuchet ms;"><span lang="FR" style="font-size:130%;">Ce am făcut eu pe-aici? Parcă ar fi vorbit despre mine Marin Sorescu atunci când a spus: „am scris ceva / ce-ar semăna cu nişte cărţi /şi-am cheltuit pe ele / o groază de ani”. Ba chiar am luat şi nişte premii pentru ele, pentru eseuri, pentru haiku-uri; şi în România şi în Japonia, ca românul, imparţial...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" face="trebuchet ms" style="text-align: justify;"><span lang="FR" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p><span style="font-style: italic;font-family:trebuchet ms;font-size:130%;" >
<br />
<br />
<br /></span><p class="MsoNormal" style="text-align: right;font-family:trebuchet ms;" align="right"><span lang="ES" style="font-size:130%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;font-family:trebuchet ms;" align="right"><span lang="ES" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:trebuchet ms;"><span lang="ES" style="font-size:130%;"><o:p> </o:p></span></p> Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-34457722470803785942008-10-08T13:18:00.000-07:002008-10-08T14:18:41.668-07:00KADO - CALEA FLORIIClic pe fiecare pagină ca să o vedeţi mărită şi apoi pe back ca să vă întoarceţi din nou aici.<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMA4NVqI5qExhshwss9YbHehkjRzMYOaNKfzFYJbASqsygfaVxu1KeIr2hgiJAOzUMMajOGp4fgfAy5pn8T0IFu9ZotjDuAVfSKSBn459-rjxiGiU-0OGt3UOuT1JOkiP79Pj6F3TnYy0/s1600-h/pag+3.JPG"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMA4NVqI5qExhshwss9YbHehkjRzMYOaNKfzFYJbASqsygfaVxu1KeIr2hgiJAOzUMMajOGp4fgfAy5pn8T0IFu9ZotjDuAVfSKSBn459-rjxiGiU-0OGt3UOuT1JOkiP79Pj6F3TnYy0/s400/pag+3.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254891282495710754" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht4X6ZFpLOg2kBuER2OXrL-YkN8WGCLsGFsjf8JnLz4jnw8gzUFQp43o1oWcrhda4Jgc4WZjYwhy0K9Snw5MCeWtbyU42u6RZtVOGnxhpfRUPpfDUawiw9drOhwPTwAR47SFSx68pkn2s/s1600-h/pag+1.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht4X6ZFpLOg2kBuER2OXrL-YkN8WGCLsGFsjf8JnLz4jnw8gzUFQp43o1oWcrhda4Jgc4WZjYwhy0K9Snw5MCeWtbyU42u6RZtVOGnxhpfRUPpfDUawiw9drOhwPTwAR47SFSx68pkn2s/s400/pag+1.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254889265969742162" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlCoqyVhR4Ymb0P5Fmn-L2HQXx5fjxbHBf3RNyYD-ZVO5D_uYy_2uS5N1WUcY9eYjbZYTrpxFFJGr0j5UQgjLH8YrciLz58DdcMRbS6pYIBf45RVPqpfjU9mfXdk55nO0teTBFIeoBrGo/s1600-h/pag+2.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlCoqyVhR4Ymb0P5Fmn-L2HQXx5fjxbHBf3RNyYD-ZVO5D_uYy_2uS5N1WUcY9eYjbZYTrpxFFJGr0j5UQgjLH8YrciLz58DdcMRbS6pYIBf45RVPqpfjU9mfXdk55nO0teTBFIeoBrGo/s400/pag+2.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254888672449704290" border="0" /></a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy1pKxktNHw5D8Gy1UaPVaGkIUKbOSIhKcu3S1iGeGRku2QUsCRZ-kL4ouqtT1-ytH1P0wCEtlC-1T8dIKDVTMIWzbnJgrW2ahW7_UxJPMHu4bPm59toJ7RLTa2zgJqXWbpQEL8LANejI/s1600-h/pag+6.JPG"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy1pKxktNHw5D8Gy1UaPVaGkIUKbOSIhKcu3S1iGeGRku2QUsCRZ-kL4ouqtT1-ytH1P0wCEtlC-1T8dIKDVTMIWzbnJgrW2ahW7_UxJPMHu4bPm59toJ7RLTa2zgJqXWbpQEL8LANejI/s400/pag+6.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254892249494880882" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB0SOOeB6QKChOyeyAbjAyVPEwcAFE_JyqjzemgfDpRE7QBpbViC5dcl2_hiU02ncxbyX3IWSzbrx7E1rl5v5fbIOs5lvOK0LL2gYtDxUtKHrieCuiTkbp0Ocew2AYPUb9I3y6JUBUrck/s1600-h/pag+4.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB0SOOeB6QKChOyeyAbjAyVPEwcAFE_JyqjzemgfDpRE7QBpbViC5dcl2_hiU02ncxbyX3IWSzbrx7E1rl5v5fbIOs5lvOK0LL2gYtDxUtKHrieCuiTkbp0Ocew2AYPUb9I3y6JUBUrck/s400/pag+4.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254892750042064114" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGQWoWjqakCW14sdLLv6_irKpywDSLtjfVbxoKqtwIRSJJZr_lQkt7kW0zYGuYMA6T88muexIWsIaK61KJh-wkMfpoQJ4sX_zwnjubalWkeEK6mqPGfkoj1ZeSmKB26eylbmq-DGUGb5c/s1600-h/pag+5.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGQWoWjqakCW14sdLLv6_irKpywDSLtjfVbxoKqtwIRSJJZr_lQkt7kW0zYGuYMA6T88muexIWsIaK61KJh-wkMfpoQJ4sX_zwnjubalWkeEK6mqPGfkoj1ZeSmKB26eylbmq-DGUGb5c/s400/pag+5.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254892450268156882" border="0" /><br /><br /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix1FcQ98lCXRGPkMVH_WrEZvRE7ZgzVKIbudwHqe9OWeI6U_FerzVbSBnItGLXTum54ereQU43xCgMh7gKyatkUCe2K5qzsuf20W_kXZQVE73hZdn79i2k6GnGJeNudPO9lmyCQ9tmeXo/s1600-h/pag+9.JPG"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix1FcQ98lCXRGPkMVH_WrEZvRE7ZgzVKIbudwHqe9OWeI6U_FerzVbSBnItGLXTum54ereQU43xCgMh7gKyatkUCe2K5qzsuf20W_kXZQVE73hZdn79i2k6GnGJeNudPO9lmyCQ9tmeXo/s400/pag+9.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254894052914618082" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUmYuY3AGUg2dWR55jkD4-CEfq3IpldZZFYfwQY9OhSjJf7_JjnL3MCoynKXLhyphenhyphenPqFn0G8b1RrGMs0QvjjywW0HHdCyO0pc9MZVdU4kK0Iov6rXMDZSjTz611w9ft35FYWn1vbbZWzGbk/s1600-h/pag+7.JPG"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUmYuY3AGUg2dWR55jkD4-CEfq3IpldZZFYfwQY9OhSjJf7_JjnL3MCoynKXLhyphenhyphenPqFn0G8b1RrGMs0QvjjywW0HHdCyO0pc9MZVdU4kK0Iov6rXMDZSjTz611w9ft35FYWn1vbbZWzGbk/s400/pag+7.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254894648856802338" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeWOgff0oVdQLOmvma2fjCSWyRlC1DGHQkduC4GLAVllLvZmsqeSUEatYhcQZwCuJ6uSFQDwXF_TQJuVsfnFoXNgXsmNhtCrY-BnwwZvgAhMx3K_m2O5ZLoUOfsxM0EB-fl1EEaErqrXk/s1600-h/pag+8.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeWOgff0oVdQLOmvma2fjCSWyRlC1DGHQkduC4GLAVllLvZmsqeSUEatYhcQZwCuJ6uSFQDwXF_TQJuVsfnFoXNgXsmNhtCrY-BnwwZvgAhMx3K_m2O5ZLoUOfsxM0EB-fl1EEaErqrXk/s400/pag+8.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5254894380689325778" border="0" /></a>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-41332494230854185032008-07-07T23:15:00.000-07:002008-07-07T23:18:49.637-07:00<div style="text-align: center;"><span style="font-size:180%;"><span style="font-family: courier new; color: rgb(51, 51, 255); font-weight: bold;"><br />UN PLAGIAT<br /><br /></span></span><span style="font-family: courier new;"></span></div><span style="font-family: courier new;"><br />Intr-o dupa-amiaza, intrind in Libraria Eminescu, am vazut o carte numita, simplu, Ikebana, semnata de Nicoleta-Gianina Mihalache; editura: Polirom. Pretul, 249.000 lei, mi-a produs fiori. N-am scos banii din buzunar, dar, peste citeva zile, printr-o intimplare, cartea mi-a picat in brate. Dupa o lectura in diagonala, mi-au picat bratele. Nu c-ar fi fost cartea prea grea, nu, ci fiindca imi recunosteam cuvintele. Mi-am amintit de un eseu publicat in Japonia, o continua revelatie, Fiat Lux, Bucuresti, 1997. Concluzia a fost ca cel putin doua din cele sapte pagini din Kado – calea florii au fost decupate si lipite in Ikebana, cuvint cu cuvint. „Atitudinea ikebanistului este plina de respect si de responsabilitate: «crima» sa este o «crima morala», o «crima estetica», justificata in masura in care ceea ce este distrus serveste unei creatii de rang superior“, zic eu la pagina 141, ea la pagina 38. Cel putin, aici a copiat corect, pe cind la pagina 32 s-a grabit: „Asimetria da ikebanistului posibilitatea sa sublinieze vizibilul, sugestia, aluzia, etalarea“. Eu, la pagina 135, continuindu-mi argumentatia despre modelul occidental de creare a spatiului mizind pe simetrie si modelul japonez, ce are asimetria ca principiu, am scris: „Pe de o parte, necesitatea sublinierii vizibilului, etalarea, pe de alta, sugestia, aluzia, ocultarea“. (Pasajele anterioare si posterioare au fost reproduse corect la paginile 30, 31 – cirpite cu consideratii „imprumutate“ de ici, de colo; problema e ca la lipituri a fost folosit principiul nuca-n perete.)</span><br /><br /><span style="font-family: courier new;">Exista si fragmentari „ingenioase“. La pagina 140 pomenesc despre sunamono, aranjamente florale in nisip (fraza e preluata la pagina 37), apoi de principiul moral shuninaigyo, dragostea fata de tot ceea ce exista (pagina 19 si, pentru ca principiile morale sint, evident, partea cea mai tare a „autoarei“, mai copiaza si la pagina 39 un final de fraza). Dupa care, la pagina 116, face cu nonsalanta permutari, afirmind oarece despre ikebana si... „dragostea fata de tot ceea ce e viu (principiul Sunamono)“ (sic!). Desigur, citatele mele din diverse surse (indicate in bibliografie) nu reprezinta un prilej de poticnire pentru Nicoleta-Gianina Mihalache, care nu se incurca cu ghilimelele; cartea ei nici nu are, de altfel, o bibliografie, merit pentru care s-ar cuveni sa fie felicitata si Mihaela Morosanu, redactorul cartii.<br /><br /></span><span style="font-family: courier new;">Daca atita pretuire a acordat Nicoleta-Gianina Mihalache primei sale profesoare de ikebana, cu atit mai stralucita a fost cea de care s-a bucurat maestrul Sen’ei Ikenobo, autor al lucrarii Ikenobo Ikebana. Shimputai Style, Shufunotomo Co., Ltd., Tokyo, 1997. Asa se face ca la pagina 80 gasim capitolul Aranjamente propuse si explicarea lor, care debuteaza cu aranjamentul lui sensei de la pagina 39, urmind, in ordine, aranjamentul si explicatia: el, pagina 16-17, ea, 81-82; el, 36-37, ea, 83-84; el, 82-83, ea, 84-85; el, 60-61, ea, 91-92; el, 32-33, ea, 93-94; el, 18-19, ea, 95-96. De ce n-o fi pastrat, cel putin, ordinea din cartea lui Ikenobo, cea logica, pe anotimpuri?</span><span style="font-family: courier new;"></span><br /><br /><span style="font-family: courier new;">Despre felul cum a fost facuta traducerea din engleza nu e cazul sa ne intindem cu exemplele, ca imbatrinim cu totii. Sa dam un singur „furculision“ din lunga serie de aberatii. Sensei scrie: „and balances the whole“, iar „copiatoarea“-traducatoare, la pagina 83: „si balanseaza intreg aranjamentul floral“. Echilibrul este o notiune fundamentala a ikebanei, necunoscuta insa autoarei.</span><br /><span style="font-family: courier new;">Surprinzator e si modul de impanare a textului cu imagini. Aceeasi poza apare la paginile 3, 101 si 120. Una se repeta la paginile 40 si 46-47; fantoma pozei de la pagina 83 revine la 119. La pagina 10-11, cind Ionut Brostianu, semnatarul conceptiei grafice, ne plimba prin gradinile suspendate si mormintul lui Tutankamon (dupa cununi si ghirlande), privirii ii e dat sa se odihneasca pe… trei aranjamente ikebana!<br /><br /></span><span style="font-family: courier new;">De vreme ce autoarea ne ofera adresa e-mail pentru sugestii destinate (deja!) unei editii viitoare, eu adresez iubitorilor de ikebana din toate tarile invitatia de a se uni pentru a-i trimite noi materiale de referinta – altele decit cele pe care le vor recunoaste in editia de fata.</span>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-50183665245797529192008-06-11T00:08:00.000-07:002008-06-23T11:16:39.657-07:00<h1 style="text-align: center;font-family:courier new;" align="center"><span style="font-size:14;"><span style="color: rgb(51, 51, 255); font-weight: normal;font-size:130%;" >ORIGINILE RELIGIOASE ALE IKEBANEI</span><o:p></o:p></span></h1><p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span style="font-size:14;"><span style=""> </span><span style="font-size:100%;">Importanţa excepţională acordată în shintoism naturii (kami locuiau – statornic sau temporar –</span><span style="font-size:100%;"> </span></span><span lang="RO" style="font-size:100%;">în copaci, cascade</span><span style="font-size:100%;">, munţi) a marcat profund sensibilitatea japoneză. Credinţa în existenţa unor locuri sacre în care divinitatea poate descinde – comună tuturor poparelor în epoca de piatră, la japonezi a rămas în floare şi azi, când încă se aduc ca ofrande în templele shinto ramuri ale sacrului arbore verde (tamagushi). Kadomatsu – pinul<span style=""> </span>pus în faţa uşii de la intrare de anul nou – este încă un obicei răspândit. Atât tamagushi, cât şi kodomatsu îşi au originea în această credinţă numită de japonezi<i style=""> yorishiro</i>. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>Ofranda florală ca rit funerar a fost </span><span lang="RO" style="font-size:100%;">şi a rămas</span><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"> aproape universală. În shintoism se ofereau flori zeiţei Izanami pentru ca sufletul ei să fie consolat de cruda sa moarte, ofrandă cunoscută sub denumirea de <i style="">kuge</i>. Şi astăzi, cu prilejul diferitelor sărbători (matsuri) care îşi au originea în shintoism, anumite flori sunt prezente; de exemplu, ramuri de piersic înflorit la Hina Matsuri, sărbătoarea fetelor (a treia zi a celei de-a treia luni), irişi la sărbătoarea băieţilor, Tango-no-sekku (a cincea zi a celei de-a cincea luni). Mai târziu, a apărut ofranda florală adresată lui Buddha – <i style="">buddka</i>.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>Din shintoism (calea zeilor), ikebana a preluat respectul pentru floare dezvoltând o adevarată morală: trebuie să-i ceri iertare când o desparţi de viaţa ei naturală şi s-o consolezi că va renaşte într-un aranjament floral, pusă în valoare şi admirată; nu trebuie să tai mai multe flori/ramuri/frunze decât vei folosi, şi, dacă totuşi acest lucru regretabil se întâmplă, în şcoala Ikenobō, cel puţin, acestea se mărunţesc cu minuţiozitate şi sunt redate pământului ca într-un ritual funerar. Educarea sensibilităţii îngăduie descoperirea personalităţii fiecărei flori, dincolo de aspectul ei pur decorativ, şi tratarea ei ca atare, necombinând, de exemplu, în aranjamente mici, două “regine” (anturium şi trandafir), pentru a evita conflictul, gelozia, ci o “regin㔺i “doamne de companie”<span style=""> </span>- frunze, flori mărunte, discrete, care să o pună în lumină şi să creeze o atmosferă calmă, armonioasă. Poate dintr-o atentă observare a naturii s-a născut şi preferinţa pentru <i style="">asimetrie</i> şi, implicit, evitarea simetriei, plicticoasă, monotonă şi dizgraţioasă pentru gustul japonez. Asimetria este prima regulă în ikebana. Simetria, în mentalitatea occidentală, conferă o (falsă) securizare raţională<span style=""> </span>reducând necunoscutul la previzibil, multiplele tipare, la unul (de preferinţă realizabil pe calculator).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>Shintoismul şi buddhismul (introdus în Japonia în secolul VI, cercetări noi pledează pentru secolul V) au fost separate în mod oficial printr-un edict abia în primii ani ai perioadei Meiji, deci pe la începutul deceniului 8 al secolului XIX şi, până în prezent, puţini, la nivel individual, sunt cei care nu amestecă cele două religii (realizând în practică un fel de „religie folk”), puţini sunt cei ce nu privesc diferenţele ca pe cele dintre apă şi valuri, aşa după cum se exprima cu câteva<o:p></o:p><br />sute de ani în urmă un personaj dintr-o piesă nō.<span style=""> </span>În „<b style="">Sendensho</b>” (Culegere a tradiţiilor sacre), compilaţie de texte datând din secolele XV-XVI, este exprimată tendinţa sincretică ce caracterizează spiritul japonez: ramura lungă, plasată în partea dreaptă a unui aranjament floral este considerată a reprezenta un kami, cea mai scurtă, plasată în partea stângă, pe Buddha, ansamblul<span style=""> </span>simbolizând dragostea şi respectul universal.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>Din buddhism, ikebana a preluat obsesia <i style="">efemerului</i>, făcând din<span style=""> </span>exprimarea acestuia una din regulile estetice de bază şi anume sugerarea trecerii timpului (prin prezenţa bobocilor – viitorul, a florii înflorite – prezentul, şi a frunzei începând să<span style=""> </span>pălească – trecutul). Deosebita valoare care este acordată în ikebana spaţiului vid (<i style="">ma</i> sau <i style="">kidan</i>, spatiul dintre elementele aranjamentului, acestea din urma fiind definite prin <i style="">ki</i>-ul – energia – lor) , în defavoarea plinului (caracteristic aranjamentelor occidentale, organizate în jurul unui centru) provine tot din buddhism, în care nu există nici o entitate, nici un<span style=""> </span>fenomen care să aibă existenţă în sine şi prin sine; corolarul doctrinei vidului (ku) constă din evidenţierea faptului că totul este în mod radical relaţionat. Arta de a pune în mod fericit în relaţie diferite elemente este armonia –<i style="">wa</i> –, concept esenţial în ikebana, ca şi în ceremonia ceaiului care are propriul sau stil de ikebana numit chabana. Acest gen de aranjament floral, ca şi celelalte arte influenţate de zen, se caracterizează prin <i style="">simplitate</i>, <i style="">economia mijloacelor, aluzie, sugestie, un anume ascetism, preponderenţa liniei asupra culorii/ masei florale</i>. Categoria estetică <i style="">wabi</i> este cea care exprimă cel mai bine toate aceste valori, recognoscibilă în combinaţii de austeritate, solitudine, simplitate şi acea ofilire a obiectelor lăsată de trecerea timpului. În zen sunt descrise multe căi (dō, în chineză, dao) pe care se poate atinge iluminarea. Printre ele se numără şi kado - calea florii (din care face parte ikebana - arta aranjării florilor, bonsai -<span style=""> </span>arta arborilor pitici, arta peisajelor miniaturale în cupe, arta grădinilor). Mai târziu, kado, alături de arta caligrafiei, a poeziei, a parfumurilor, precum şi a altor practici tradiţionale grupate sub semnul căii – dō – vor deveni instrumente de educaţie, parte a sistemului estetic Tokugawa.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>Din confucianism, ikebana a luat structura sa de baza, cele trei linii principale ce simbolizează cerul, pământul şi, între ele, omul, unind, prin împlinirea legilor lor, cerul şi pământul înăuntrul său, el însuşi ţărână şi duh. În ikebana, principiile taoiste Yin şi Yang devin, în şcoala Ikenobo, In şi Yo. Florile, frunzele şi ramurile cuprind în ele cele două principii: astfel, faţa – partea luminată de soare –<span style=""> </span>are natura lui Yang, iar reversul, ţine de domeniul lui Yin. În întregime, aranjamentul<span style=""> </span>floral are o parte In (umbr</span><span lang="RO" style="font-size:100%;">ă</span><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;">, moarte) şi o parte Yo (lumină, viaţă).<span style=""> </span><span style=""></span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>În China secolelor III - IV, persoane erudite şi rafinate, distanţându-se de rigorile moralei confucianiste şi căutând refugiu în taoism şi buddhism, au practicat un stil de viaţă numit feng-liu, „a curge cu vântul”. Uitând conflictele şi convenţiile lumii, ei căutau să se apropie de natură, călătorind prin munţi, adaptându-se la cursul simplu al vieţii, aşa cum o plantă se înclină în vânt. Feng-liu a devenit în Japonia <i style="">fūryu no asobi</i> –<span style=""> </span>divertisment rafinat<span style=""> </span>–<span style=""> </span>ce înglobează practicarea unor arte precum ikebana, arta grădinilor, bonsái, peisajele miniaturale în cupe şi ceremonia ceaiului. P’ing-hoa – denumirea chineză a aranjamentelor florale – definea iniţial predilecţia erudiţilor care „adorau nebuneşte crizantemele şi celelalte cadouri înflorite ale naturii”. Aşezate în vase, florile erau martori tăcuţi ai naşterii unor picturi, caligrafii sau poeme, sau ale dialogurilor pe teme artistice, religioase, ori filosofice, alături de o cupă de ceai. Prezenţa florilor impunea respect, sensibilitatea lor trebuia menajată, astfel că în preajma lor bârfele răuvoitoare, trăncănelile şi discuţiile despre bani erau evitate. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><span style=""> </span>Acesta este şi acum mesajul adânc al ikebanei dincolo de aspectul decorativ sau comercial pe care pregrăbitele noastre vremuri tind şi reuşesc tot mai tare să i-l imprime.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;">Bibliografie:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:100%;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.5in; text-indent: -0.25in;font-family:courier new;"><span style="font-size:100%;"><a name="_Ref508810982"><!--[if !supportLists]--><span style="">1.<span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;"> </span></span><!--[endif]-->Flowing traces: Buddhism in the literary and visual arts of </a><st1:country-region st="on"><st1:place st="on"><span style="">Japan</span></st1:place></st1:country-region></span><span style="font-size:100%;">/ ed. by James H. Sandford, William R. LaFleur, and Masatoshi Nagatomi. <st1:placename st="on">Princeton</st1:placename> <st1:placetype st="on">University</st1:placetype> Press, <st1:place st="on"><st1:city st="on">Princeton</st1:city>, <st1:state st="on">New Jersey</st1:state></st1:place>, 1992</span><span style="font-size:100%;"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.5in; text-indent: -0.25in;font-family:courier new;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size:100%;"><span style="">2.<span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;"> </span></span></span><!--[endif]--><span style="font-size:100%;">Mason, Penelope E., History of Japanese art. Harry N. Abrams, Inc., <st1:state st="on"><st1:place st="on">New York</st1:place></st1:state>, 1993<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.5in; text-indent: -0.25in;font-family:courier new;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size:100%;"><span style="">3.<span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;"> </span></span></span><!--[endif]--><span style="font-size:100%;">Word in Flower: The Visualization of Classical Literature in Seventeenth-Century Japan/ed.by Carolyn Wheelwright, <st1:placename st="on">Yale</st1:placename> <st1:placetype st="on">University</st1:placetype> <st1:placename st="on">Art</st1:placename> <st1:placename st="on">Gallery</st1:placename>, <st1:place st="on"><st1:city st="on">New Haven</st1:city>, <st1:state st="on">Connecticut</st1:state></st1:place>, 1989<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.5in; text-indent: -0.25in;font-family:courier new;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size:100%;"><span style="">4.<span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;"> </span></span></span><!--[endif]--><span style="font-size:100%;">Komoda Shusui and Pointner, Horst, Ikebana. Spirit and Technique, Blandford Press, Poole, <st1:place st="on">Dorset</st1:place>, 1980<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.5in; text-indent: -0.25in;font-family:courier new;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size:100%;"><span style="">5.<span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;"> </span></span></span><!--[endif]--><span style="font-size:100%;">Ikebana Bonsai, Vena et Zdenek Hrdlicka, Ars <st1:city st="on">Mundi</st1:city>, <st1:country-region st="on">France</st1:country-region>, Aventinum, <st1:city st="on"><st1:place st="on">Prague</st1:place></st1:city>, 1991<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span style="font-size:100%;"><span style=""> </span>6.<span style=""> </span>Suzuki, D. T., Zen and Japanese Culture, Princeton, <st1:place st="on"><st1:placename st="on">Priceton</st1:placename> <st1:placetype st="on">University</st1:placetype></st1:place> Press, 1970<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.5in; text-indent: -0.25in;font-family:courier new;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size:100%;"><span style="">7.<span style="font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; line-height: normal; font-size-adjust: none; font-stretch: normal;"> </span></span></span><!--[endif]--><span style="font-size:100%;">Benedict, Ruth, The Chrysanthemum and the Sword, Charles E. Tuttle Company, <st1:city st="on"><st1:place st="on">Tokyo</st1:place></st1:city>,<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 0.25in;font-family:courier new;"><span style="font-size:14;"><span style="font-size:100%;"> </span><span style="font-size:100%;">1994</span><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family:courier new;"><span lang="ES-TRAD" style="font-size:14;"><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-29797617785213134932008-06-09T13:01:00.000-07:002008-10-13T06:11:19.985-07:00<p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(51, 51, 255);" lang="RO"><span style="font-size:180%;">IKEBANA - EFEMERUL MICROCOSMOS<br /></span></span><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></b><br /></div><p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style=""><o:p></o:p></i></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Japonezii, naturi deosebit de sensibile la misterul şi splendoarea florilor, temperamente estetice prin excelenţă, pătrunşi de respect în faţa naturii şi, în acelaşi timp, meticuloşi, au structurat legile ikebanei, cea mai efemeră dintre artele vizuale ce ar putea fi aşezată undeva între pictură şi sculptură. Arta aranjării florilor tăiate în vase îşi are originea în ritualul religios, dezvoltându-şi apoi, în calitate de artă, o estetică, o filozofie, o morală şi o tehnică proprie.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În rafinata lume a aristocraţilor, crengile de cireş - sakura - aranjate în vase aveau un loc de cinste atât cu prilejul diferitelor sărbători religioase ori laice, cât şi în viaţa de fiecare zi. Delicateţea şi efemeritatea acestor flori care simbolizau renaşterea era adesea pusă în evidenţă de o viguroasă veşnic verde ramură de pin, simbol, printre altele, al venerabilităţii vârstei înaintate şi al fidelităţii conjugale. Cele aproximativ 200 de specii de cireşi cu flori de la un alb imaculat, trecând prin gingaşul roz şi ajungând la mov, nu ştiu să facă fructe. O distracţie specifică (anunţată la radio şi tv din martie până în mai când copacii din insulele nordice se trezesc după somnul mai lung al iernii) este admirarea florilor de cireşi, bun prilej de plimbări prin parcuri, pelerinaje la temple, oricum, prilej de contopire cu natura.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Obiceiul ofrandei florale - <i style="">kuge</i> - constând dintr-o plantă veşnic verde ce simbolizează perpetuitatea vieţii - combinat cu gustul aristocraţiei pentru decorul floral au dus, în timp, la constituirea ikebanei. În Nihon Shoki, cea mai veche cronică japoneză, se relatează despre obiceiul shintoist de a i se oferi flori lui Izanami pentru a-i consola sufletul după moartea survenită în urma naşterii zeului focului. O data cu pătrunderea buddhismului în Japonia, eveniment petrecut în secolul VI, obiceiul ofrandei florale - <i style="">bukka</i> -<span style=""> </span>devine foarte răspândit. Se foloseşte în special lotusul, floarea oficială a buddhismului, grea de simboluri, floare ce, înfigându-şi rădăcina în fertilul mâl, străbate lumea acvatică şi se ridică în aer pentru a ului cu splendoarea sa imaculată toate cele trei lumi subtile (a demonilor, a oamenilor şi a zeilor) pentru care lumile materiale stau mărturie. Florile, în număr de trei, în diferite forme ale existenţei lor, de la boboc la floare înflorită, erau aşezate vertical<span style=""> </span>în vase de bronz.<span style=""> </span>În secolul X, când secta buddhistă Jodo a devenit cea mai influentă, ofranda florală a căpătat şi o dimensiune decorativă. Conform credinţei Jodo, Paradisul, loc al perfectei fericiri, era considerat ca fiind plin de flori. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>O pictură de epocă, celebra "Shojuraigo", înfăţişază o ofrandă florală din lotuşi şi frunze de lotus aşezate într-un vas. La Templul Kanshinji există un vas de bronz cu o flore, un boboc şi o frunză de lotus datând din deceniul 3 al secolului XIV. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Prima menţiune păstrată a unui aranjament a fost consemnată în jurnalul unui preot buddhist de rang înalt, Senkei Ikenobō, care a aranjat pe 25 februarie 1462 mai multe duzini de ramuri într-un vas de aur.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În perioada Muromachi (secolul XIV -XVI) în locuinţele samurailor exista o cameră de studiu care includea <i style="">oshi-ita</i>, o scândură lungă plasată în faţa unui perete pe care atârna o pictură reprezentându-l pe Buddha. Pe <i style="">oshi-ita </i>era plasată o decoraţie simetrică din 5 elemente (două vase cu flori, două suporturi de lumânări şi vase pentru ars miresme)care, în timp, a devenit asimetrică şi a fost redusă la tei elemente - <i style="">mitsugusoku,</i> formată din ofranda florală la stânga, un vas care servea la arderea tămâiei în centru şi la dreapta un suport pentru o lumânare. Din <i style="">oshi-ita</i> s-a dezvoltat <i style="">tokonoma</i>, altarul-nişă caracteristic caselor tradiţionale japoneze, iar ofranda florală, cu timpul, a dat naştere primului stil de ikebana numit <i style="">tatebana</i> în care câteva flori erau aşezate vertical. Reprezentarea lui Buddha a fost înlocuită cu o pictură sau o caligrafie în armonie cu anotimpul sau celebrând o sărbătoare, un eveniment anume.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Acum apar şi primele tratate secrete. Kao-irai-no-Kadensho, făcând parte din colecţia familiei<span style=""> </span>Ikenobō, este cel mai vechi manuscris despre ikebana datând din 1486. Sulul conţine descrierea a 40 de aranjamente. Următorul ca vechime este Sendensho din care<span style=""> </span>s-a păstrat o copie datată 1536 şi conţinând însemnările maestrului Senji Ikenobō; se spune că înaintea sa, manuscrisul original a trecut prin mâna a 7 generaţii de maeştrii începând cu Fu-ami (1445).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Primul pas în cristalizarea ikebanei ca artă indisolubil legată de înţelegerea filosofică a fost făcut spre sfârşitul secolului XV când s-a cristalizat <i style="">rikka</i> (flori drepte, verticale). Aranjamentul era compus dintr-un număr de 7 (9 în secolul XVII) linii cu nume şi funcţii simbolice definind un set de virtuţi, cărora le corespund anumite forme geografice cum ar fi muntele pentru linia cea mai înaltă ce reprezenta cerul/adevărul, sinceritatea şi pentru care se folosea o ramură veşnic verde, precum pinul sau cryptomeria, care nu se ofileşte, nu moare, evidenţiind caracterul neschimbător al adevărului. Cea mai joasă linie reprezenta omul, era compusă din mai multe flori aşezate cu faţa la privitor şi îndeplinea funcţia de armonizare a tuturor celorlalte linii. Fiind vorba de un aranjament fastuos, înalt, se foloseau vase preţioase, adesea din bronz. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În tratatul secret Sennō-kuden (1542) aparţinând familiei Ikenobō maestrul Sennō afirmă că rikka este arta de a recrea peisaje vaste cu munţi şi râuri punând într-un vas câteva ramuri. În credinţa sa, omul <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">poate nu doar să-şi îmbogăţească mintea privind plantele şi schimbarea anotimpurilor, ci poate găsi şi cheia iluminării spirituale. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Sub influenţa buddhismului zen şi în contrast cu formalismul şi complexitatea cerute de rikka, în secolul XV s-a dezvoltat un aranjament destinat ceremoniei ceaiului - <i style="">chabana</i>, simplu, aproape fără reguli, constând adesea dintr-o singură floare pusă într-un vas de bambus sau de ceramică. Din aceste două aranjamente, în secolul XVII se dezvoltă<span style=""> </span><i style="">seika (shōka</i>, în şcoala Ikenobo) ce se traduce prin flori vii. Acest aranjament se defineşte prin trei linii principale care<span style=""> </span>străbat împreună faţa apei - mizugiwa , ca rikka, şi urmează un set mai puţin vast de reguli precise.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În aceeaşi perioadă, pornind tot de la <i style="">chabana, </i>începe să se înfiripe <i style="">nageire, </i>o compoziţie informală - traducerea este grăitoare = a pune/azvârli în - , ghidată de respectarea liniilor naturale ale plantelor. Aranjamentele se fac în vase nepretenţioase şi sunt compuse iniţial din două linii principale, apoi din trei. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cele trei linii principale stabilite în secolul XIX şi anume cerul-pământul-omul rămân şi acum definitorii pentru aranjamentele ikebana. </span><span style="" lang="IT">Din ultimile decenii ale secolului XIX, o data cu pătrunderea unor flori europene şi a curentele culturale in vogă, ikebana a suferit un intens proces de laicizare. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="IT"><span style=""> </span></span><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span></span></i><span style="" lang="RO">Înainte de sfârşitul secolului XIX, Ohara Unshin a stabilit regulile<i style=""> moribanei</i> (flori îngrămădite), compoziţie care miza pe un element nou, masa florală, folosind vase largi şi puţin adânci. Cu ajutorul kenzan-ului (suport cu ţepi metalici) se obţineau uşor înclinările dorite ale diferitelor ramuri, frunze şi flori printre care au pătruns şi nou-venitele flori occidentale ca laleaua, garoafa, margareta etc.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>De la abordarea subiectivă, plină de respect faţă de personalitatea florii, se "evoluează" către manipularea florilor considerate doar obiecte decorative care se pot decupa, capsa ş.a.m.d.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Regulile stricte şi respectarea naturii şi-au pierdut prestigiul şi au apărut noi stiluri de aranjamente de avangardă -<span style=""> </span><i style="">jiyu-bana, zenei -bana</i> - care foloseau în plus rădăcini, legume şi fructe cu valori decorative, pene, elemente din plastic, metal, pietre şi diferite suporturi neconvenţionale pentru a construi un soi de sculpturi abstracte, mai mult sau mai puţin florale.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Locul aranjamentelor florale a migrat din temple, în castelele nobililor, apoi s-a democratizat, acum invadând spaţii mai puţin propice ca bucătăria sau camera de baie.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Mesajul filosofic al ikebanei clasice este acela al unităţii lumii create (concretizat prin izbucnirea tuturor tulpinilor dintr-un singur punct şi formarea unei singure linii pe o porţiune de circa 5-10 centimetri, schemă prezentă în <i style="">rikka</i> şi <i style="">shōka)</i>dominând prin armonie asupra întregului univers.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În ikebana, armonia - <i style="">wa</i> -<span style=""> </span>este stabilită de reguli privitoare la relaţiile dintre cele trei linii principale reprezentând triunghiul<o:p></o:p> cer-pământ-om, acesta din urmă fiind conştiinţa care oglindeşte existenţa lor în fiinţa sa şi în rostul său de liant al lor ce împlineşte legile cerului pe pământ. Ritmul izvorât din raportul dintre proporţiile acestora poate fi simplu exprimat prin 7-5-3. Armonia şi echilibrul sunt categoriile estetice ce definesc şi relaţia dintre liniile principale şi cele auxiliare prin reguli ce stabilesc proporţiile elementelor florale în funcţie de cele ale vasului folosit, înclinarea, culorile şi formele florilor şi ramurilor, apoi aşezarea aranjamentului într-un loc cu o anume lumină, la o înălţime şi într-o poziţie care să pună cel mai bine în personalitatea şi mesajul său.<span style=""> </span>Alte reguli de bază ale unui aranjament ikebana sunt asimetria (contrar aranjamentelor occidentale ce se construiesc simetric în jurul centrului) şi predominanţa liniei asupra culorii, spre deosebire de cele familiare nouă în care predomină masa florală care umple tot spaţiul, excluzând cu anxietate orice gol, interpretându-l, mai mult sau mai puţin conştient, ca pe o nedorită sărăcie. Linia evidenţiază <i style="">ki</i>-ul(chi, în chineză, temen buddhist tradus prin energie, respiraţie, spirit) care permite înflorirea spaţiului vid dintre linii - <i style="">ma</i>(ori <i style="">kidan</i>, "prea profund pentru a putea fi exprimat prin vorbe"). Relaţia care pune în valoare<span style=""> </span>vidul în defavoarea plinului, spiritul, nu substanţa, este definitorie pentru ikebana, ca şi pentru alte arte japoneze, grupate sub numele de <i style="">furyu no asobi</i> = distracţii elegante, cuprinzând creşterea arborilor pitici<span style=""> </span>- <i style="">bonsai</i>, aranjarea peisajelor miniaturale în cupe – <i style="">saikei</i>, arta grădinilor şi ceremonia ceaiului. Toate acestea constituie <i style="">dō</i>-uri = căi către absolut şi, simultan, către sine. Afirmaţia este deplin valabilă şi pentru celelalte dō-uri din domeniul artistic (arta caligrafiei, pictura etc.) ori din alte domenii (artele marţiale, medicina...).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În afara acestor 3 reguli privind spaţiul unui aranjament ikebana, există una referitoare la timp, care se exprimă pe 3 nivele. Percepţia imediată a efemerităţi ca atare, datorată scurtimii vieţii florii se impune prima. Efemeritatea, ca mărturie a trecerii timpului, se cere exprimată prin prezenţa simultană în aranjament a celor 3 stadii ale vieţii florale: boboc, simbolizând viitorul, flore deschisă, prezentul, trecutul fiind reprezentat prin semnele ofilirii sau prin ramuri care şi-au pierdut frunzele. Apoi se cere reprezentarea simbolică a anotimpului prin plantele din perioada şi zona respectivă, cât şi prin sugerarea unor sentimente asociate sezonului în mod firesc. Primăvara aranjamentul va fi plin de vitalitate, vesel, iar florile mici, abia îmbobocite tind să predomine, ca şi culoarea verde. Vara, aranjamentul exultă plenitudinea naturii prin flori deschise, însă culorile preferate ar putea să fie reci, ca să compenseze căldura de afară. Aranjamente „răcoroase” cu flori mov, albastre sau galben citron puse în coşuri împletite din bambus ori răchită sunt binevenite. Aranjamentele de toamnă exprimă patetismul hotarului dintre împlinire şi veştejire. <o:p></o:p>Regretul şi nostalgia pot fi înfăţişate printr-un aranjament „sărac” cu flori răzleţe, crengi şi frunze care încep să se veştejească. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Somnolenţa şi inactivitatea naturii care se retrage iarna în rădăcini spre a stânge puteri pentru renaşterea ce urmează este pusă în evidenţă prin viguroase ramuri fără frunze ori ramuri veşnic verzi. Pinul şi crizantemele revendică un rol important, această fericită combinaţie fiind alegerea clasică de Anul Nou. În sezonul rece culorile florilor<span style=""> </span>- roşu, galben, portocaliu – încălzesc încăperea şi sufletul privitorilor. Prin respectarea preceptelor legate de timp, ikebana ne face părtaşi la transformările permanente ale naturii vegetale bucurându-ne „aici şi acum”<span style=""> </span>împreună cu plantele când plouă sau întristându-ne când e furtună; participând empatic la viaţa<span style=""> </span>şi moartea florilor, devenim mai conştienţi de efemeritatea condiţiei umane şi mai dispuşi să ne-o asumăm, ba chiar să acceptăm moartea ca făcând parte din viaţă.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Un aranjament, asemenea fiecărei plante şi fiecărei fiinţe, are o parte pozitivă, solară, luminoasă, dinamică – <i style="">yo</i> (echivalentul japonez al lui yang) şi una negativă, lunară, întunecată, pasivă – <i style="">in</i>. Acestea sunt evidente mai ales in „faţa” plantei – cea întoarsă către soare –<span style=""> </span>şi „spatele” ei.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Prezenţa în aranjamente a tuturor celor 5 elemente ce alcătuiesc universul – lemn (plante), metal (kenzan, suportul pentru flori), apă, pământ (vase), foc (spiritul plantei, al celui care o aranjează şi al privitorului) – precum şi a regulilor care creează armonia şi echilibrul între ele face ca ikebana să fie cu adevărat un microcosmos, ofrandă florală care-şi aşteaptă zeul.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cufundarea în sine şi atingerea păcii interioare preced actul creaţiei, fiind şi răsplata finală, când aranjamentul terminat se supune<span style=""> </span>contemplării.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Demersul autentic creator al ikebanistului se aseamănă cu demersul interior al sculptorului care, privind o bucată de jad, nu cu simţul grosolan al văzului, ci cu cel subtil, vede forma ascunsă înăuntru şi o ajută să iasă la lumină. În bonsai se intervine cu foarfeca abia după ce se intuieşte forma către care copăcelul ar vrea să evolueze. Această stare de deschidere caracterizată prin respectul datorat unei fiinţe şi printr-un anume abandon permite ochiului sensibil şi educat al ikebanistului să perceapă o ramură timidă sau o inflorescenţă gălăgioasă, orgoliul strelitziei reginae ori naivitatea margaretei. Mai departe, dacă are puterea şi modestia de a continua dialogul cu spiritul, mintea şi sufletul florii, voinţa ei îl va călăuzi spre alegerea combinaţiilor ideale care să pună în valoare contrastul, similitudinea, reverberaţiile liniilor, formelor, culorilor şi să înfăptuiască un aranjament viu. Atunci, emoţionat, va vibra la primele raze calde ale soarelui gustând bucuria înmuguririi dintr-un aranjament de primăvară şi, întristat şi resemnat, cu privirea îndreptată spre înăuntru, va purta povara desfrunzirii dintr-un aranjament de toamnă. Atunci, toate regulile studiate cu nelinişte şi ardoare ani lungi vor fi fost de mult uitate.<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Bibliografie:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Japan – Profile of a Nation, Kodansha International, Tokyo, 1995, 360 p.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Vegetal Buddhas – Fabio Rambelli, Scuola Italiana di Studi sull</span><span style="" lang="IT">’Asia Orientale, Kyoto, 2001, 129 p.</span><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Ikebana – Senei Ikenobō, Hoikusha Publishing Co., Osaka, 1980, 139 p.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">The History of Ikebana – Kudo Masanobu, Shufunotomo Co., Tokyo, 1994, 64 p.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Ikenobo Ikebana. Shimputai Style. Sen’ei Ikenobo, Shufunotomo Co., Tokyo, 1997, 144 p.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">The Masters</span><span style="">’ Book of Ikebana – Donald Richie & Meredith Weatherby, Bijutsu Shuppan</span><span style="" lang="RO">-Sha, Tohyo, 1966, 272 p.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Rikka. The Soul of Japanese Flower Arrangement – Fujiwara Yuchiku, Shufunotomo Co., Tokyo,1984, 208 p.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Zen in the Art of Flower Arrangement – Gustie L. Herrigel, Souvenir Press, London, 1999, 124 p.<o:p></o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-25751402296266072172008-05-31T06:50:00.000-07:002008-05-31T06:52:40.698-07:00<p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="font-weight: bold; color: rgb(204, 51, 204);font-size:180%;" lang="RO" ><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="font-weight: bold; color: rgb(204, 51, 204);font-size:180%;" lang="RO" >HAIKU-URILE POEŢILOR</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><br /><b><span style="" lang="RO"> <o:p></o:p></span></b></p> <u1:p style="font-family: courier new;"></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><b><i><span style="" lang="RO"><u1:p></u1:p>Recenzie: Petre Ghelmez, „Umbra cocorului”, Editura Coresi, Bucureşti, 2003. 197 pagini</span></i></b><span style="" lang="RO">.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="IT">Printre puţinii poeţi români contemporani care s-au apropiat de haiku, nu doar cochetând sporadic cu ceea ce au înţeles ca fiind carnea sau/şi spiritul său (aşa precum Nichita Stănescu, ori Marin Sorescu), ci sedus definitiv, Petre Ghelmez poate fi aşezat în apropierea lui Constantin Abăluţă (primul care a publicat, în colaborare cu Valentin Busuioc o încercare de poem în lanţ şi să mai amintim doar rubrica sa din <b>Luceafărul</b>), Mircea Petean (autor al <b>Jocului de-a poezia</b> în care descrie experienţa sa de mentor al unui cenaclu de haiku pentru copii) sau Aurel Rău (care a publicat <b>În inima lui Yamato</b>, jurnal de călătorie şi jurnal haiku, precum şi traducerea jurnalelor lui Bashō, <b>Note de drumeţie</b>, după <b>Journaux de voyage</b> de Rene Sieffert).<br /><u1:p></u1:p><br />Ce gol au fost menite să umple haiku-urile în creaţia acestui poet preocupat să găsească răspunsuri la întrebările fundamentale din toate timpurile, cu rădăcini adânci în cultura română şi în cea occidentală? Într-un interviu acordat în 1987, Petre Ghelmez spune: „Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să scriu haiku-uri. Şi totuşi, unele poezii scurte, vizând metafora concentrată, din primul meu volum de versuri, <b>Germinaţii</b> – 1967, parcă vor să anunţe momentul, precum acest <b>Nufăr</b>, de numai patru versuri: „Din propria-i fiinţă l-a închegat lumina, / Cu steaua deopotrivă, la fel ca ea de rece; / Cleştarul apei pure îi strânge rădăcina, / Ca nu cumva pe boltă, în seri târzii să plece”. Din păcate, metafora este, în mod tradiţional, exclusă din haiku; stilul descriptiv-narativ al poeziei citate se află la polul opus faţă de stilul eliptic, cultivând paradoxul, ce-i este propriu poeziei născute sub influenţa zen-ului; rima este interzisă în haiku; rămâne doar scurtimea... Continui să citez din interviul ce slujeşte drept prefaţă cărţii publicate în 2 martie 2003, ziua de naştere a poetului: „<b>Umbra cocorului</b> – titlul cărţii de poeme în stil haiku la care lucrez acum, vrea să însemne în primul rând că acestea sunt numai palide umbre (ecourile sunt umbrele sunetelor!) ale haiku-urilor născute în Ţara Soarelui Răsare.” </span><span style="" lang="RO"><br /><u1:p></u1:p><br />Nu pot decât să încuviinţez, citând: <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><b><span style="" lang="RO">Numele cărţii </span></b><span style="" lang="RO"><br />Aproape umbră, / Aproape ţipăt prin cer... / Aproape haiku!<u1:p></u1:p><br /><br />Răsfoind <b>Umbra cocorului</b>, remarc pe coperta mată de culoarea nisipului – rafinată şi ambiguă, aşa cum se cuvine să fie o carte de haiku – frumoasa unduire a urmei de pensulă din care au sărit stropi de tuş. Întorc paginile şi mă bucur în continuare de fragmente de caligrame (cinste lui Constantin Baciu pentru copertă şi grafică, lui Petre Ghelmez pentru machetă), apoi mă întorc la primele pagini de pe care mă priveşte un autoportret al poetului cu mari ochi halucinaţi, învecinat cu un autoportret din cuvinte:<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Nu-s decât trupul / Argilelor de mâine... / De ce vă temeţi !?<u1:p></u1:p></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Într-adevăr, n-avem de ce ne teme, cartea începe bine. Şi totuşi...<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Ce-o fi fiind „marele stil haiku” în care se declară că sunt scrise haiku-urile? Ştim, să zicem, ce ar fi haiku-ul, diferenţiindu-l de modestul „stil haiku” şi de umilul „terţine”. Mă tem să-l înţeleg ca fiind restrâns la vana glorie a subtitlului: 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5-7-5. <o:p></o:p></span></p> <u1:p style="font-family: courier new;"></u1:p><u1:p style="font-family: courier new;"></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Citind mai departe mă poticnesc de nelipsitele titluri ale fiecărui poem, ştiut fiind că haiku-ul nu are titlu. E drept că Bashō a aşezat adesea la începutul haikai-urilor <b><i>kotobaghaki </i></b>(headnote), o notă, extinsă, uneori, menţionând locul, data şi împrejurările în care a fost compus poemul (de exemplu, „în timp ce eram în Ōtsu, în vara lui 1694...” , „aflând de moartea călugăriţei Jutei”, „la Festivalul Tanabata”), ori un subiect de meditaţie („vicisitudinile vieţii efemere”), dar acestea au, în mod evident, alt rol decât cel al titlului, alt raport cu versurile – distant, istoric, „documentar”. În cazul unui haiku, titlul care exprimă esenţa poemului, făcând corp comun cu acesta, e o gafă, deoarece haiku-ul ar fi astfel limitat, explicat. În cazul senryū-ului (haiku comic), titlul poate fi acceptat, dar până şi un bun senryū: <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Umilă ceapă, / Te voi ucide, iată... / Şi cât voi plânge ! <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">e stricat de un titlu nefericit – <b>Emoţii de primăvară</b>.<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Răsfoind mai departe mă împiedic de cuvinte ca „tomnit”, „nouri”, poetice, e drept, dar <b><i>cuvinte non-haiku</i></b>, ce culminează cu un smoc de „necuvinte” în <b>Rugă de seară</b>: <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Neajunge-mă! / Neîngroapă-mă, noapte! / Nepătrunde-mă!<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Sub umbra/pretenţia pânzei ascetice a veşmântului haiku se strecoară dantele colorate, „Lebede negre pe un fluviu alb” (titlul versurilor de la pagina 161 în care poetul se întreabă, ca şi noi, de altfel: din ce izvoare?). Unde sunt cuvintele sezonale <b><i>(kigo)</i></b> care, departe de a descrie natura, sunt simboluri însoţite de conotaţii precise care permit o lectură pe mai multe nivele? Riguroşi, japonezii editează şi acum dicţionare de <b><i>kigo</i></b>-uri, comentând semnificaţiile acestora în reviste dedicate haiku-ului. Cezura <b><i>(kireji)</i></b> îi este cunoscută poetului care o reprezintă prin „ ...” şi prin „ah” (traducerea aproximativă a <b><i>kireji</i></b>-ului ya), dar adesea nu e o cezură ce uneşte/desparte două fragmente diferite realizând un colaj cu un sens nou – tehnică proprie haikai-ului (poezie în lanţ) şi urmaşului ei, haiku-ul – ci doar o pauză, urmată de o continuare în acelaşi plan.<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Mă consolez cu versuri frumoase, foarte frumose, înduioşătoare:<br /><br /><b>Peisaj citadin </b><br />Dimineaţa, ah, / Bătrîni mutând bastonul, / Încet, spre moarte<br /><br /><b>Povara vîrstei </b><br />Curînd, prea curînd / Papucii mamei fi-vor / Relicve scumpe!<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Vai, vai, bursucul... / Cu spicele în gură, / Ce rău m-a privit!<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Un autentic autor de haiku scrie din acea zonă a conştiinţei în care dualitatea este depăşită; acolo, privirea bursucului nu poate fi percepută ca fiind rea (opusă subiectului), nici divinitatea nu se poate afla pe un plan distinct, lumina nu se poate întrupa din ego:<br /><br /><b>Marele testament </b><br />Lumina-ntreagă / Se va-ntrupa din mine... / Deasupră-mi, Tatăl!<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">În concluzie, chiar şi cele mai bune haiku-uri ale lui Petre Ghelmez şi, generalizând, ale poeţilor, sunt, iremediabil, doar poeme, dar, vai!, recognoscibile ca atare numai de către băştinaşii (metisaţi, în curs de dispariţie) acestei zonei indefinibile (aşa cum indefinibil este <b><i>zen</i></b>-ul, aşa precum cel care poate fi definit ca Tao nu este Tao). Aşa fiind, zona haiku invită la încălcarea frauduloasă a graniţei. Deoarece este nu doar un gen poetic a cărui tehnică şi estetică (pe care o împarte cu alte arte japoneze, cum ar fi ceremonia ceaiului) diferă întru-totul de suratele poeticii occidentale, deci trebuiesc îndelung studiate şi practicate ca atare, <b><i>haiku</i></b>-ul presupune renaşterea într-o altă matrice culturală; conştiinţa lui nu este cea diurnă, iar de toate aceste virtuţi nu-i putem bănui pe majoritatea pelerinilor rătăciţi pe <b><i>calea haiku</i></b>, fie ei poeţi sau ne-poeţi.<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Şi totuşi, pentru că misterioasă e calea poeziei, în cartea poetului adevărat care este Petre Ghelmez, există cel puţin un adevărat haiku, ceea ce înseamnă mult în măsura proprie haiku-ului; faptul că ceea ce spune el a mai fost rostit cu multe sute de ani înainte într-o celebră tanka, nu-i scade cu nimic meritele.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="RO"><br /><b>Reîntoarecerea </b><br />Acelaşi cântec,<br />În mijlocul grădinii...<br />Doar eu sunt altul<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-70880278078833578042008-05-31T06:44:00.000-07:002008-05-31T06:45:45.335-07:00<p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-weight: bold; color: rgb(204, 51, 204); font-family: courier new;" align="center"><span style=";font-size:180%;" lang="RO" ><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-weight: bold; color: rgb(204, 51, 204); font-family: courier new;" align="center"><span style=";font-size:180%;" lang="RO" >EREZII ÎN HAIKU</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><br /><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></b></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">În cele ce urmează îmi propun să comentez, nuanţându-le, două postulate fundamentale ale haiku-ului, înţelese, adesea, unilateral, restrictiv: natura ca subiect predilect al haiku-ului şi momentul haiku, definit ca exprimare a ceea ce se percepe într-o clipă, sau, mai generos, microrevelaţia tradusă prin „aha!” <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">În treacăt fie zis, nu cred nici că haiku-ul este, aşa cum se spune adesea în ultima vreme, un poem rostit dintr-o unică răsuflare; doar dacă acea răsuflare ar cuprinde cei 3 timpi ai respiraţiei complecte în 4 măsuri: un vers (kigo)/două versuri (inspiraţie), kireji (apnee), două versuri/un vers (kigo) (expiraţie) - o măsură/două măsuri, o măsură, două măsuri/o măsură.<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Nu mă voi opri asupra unor erezii comune cum ar fi „Bashō – sfântul haiku-ului”, textele numite astfel fiind strofe extrase din jurnalele de călătorie sau din haikai no renga, ori semierezia haiku = tristih (în mod tradiţional se scria pe o singură coloană verticală, adevărata demarcaţie fiind kireji, cezură marcată printr-un cuvânt –ji – spre deosebire de cezura din tanka - kire), haiku = poezie de formă fixă cuprinzând 17 silabe, fix fiind doar numărul de onji (semnul sunetului); onji - ideograme kanji sau semne fonetice hiragana, acestea din urmă notând şi sunete independente, consoane ori vocale – sunt, deci, altceva decât silabele. Despre poezia de formă fixă se poate vorbi, prin comparaţie, în literatura în care forma fixă a versului este doar una din variantele posibile, ca în literatura occidentală, dar principalele genuri poetice japoneze - sedoka, katauta, waka şi choka - sunt doar diferite combinaţii de versuri de 5 şi 7 onji.<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Voi încerca să dovedesc că, în haiku-ul clasic, elementele naturii şi cuvintele sezonale sunt (şi) simboluri ale naturii interioare, că anotimpurile sunt (şi) anotimpuri ale sufletului sau/şi ale spiritului. Dacă prin natură am înţelege doar natură, aceasta ar implica doar o lectură „leneşă”, „săracă”, superficială, doar în registrul orizontal. Când prin natură înţelegem numai natura exterioară, arătăm cu degetul numai vârful (minuscul al) aisbergului, neglijând partea de sub oglinda apei/conştiinţei, unde cele cinci simţuri comune nu pot pătrunde. Haiku-ul clasic ideal este compus în acea zonă a conştiinţei în care s-a realizat starea de non-dualitate, în care s-a depăşit ruptura subiect-obiect, sacru-profan, în care frântura de hologramă care suntem fiecare dintre noi realizează întregul. Transcrierea acestei realităţi se face prin simboluri plurivalente, funcţionând în ambele lumi.<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Când Bashō scrie:<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="RO">ce linişte! –<u1:p></u1:p><br />ţârâitul greierelui<u1:p></u1:p><br />străbate stânca<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">nu avem de-a face cu plata descriere a unei insecte superdotate ce reuşeşte performanţa de a perfora piatra, ci cu o anume calitate a liniştii interioare, căci, să nu uităm, Bashō a fost discipol al unui călugăr zen. Ōoka Makoto, în „The Poetry and Poetics of Ancient Japan”, comentând acest haiku, afirmă că el descrie spaţiul interior de dincolo de categoriile raţionale la care se ajunge prin meditaţie. Mai concret, Bashō redă experimentarea stării de linişte obţinute în meditaţia cu mantra, meditaţie în timpul căreia îşi aude energia amplificându-se. Această interpretare a haiku-ului este tulburătoare, dar încă mai tulburătoare poate fi decriptarea dialogului poetic dintre două interiorităţi. Călugăr zen, poet şi caligraf a cărui puritate o întrece pe cea a jadului, Ryōkan a scris un haiku cu câteva zile înainte de a muri, în anul 1831. Traducerea lui ar putea fi:<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="RO">când cu faţa în jos<u1:p></u1:p><br />când cu faţa în sus –<u1:p></u1:p><br />frunzele toamnei cad<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Desenând un cap de mort, a mai scris:<u1:p></u1:p></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="RO">venind bătând<u1:p></u1:p><br />şi plecând lovind –<u1:p></u1:p><br />o noapte întreagă<u1:p></u1:p></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Teishin, tânără călugăriţă care-l îngrijea şi de care-l lega o profundă afecţiune, poetă şi ea, viitoare autoare a unei cărţi ce cuprinde poeme ale lui Ryōkan şi poeme schimbate între ei („Hachisu no tsuyu” - Roua lotusului, 1835), i-a răspuns:<u1:p></u1:p></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="RO">par că vin<u1:p></u1:p><br />par că se reîntorc –<u1:p></u1:p><br />valurile din larg<u1:p></u1:p></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">„Ceea ce spui e claritatea însăşi” a murmurat Ryōkan (acestea sunt şi cuvintele cu care se sfârşeşte cartea lui Teishin). Oare despre frunze şi valuri să-şi fi vorbit ei în acele clipe ? Chiar putem crede că natura, în simpla ei realitate obiectivă, lineară, va fi fost subiectul celor două haiku-uri? <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Mai degrabă înţelegem că Ryōkan, folosind ca simbol al morţii anotimpul toamnei şi căderea frunzelor s-a identificat cu ele. Iată, zilele mele se sfârşesc, spunea el, vrând şi nevrând, mor, cu faptele mele bune şi rele, când întorcându-mă spre viaţă, când spre Cel care rămâne. Sunt doar o frunză printre frunze în acest anotimp al morţii. Nu, îi răspunde ea, greşeşti, nu trebuie să te identifici cu efemerele frunze, ci cu veşnicia copacului care, an de an, viaţă după viaţă, prin adâncile sale rădăcini, este izvorul lor. Eşti etern asemeni oceanului, şi în centrul său te vei reîntoarce pentru a rămâne. Ceea ce vezi acum este doar suprafaţa lui, sunt doar valurile şi părelnica lor mişcare. Viaţa şi moartea, a veni (lovind cu picioarele pântecul mamei) şi a pleca (sprijinit în baston), într-o stare obscură a conştiinţei, în care confuziile şi erorile domină, ca în întunericul nopţii, oricât de diferite par, sunt una, căci sunt relative, indistincte, de nedespărţit. <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Pentru poetul clasic, realitatea aparenţelor, imaginea lor fotografică n-ar fi putut să fie decât neinteresantă, insipidă şi lipsită de valoare, dar această optică nu se aplică şi poetului modern. Sloganurile lui Shiki o afirmă în mod indubitabil: „înapoi la Buson” trimitea spre obiectivitate, ( Bashō era perceput ca subiectivist, iar poemele sale ca fiind, în majoritatea lor, proaste), „shasei” îndemna la copierea vieţii, „shajitsu” la introducerea actualului în haiku. Începând din 1910 şi culminând cu 1930, aşa-numita reformă a haiku-ului a încercat asimilarea (superficială a) impresionismului şi naturalismului francez, promovând, sub denumirea de haiku, o nouă formă de poezie în proză în manieră occidentală, dominată de intelectualism şi subiecte citadine. Aprecierile anterioare sunt extrase din articolul lui Inagaki Naoki, profesor la Universitatea din Kyōtō, „Modernisme européen et réforme du haiku dans les années 1930”.<u1:p></u1:p></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Haiku-ul practicat în prezent în afara Japoniei este în mod firesc subordonat concepţiei moderne despre lume ca tinzând la „dezvoltarea unei culturi a flash-ului, a clip-ului, a instantaneului şi a provizoriului” după cum afirmă Alain Kerven în eseul „Malgré le givre”, Folle Avoine, 1987. În general, spaţiul cu cei trei vectori ai săi este limitat la punct, iar clipa, cândva dublată de eternitate, este redusă la secunda muritoare care abia de lasă în trecerea ei vreo urmă. Citez din cugetările despre haiku ale lui Robert Spiess: „Momentul haiku ar trebui experimentat nu din afara eului nostru, ci din interiorul nimicniciei noastre.” Ca bun occidental, el pune un verb la optativ condiţional şi o conjuncţie adversativă între interior şi exterior. Jean Sarocchi, profesor de literatură modernă, în eseul său „Traduire le haiku” din 1999, îşi propune să dărâme câţiva idoli: ... „acest mic poem nu este întotdeauna (este adesea?) ceea ce am vrea să fie, un instantaneu, un dar graţios al circumstanţei.” Această eroare pe care Blyth o încurajează este declarată de Roland Barthes în formule inspirate: haiku, tăietură fără ecou, eveniment scurt care-şi găseşte dintr-o lovitură forma lui bruscă. Adevărul este că haiku-ul face adesea obiectul unei orfevrării maniace, opinează Georges Bonneau în „Le problème de la poésie japonaise”, părere împărţită şi de niponologul René Sieffert care aminteşte grija meticuloasă cu care Bashō îşi retuşa versurile. Să pomenim doar celebrul „furu ike ya” (vechiul eleşteu) care a fost, printre altele, „flori galbene”... <u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">În altă ordine de idei, citez încă o consideraţie despre haiku a lui Robert Spiess: „Adevăraţii poeţi de haiku nu cred că există un conflict între valorile poemelor tradiţionale şi propria lor dorinţă de libertate în creaţie, deoarece înţelegerea valorilor haiku-ului tradiţional şi dorinţa de libertate în creaţie coincid sau se completează una pe alta.” Se poate susţine în mod rezonabil că valorile haiku-ului tradiţional pot fi realmente înţelese doar de către cunoscătorii de cultură şi limbă japoneză veche, care sunt şi autori de haiku ( pentru a resimţi nevoia de libertate în creaţie). Cum această specie e ameţitor de rară, pare greu de apreciat modul în care ei văd raportul tradiţie/inovaţie, sau în ce măsură canoanele clasice se pot combina cu gustul modern pentru lipsa regulilor. Sigur este că reformistul Yamaguchi Seishi continuă să considere kigo-ul ca fiind obligatoriu. În 1935 el a scris un haiku devenit celebru:<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="" lang="RO">buruienile verii –<u1:p></u1:p><br />roata locomotivei se apropie<u1:p></u1:p><br />se opreşte<u1:p></u1:p><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Kigo-ului „buruienile verii” îi corespunde conotaţia de vitalitate, deoarece în vara japoneză, extrem de caldă şi umedă, vegetaţia spontană creşte abundent. Tradiţionalul kigo este asociat aici pentru prima dată cu un obiect al tehnicii moderne, care se opreşte timid şi respectuos în faţa lor. Noul sens asociat kigo-ului face să rezoneze sensurile din haiku-urile în care a fost folosit anterior şi polifonia este cu atât mai bogată cu cât cultura cititorului e mai bogată. Pariez că, într-un eventual haiku scris peste câteva secole, locomotiva sau vreo farfurie zburătoare vor continua - în mod natural - să atârne mai puţin în balanţă decât umilele buruieni în faţa cărora, sper, vor continua să se oprească.<o:p></o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-87442307054028690352008-05-31T06:22:00.000-07:002008-05-31T06:30:05.761-07:00<p class="MsoNormal" style="text-align: center; color: rgb(153, 51, 153);" align="center"><span style="font-size:180%;"><b><span style="" lang="FR"><br /></span></b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center; color: rgb(204, 51, 204);" align="center"><span style="font-size:180%;"><b><span style="" lang="FR">DE LA 5-7-5 LA PURITATEA INIMII ŞI A MINŢII</span></b></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><br /><span style="font-size:180%;"><b><i><span style="" lang="FR"></span></i></b></span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style=""><u1:p></u1:p>Când se discută despre poezia japoneză, cunoscătorii şi mai puţin cunoscătorii se reped să o numească poezie cu formă fixă. </span><span style="" lang="FR">Termenul are sens în poezia occidentală unde există diferite modele de versificaţie şi, nu în cele din urmă, versul liber. Dar, lipsind termenul de comparaţie, mi se pare incorectă folosirea termenului occidental </span><span style="" lang="RO">–</span><span style="" lang="FR"> poezie cu formă fixa. Pur şi simplu, în Yamato (după tatonări, desigur) forma adoptată pentru genul liric este, în mod exclusiv, o combinaţie de versuri de 5 şi 7 onji* (un num</span><span style="" lang="RO">ăr nedefinit</span><span style="" lang="FR"> de 5-7, urmat de 7 în ch</span><span style="" lang="RO">ōka, de două ori 5-7, urmat de 7 în tanka, o pereche de 5-7-7 în sedoka sau 7-7-7-5 în kouta ş.a.m.d.). Cunoscătorii şi mai puţin cunoscătorii pun semnul de egalitate între haiku, tanka, renga etc. doar pentru că ele conţin inexorabila formulă de 5-7-5, neţinând seama că aceste genuri s-au născut la multe secole distanţă, în contexte culturale foarte diferite. Să amintim măcar că waka a însemnat victoria poeziei japoneze – se scria cu semne autohtone, kana, nu cu ideograme chineze, kanji, şi era îmbibată de concepte shintoiste – , renga a înflorit în lumina buddhismului, iar haiku-ul s-a dezvoltat la intersecţia zen-ului cu unele curente occidentale (naturalism, impresionism). A pune semnul egal între aceste genuri, e similar cu a declara că o pisică şi un scaun sunt unul şi acelaşi lucru deoarece ambele au 4 picioare. Noţiunile estetice care caracterizează fiecare dintre aceste genuri diferă. Desigur, sunt noţiuni care migrează, îşi modifică nuanţele, altele sunt specifice, dar o observaţie general valabilă în cultura japoneză este că noul se construieşte nu înlocuind, ci preluând vechiul, asemeni păpuşilor ruseşti, cele mari înglobându-le în mod succesiv pe cele mai mici (Suichi Katō). <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p><u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">„Cu adevărat, cu cât cineva cercetează mai mult arta poeziei japoneze, cu atât aceasta devine mai impenetrabilă” afirma ilustrul critic şi poet Fujiwara Shunzei (1114-1204) în prefaţa la „<b>Senzaishū</b>” (Culegerea unui mileniu), parafrazând un pasaj din „<b>Analectele</b>” lui Confucius. Încercând să aflăm de ce se întâmplă aşa, trebuie să ne întoarcem la definiţia poeziei din prefaţa la „<b>Kokin waka shū</b>” (prima antologie imperială compilată în 905) considerată primul tratat japonez de poezie şi purtând semnătura lui Ki no Tsurayuki, poet, eseist şi curtean: „Poezia din Yamato are ca sâmbure inima omului şi înfloreşte într-un miliard de cuvinte. [...] Ascultând pitulicea care cântă printre flori sau broasca ce stă în apă, ne dăm seama că nu există fiinţă care să nu-şi cânte cântecul, care să nu compună poezii.” <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Cântecul şi poezia erau denumite cu acelaşi cuvânt, <b><i>uta</i></b>; în fapt, poezia japoneza, <b><i>waka </i></b>(kanji-ul pentru ka, în citirea chineză, este acelaşi ca uta, în citire japoneză), se recită cântat. În esenţa sa, poezia este un strigăt al inimii, iar inimă (<b><i>kokoro</i></b> = inimă, minte, sentiment etc.) are orice făptură. „Categoria fiinţelor non-umane include fiinţe atât de umile cum ar fi insecte, crustacee, păsări, copaci, flori şi peşti, toate intrând în aceeaşi definiţie ca şi obiectele. [...] Antropomorfizarea a fost o consecinţă firească a unor credinţe religioase japoneze; shintoismul, religia autohtonă, proclamă, ca şi buddhismul, că tot ceea ce există în lume, fiinţă sau obiect, posedă suflet.”** <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Comparând mentalitatea japoneză cu cea occidentală, constatăm o totală şi generoasă lărgire a conceptului de fiinţă; în acelaşi fel se gândeşte şi despre conceptul de spirit poetic, nedespărţit de cel religios, caracterizat de către Bashō astfel: „Inima căii ce domină poemele lui Saigyō, renga lui Sōgi, pictura lui Sesshū şi arta ceremoniei ceaiului a lui Rikyū este aceeaşi [: <b><i>fūga</i></b>, act estetic]. Acesta este spiritul poetic [<b><i>fūga</i></b>, arta haikai-ului] care sălăşluieşte în cei ce urmează calea universului şi au ca tovarăşi de drum schimbările anotimpurilor. Pentru o persoană care posedă acest spirit, orice priveşte devine floare şi orice obiect al gândirii sale se transformă în lună”, floarea fiind un simbol al perfecţiunii, iar luna al iluminării. Deci spiritul poetic presupune atingerea unui înalt grad de spiritualitate – cerinţă comună pentru artistul medieval japonez format în lumea valorilor buddhismului Mahāyāna în care salvarea este acordată tuturor. Despre aceasta tratează în mod alegoric următoarea waka a lui Shunzei:<u1:p> </u1:p></span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Blânda ploaie de primăvară<br /><u1:p></u1:p>coboară peste ierburi şi pomi,<br /><u1:p></u1:p>aproape şi departe.<br /><u1:p></u1:p>Fără deosebire, scaldă lumea<br /><u1:p></u1:p>în verdele cel mai pur.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Waka era privită ca o cale directă către iluminare. Shunzei, ca şi aproape la fel de ilustrul şi longevivul său fiu, Teika (ori, mai târziu, preotul Shinkei, maestru de renga), datorită faptului că la curtea imperială existau mulţi adepţi şi susţinători ai buddhismului esoteric Tendai, considera esenţială practica <b><i>shikan</i></b>. Aceasta consta în concentrarea asupra unei picturi sau sculpturi şi avea ca scop pătrunderea naturii lui Buddha prin meditaţie; în poezie se recomanda concentrarea pe un subiect dat (<b><i>dai</i></b>) pentru a-i intui esenţa, a-i realiza semnificaţia reală, profundă, definită ca <b><i>hon’i</i></b>, temelie a noţiunilor estetice fără de care nici o poezie nu avea valoare, ideal estetic înrudit cu <b><i>yūgen</i></b>. În practica poetică <b><i>hon’i </i></b>s-a concretizat în asociaţii fixe, convenţionale: ploaia de primăvară / blândeţe, lună / toamnă.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">În „<b>Korai fūteishō</b>” (1197) Shunzei afirmă: „Dacă poezia nu ar exista, atunci când mergem să privim florile de cireş primăvara sau frunzele purpurii de arţar toamna, n-ar fi nimeni care să le cunoască parfumul şi culorile; unde am putea găsi sensul fundamental al lucrurilor?” Comentând acest pasaj, Jacqueline Pigeot făcea o remarcă crucială, tulburătoare, elocventă: „Printr-o răsturnare totală, poezia nu se mai întemeiază pe natură, ci ea este cea care fundamentează natura”***, deoarece fenomenele vizibile sunt considerate în buddhism ca fiind iluzorii, adică efemere, interdependente. Florile de cireş n-au contenit să se scuture în fiecare an, dar poemele din vechime, începând cu prima waka scrisă de zeul Susanoo no Mikoto, stăpânul mărilor, frate al zeiţei soarelui, s-au păstrat. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Întorcându-ne la tratatul lui Shunzei, găsim calea transcendentă a poeziei (pe care fiecare merge singur, înţelegerea neputând fi predată sau învăţată) ca fiind legată de Calea de Mijloc; acest termen, esenţial in buddhismul Tendai, defineşte adevărul ce depăşeşte dualitatea, negând atât vidul (orice sine e lipsit de o existenţă independentă), cât şi realitatea provizorie. Pe puntea dintre non-vid şi vid, existent şi non-existent calea religioasă şi calea poeziei interferează, se întrepătrund, se contopesc una cu alta. De aici îşi revendică poezia dimensiunea de mister, de profunzime (<b><i>yūgen)</i></b>, de cale spre adevăr. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Ōnishi Yoshinori declară că dacă cineva practică <b><i>shikan</i></b>, natura şi mintea, obiectul şi subiectul devin unul şi acelaşi lucru, se absorb unul în altul într-o viziune de pură linişte.**** Împrumutat din poezia chineză ca şi alţi termeni estetici – <b><i>yōen</i></b>, frumuseţe eterică,<b><i> sabi</i></b>, singurătate – <b><i>yūgen</i></b> apare pentru prima dată în prefaţa chineză la „Kokin waka shū”. El înfloreşte ca supremă valoare estetică în waka, renga şi teatrul nō. Fiind scris cu doi kanji care semnifică întuneric şi opac, nu e de mirare că, înaintând pe calea poeziei, adâncindu-te în ceea ce este profund, întâlneşti impenetrabilul; înţelegând poezia, călătoreşti spre neînţeles, înţelesul situându-se dincoace de explicaţiile logice, raţionale, în interiorul inimii şi al minţii.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Shin’ichi Hisamatsu vorbeşte despre „întuneric calm”, referindu-se la echilibrul dintre existent şi non-existent ca fenomene interdependente. La diverşi autori, <b><i>yūgen</i></b> capătă nuanţe diferite; pentru Chōmei are conotaţia de stins, palid, incolor, neclar, subţire, toamnă, seară, frig, preferinţă inefabilă şi inexplicabilă pentru o anume atmosferă, pentru anume emoţii. Continuând punctul de vedere al tatălui său Shunzei, care considera că poeţii din vechime aveau sentimente profunde şi nobile, Teika defineşte <b><i>yūgentei </i></b>, stilul yūgen, al misterului şi profunzimii, ca fiind cel mai elevat din cele 10 stiluri de waka definite de el. Teika recomandă poeţilor să aibă în minte în mod constant poemele scrise în stil yūgen.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Iată una din traducerile posibile a două dintre ele datorate lui Minamoto Toshiyori (1055-1129), după traducerea în engleză a niponologului H. Brower. Una, precizez, deoarece relaţiile sintactice multiple caracteristice limbii japoneze, encliticele şi verbele auxiliare ce nu au o semnificaţie în sine dar a căror funcţie este de a lega substantive, adjective şi verbe, omofoniile, asociaţiile de cuvinte (<b><i>engo)</i></b>, se pretează la mai multe traduceri. Sensurile interpretării nu pot fi lineare, ceea ce implică posibilitatea/necesitatea mai multor traduceri ale aceluiaşi poem. Acesta este şi motivul pentru care strofele de renga formează, doar în cazul în care sunt traduse diferit, două tanka diferite, primind un sens prin unirea cu strofa anterioară şi un altul prin unirea cu strofa posterioară. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="">The wind comes blowing<br /><u1:p></u1:p>From the shore of the Cove of Mano<br /><u1:p></u1:p>Where quail raise their cries,<br /><u1:p></u1:p>Making waves of tassled plume grass<br /><u1:p></u1:p>Ripple in the autumn dusk.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="">My former home<br /><u1:p></u1:p>Lies buried under crimson leaves<br />Fallen in the garden,<br /><u1:p></u1:p>And in the sedge grass on the eaves,<br /><u1:p></u1:p>The melancholy autumn wind.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="">(Robert H. Brower: <b>Fujiwara Teika’s Maigetsushō</b>, Monumenta Nipponica, 40, 4, 1985, p. 410)<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Vântul vine suflând în golful Mano.<br /><u1:p></u1:p>Prepeliţa-şi înalţă strigătul.<br /><u1:p></u1:p>Valurile ierbii unduiesc<br /><u1:p></u1:p>tot mai aproape.<br /><u1:p></u1:p>Amurg de toamnă.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Fosta mea casă<br /><u1:p></u1:p>zace îngropată de<br /><u1:p></u1:p>frunze ruginii.<br /><u1:p></u1:p>Streşinile-s ascunse de ierburi.<br /><u1:p></u1:p>Vântul melancolic al toamnei.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="IT">Într-</span><span style="" lang="RO">o altă traducere făcută cu câţiva ani înainte de acelaşi Brower se precizează subiectul „plume grass” (iarba bizonului) şi este citat Imagawa Ryōshun (1326-1420) care consideră această waka un exemplu al „stilului descrierii lucrurilor aşa cum sunt”. Cât despre Go-Toba, el apreciază că e vorba de stilul frumuseţii elegante.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="">At the Cove of Mano,<br /><u1:p></u1:p>Where the quail raise their plaintive cry,<br /><u1:p></u1:p>The wind along the shore<br /><u1:p></u1:p>Swells the tassels of the plume grass<br /><u1:p></u1:p>In waves of deepening autumn dusk.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="">(Ex-Emperor Go-Toba’s Secret Teachings: <b>Go-Toba no In gokuden</b>, Translated by Robert H. Brower, Harvard Journal of Asiatic Studies, 32, 1972, p. 35)<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">În golful Mano<br /><u1:p></u1:p>unde prepeliţa-şi înalţă strigătul plângător<br /><u1:p></u1:p>de-a lungul ţărmului<br /><u1:p></u1:p>vântul vălureşte smocurile de iarbă<br /><u1:p></u1:p>în amurgul tot mai adânc al toamnei.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Un element fundamental al emoţiei estetice din poezia japoneză este gustul pentru ceea ce piere, pentru efemer, preluat din doctrina buddhistă. Deoarece totul, chiar şi valorile afective, sunt sortite să dispară, suntem condamnaţi la singurătate, însuşi miezul primăverii devine o eternă toamnă. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Teika afirmă că imaginile acestor poeme evocă sentimentul unei inefabile singurătăţi. Deoarece <b><i>yūgen</i></b> poate fi atins doar de conştiinţa (poetului, cititorului) care a depăşit dualitatea, dincolo de solitudinea şi tristeţea sugerate de vântul toamnei, de strigătul păsării, de vechea casă părăsită, există fluxul continuu al unei realităţi unice, în care valurile lacului Biwa sunt prelungite de către valurile ierbii, frunzele ruginii sunt, în esenţă, identice cu ierburile de pe streşini, construcţia umană se topeşte în natură; în penumbra amurgului, în bătaia vântului melancolic, hotarele dintre apă şi pământ devin iluzorii, nimic decât iluzie. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Shōtetsu, profesorul lui Shinkei, susţinea că natura lui <b><i>yūgen</i></b> nu poate fi exprimată prin cuvinte; ea poate fi zărită asemeni lunii învăluite de nori doar în interiorul inimii şi al minţii. Pentru Shinkei, <b><i>yūgen</i></b>, având conotaţiile de profund şi subtil, putea fi perceput când mintea era conştientă de natura iluzorie, de visul acestei lumi. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Nimeni, niciodată, nu poate compune un poem bun fără să-şi concentreze mintea, fiind într-o stare de spirit negativă ori simţindu-se deprimat, susţine Teika. Un poem greşit conceput nu numai că devine o sursă de nefericire personală, deoarece atrage dispreţul celorlalţi, dar poate cauza starea de oboseală faţă de actul poetic şi, cel mai grav, poate duce la declinul artei înseşi. De aceea, onestitatea şi corectitudinea, precum şi o trăire intensă a sentimentului (<b><i>ushin</i></b>), sunt necesare în actul de creaţie poetică, ca şi puritatea inimii ce constă din lipsa de ataşament faţă de sine şi evitarea acţiunilor ce au ca scop mulţumirea de sine.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">În „<b>Sasamegoto</b>”, Shinkei (1406 –1475) îşi îndeamnă discipolii în renga să scape de dorinţa de autoafirmare şi auto-proclamare, să caute puritatea interioară şi să o exprime în cuvinte, conştienţi fiind de puterea înşelătoare a acestora în situaţia în care îndărătul lor nu stă o autentică viziune a unei minţi şi simţiri elevate. În acest ultim caz, deşi numărul discipolilor creşte, calitatea lor scade şi realizarea armoniei de grup – adevăratul scop al unei sesiuni de renga, ca şi al ceremoniei ceaiului, căreia, de altfel, i-a împrumutat multe din preceptele sale***** – devine dificil de realizat. <o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">În secolul XV, odată cu decăderea curţii şi autorităţii imperiale, waka decade şi ea. Hiroaki Sato citează dintr-o scrisoare adresată în 1692 de către Bashō samuraiului Suganuma Kyokusui un pasaj foarte instructiv în care practicanţii căii haikai (<b><i>fūga no michi</i></b>) sunt grupaţi în trei categorii: „cei care dau târcoale încercând zi şi noapte să câştige puncte, rivalizând, luptând pentru a învinge, fără să încerce să vadă Calea. Ei pot fi numiţi confuzi făcători de zgomot în poezie. [...] Alţii compun 2-3 secvenţe pentru punctele câştigătoare, dar nu se fudulesc când câştigă şi nu devin furioşi când pierd, ... încearcă să vină cu idei inteligente. ... Sunt alţii care muncesc din greu pentru ţelul adevăratei poezii şi îşi liniştesc inima făcând astfel. Ei nu se reped să-i critice pe alţii, ci cred că a scrie poezie este un alt mijloc de a intra pe Calea adevărată [buddhismul] ...”.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Asemeni majorităţii confraţilor noştri în ale poeziei din Japonia altor vremuri, ne încurcăm şi noi în 5-7-5, cu kigo, fără kigo, cu kire (pauza, întreruperea conceptuală din waka) ori kireji (cuvântul care taie, în haiku) şi anume după care vers, ne încurcăm în diversele reguli ale poeziei în lanţ, într-un cuvânt, trudim să respectăm forma. Nedepăşind eforturile şi disputele de ordin tehnic, nici pe cele de ordin moral (căutarea gloriei deşarte ne omoară!), nu mai ajungem la idealurile estetice şi, nicicum, la cele spirituale. Din poezie rămâne istoria; doar numele poeziei şi acela schimbat din waka, în tanka ...<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">________________________<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">*on = sunet, ji = semn, cuvânt, termen diferit oarecum de cel de silabă (un semn, o vocală lungă, conţine două silabe).<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">** Tales of Japan. Scrolls and Prints from The New York Public Library, Miyeko Murase, New York, Oxford, Oxford University Pr</span><span style="">ess, 1986, p. 118-119.<o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">*** Jacqueline Pigeot, Questions de poétique japonaise, Presses Universitaires de France, Collection Orienta, Paris, 1997.</span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">**** Flowing Traces: Buddhism in the Literary and Visual Arts of Japan, Ed. de James H. Sanford, William R. LaFleur şi Masatoshi Nagatomi, Princeton University Press, Princeton, 1992.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <u1:p></u1:p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">***** Wind in the Pines: Classic Writtings of the Way of the Tea as a Buddhist Path, texte compilate şi editate de Dennis Hirota, Asian Humanities Press, Fremont, 1995.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style=""><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-63842224594149076062008-05-20T22:11:00.000-07:002008-06-23T11:08:19.416-07:00<p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;font-family:courier new;"><b><span style="" lang="RO"><span style="font-size:180%;"><span style="color: rgb(153, 51, 153);">POEME DE RYŌKAN ÎN TRADUCEREA MANUELEI MIGA</span></span></span></b></p><p class="MsoNormal" style=""><br /><b><span style="" lang="RO"><span style="font-size:180%;"><span style="color: rgb(153, 51, 153);"></span></span><o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-weight: bold;font-family:courier new;font-size:180%;" ><span style="color: rgb(153, 51, 153);"><span style="" lang="RO"></span></span></span><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Oamenii mă-ntreabă<o:p></o:p><br />ce sunt în stare să fac.<o:p></o:p><br />Printre trestii,<o:p></o:p><br />în zori, îmi croiesc drumul,<o:p></o:p><br />mergând unde vreau să merg.<br /><br /><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Voi vreţi să aflaţi<o:p></o:p><br />unde se găseşte<o:p></o:p><br />locuinţa mea?<o:p></o:p><br />Ea e la est de podul<o:p></o:p><br />de pe Fluviul Ceresc.<br /><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Dacă vreţi să ştiţi<o:p></o:p><br />cum am renunţat la dorinţe,<o:p></o:p><br />vă spun că sub cer<o:p></o:p><br />când ploaia cade, cade,<o:p></o:p><br />când suflă vântul, suflă.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Fără valoare,<o:p></o:p><br />cu corpul înveşmântat<o:p></o:p><br />în haina căii,<o:p></o:p><br />aşezat pe munte privesc<o:p></o:p><br />cireşii înfloriţi.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />În astă lume<o:p></o:p><br />să mă amestec cu ceilalţi<o:p></o:p><br />eu nu evit, dar,<o:p></o:p><br />în jocul singurătăţii<o:p></o:p><br />sunt cu mult mai bun.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Unii se sacrifică<o:p></o:p><br />pentru a elibera lumea,<o:p></o:p><br />pe când eu, ascuns<o:p></o:p><br />în coliba-mi de ierburi,<o:p></o:p><br />îmi cultiv trândăvia.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Din când în când<o:p></o:p><br />tânjeşti după cuibul tău<o:p></o:p><br />de la munte.<o:p></o:p><br />Despre viaţa mea de dinainte<o:p></o:p><br />am şi eu amintiri.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Ieşind să cerşesc<o:p></o:p><br />orezul pentru azi<o:p></o:p><br />pe câmpul înverzit<o:p></o:p><br />am cules violete.<o:p></o:p><br />Ziua deja s-a sfârşit.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />În bolul meu<o:p></o:p><br />violete şi păpădii<o:p></o:p><br />amestecate.<o:p></o:p><br />Ofrandă către Buddha<o:p></o:p><br />din cele trei lumi.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Pe margine de drum<o:p></o:p><br />culegând violete<o:p></o:p><br />mi-am uitat<o:p></o:p><br />bolul<o:p></o:p><br />bolul meu.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Când cu copiii<o:p></o:p><br />ţinându-ne de mâini<o:p></o:p><br />primăvara pe câmp<o:p></o:p><br />culegem ierburi fragede<o:p></o:p><br />câtă fericire!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />În inima mea<o:p></o:p><br />câtă bucurie<o:p></o:p><br />primăvara când văd<o:p></o:p><br />păsările adunându-se<o:p></o:p><br />în grup şi jucându-se.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />În jadul dens,<o:p></o:p><br />în aurul acestei lumi,<o:p></o:p><br />la începutul<o:p></o:p><br />primăverii,<o:p></o:p><br />vino să-mi faci o vizită!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />O, prun în floare,<o:p></o:p><br />fii consolare pentru<o:p></o:p><br />vechea-mi inimă!<o:p></o:p><br />Bătrânul meu prieten<o:p></o:p><br />a fost răpit de moarte.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Dacă florile<o:p></o:p><br />culese pentru tine<o:p></o:p><br />nu-ţi par frumoase,<o:p></o:p><br />te rog, fii indulgent cu<o:p></o:p><br />modesta-mi mărturie.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Deşi primăvara<o:p></o:p><br />în vârful pomilor<o:p></o:p><br />florile înfloresc,<o:p></o:p><br />copiii ce-au trecut dincolo,<o:p></o:p><br />ca frunzele toamnei,<o:p></o:p><br />nu s-au mai întors.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Dacă veţi dori<o:p></o:p><br />faceţi-mi o vizită.<o:p></o:p><br />Mergând pe drumuri<o:p></o:p><br />de munte culegeţi-mi<o:p></o:p><br />frunze roşii de arţar.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Toamnă-i în curând.<o:p></o:p><br />Inima-i copleşită<o:p></o:p><br />de tristeţe când<o:p></o:p><br />pe micii bambuşi ploaia<o:p></o:p><br />se-aude tot mai tare.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Pomii din preajma<o:p></o:p><br />casei îşi pierd frunzele.<o:p></o:p><br />Urechea confundă<o:p></o:p><br />zilele ploioase cu<o:p></o:p><br />zilele când nu plouă.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Toamna pe câmp<o:p></o:p><br />pe firele de iarbă<o:p></o:p><br />boabele de rouă<o:p></o:p><br />sunt lacrimile gâzelor<o:p></o:p><br />ce au plâns toată noaptea?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Câmpul de toamnă<o:p></o:p><br />unde pe iarbă roua<o:p></o:p><br />pare-a fi perlă;<o:p></o:p><br />când încerci s-o apuci<o:p></o:p><br />într-o clipă dispare.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Acum e senin,<o:p></o:p><br />apoi se umple de nori<o:p></o:p><br />cerul de toamnă.<o:p></o:p><br />În lumea trecătoare<o:p></o:p><br />inima nu e la fel?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />În inconstanţa<o:p></o:p><br />lumii care-i a noastră,<o:p></o:p><br />voioasele vorbe<o:p></o:p><br />ale bieţilor oameni<o:p></o:p><br />pentru mine par şterse.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />când cu faţa-n sus<o:p></o:p><br />când cu faţa în jos<o:p></o:p><br />frunzele toamnei cad<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />În câmpul de orez<o:p></o:p><br />de la Iwamuro<o:p></o:p><br />acest unic pin<o:p></o:p><br />stă sub ploaia rece<o:p></o:p><br />şiroind. Singur.<o:p></o:p><br />Dacă ar fi om<o:p></o:p><br />cineva i-ar împrumuta o pălărie,<o:p></o:p><br />cineva i-ar împrumuta o pelerină<o:p></o:p><br />acestui biet pin singur-singurel.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Venind sau plecând<o:p></o:p><br />fără saţ îl contemplu<o:p></o:p><br />la Iwamuro<o:p></o:p><br />în câmpul de orez.<o:p></o:p><br />Pin singuratic.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Vântul e-aşa de pur!<o:p></o:p><br />Luna-i atât de clară!<o:p></o:p><br />Noaptea întreagă<o:p></o:p><br />am să dansez înviind<o:p></o:p><br />ultimele amintiri.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Începând să cadă<o:p></o:p><br />pe-acoperişul de lemn<o:p></o:p><br />ploaia-i binevenită.<o:p></o:p><br />Aveţi motiv să mai staţi<o:p></o:p><br />încă puţin cu mine.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />De-acum încolo<o:p></o:p><br />oamenii mă vor lăsa<o:p></o:p><br />fără noutăţi.<o:p></o:p><br />Din vârf până la poale<o:p></o:p><br />munte scufundat sub nea.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Mândra zăpadă<o:p></o:p><br />căzând în fiece zi<o:p></o:p><br />în jurul colibei.<o:p></o:p><br />Nici o urmă din paşii<o:p></o:p><br />care-au venit ori plecat.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Când eşti ocupată<o:p></o:p><br />trimiţi vorbă că nu poţi veni<o:p></o:p><br />că eşti ocupată<o:p></o:p><br />şi când nu eşti ocupată<o:p></o:p><br />nici vorbe nu-mi mai trimiţi.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Când? când? spun mereu.<o:p></o:p><br />Dar când cea aşteptată<o:p></o:p><br />în sfârşit a venit,<o:p></o:p><br />e aici şi o privesc,<o:p></o:p><br />ce pot spera mai mult?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Dacă cineva<o:p></o:p><br />are nevoie de mine,<o:p></o:p><br />spuneţi-i că adun<o:p></o:p><br />frunze moarte-n pădurea<o:p></o:p><br />templului Otogo.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Cine spune că poemele mele sunt poeme?<o:p></o:p><br />Poemele mele nu sunt deloc poeme.<o:p></o:p><br />De-nţelegi asta, doar atunci vom putea începe<o:p></o:p><br />să vorbim despre poezie.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="FR"><br />Plecând din lume<o:p></o:p><br />ce </span><span style="" lang="RO">las moştenire?<o:p></o:p><br />Florile – primăverii,<o:p></o:p><br />cucul – verii,<o:p></o:p><br />frunzele roşii de-arţar – toamnei.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Dacă cineva<o:p></o:p><br />vrea să afle poemul<o:p></o:p><br />meu de adio,<o:p></o:p><br />spuneţi că Ryōkan a zis:<o:p></o:p></span><br /><i style=""><span style="" lang="RO">Namu Amida Butsu!</span></i><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Tata şi mama<o:p></o:p><br />sunt acum în Paradis.<o:p></o:p><br />Cu gândul ăsta<o:p></o:p><br />plec acum să mă aşez<o:p></o:p><br />din nou pe genunchii lor.<br /></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br /><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Traduceri din „ La Rosée d’un lotus” par Ryōkan et Teishin, traduit par Alain-Louis Colas, Gallimard, 2002, „Ryōkan, Zen Monk-Poet of Japan”, Translated by Burton Watson, Columbia University Press, New York, 1977 şi „Ryōkan, recueil de l’ermitaje au toit de chaume ”, CHENG Wing fun & Hervé Collet, Moundarren, 1994.<br /><br /><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=""><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-56834516141168723912008-05-20T22:10:00.000-07:002008-05-31T05:46:20.104-07:00<p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;font-family:courier new;" class="MsoNormal"><span style="font-size:180%;"><span style="color: rgb(204, 51, 204); font-weight: bold;">LAMPĂ ÎN PLINĂ ZI</span></span><br /><span style="font-weight: bold; color: rgb(153, 51, 153);font-size:180%;" ><span style="" lang="RO"></span></span></p><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><br /><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Ryōkan, pe adevăratul său nume Yamamoto Eizo, s-a născut într-un mic port din nord-estul Japoniei,<span style=""> </span>în 1758. El obişnuia să spună: „sunt un om leneş într-o epocă de pace”. Există un poem al său care traduce această stare:<o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Unii se sacrifică<o:p></o:p><br />pentru a elibera lumea,<o:p></o:p><br />pe când eu, ascuns<o:p></o:p><br />în coliba-mi de ierburi,<o:p></o:p><br />îmi cultiv trândăvia.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Eizo a studiat poezia clasică chineză şi japoneză, precum şi caligrafia. La 22 de ani devine călugăr buddhist cu numele de Ryōkan a cărui traducere e Bun şi larg sau Mare toleranţă. Următoarele poeme descriu starea sa interioară:<o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă vreţi să ştiţi <o:p></o:p><br />cum am renunţat la dorinţe,<o:p></o:p><br />vă spun că sub cer<o:p></o:p><br />când ploaia cade, cade,<o:p></o:p><br />când suflă vântul, suflă.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Fără valoare,<o:p></o:p><br />cu corpul înveşmântat<o:p></o:p><br />în haina căii,<o:p></o:p><br />aşezat pe munte privesc<o:p></o:p><br />cireşii înfloriţi.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">În 1791, Ryōkan decide să părăsească templul şi să plece în pelerinaj de-a lungul Japoniei. El duce viaţa unui călugăr itinerant – unsui („liber ca norii şi apele”), neavând, în afara hainelor de pe el, decât o pălărie, o traistă, un baston şi un bol pentru cerşitul hranei.<o:p></o:p></span></p> <div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Plecând să cerşesc<o:p></o:p><br />orezul pentru azi<o:p></o:p><br />pe câmpul înverzit<o:p></o:p><br />am cules violete.<o:p></o:p><br />Ziua deja s-a sfârşit.</span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p></o:p><br />În bolul meu<o:p></o:p><br />violete şi păpădii<o:p></o:p><br />amestecate.<o:p></o:p><br />Ofrandă către Buddha<o:p></o:p><br />din cele trei lumi.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Pe margine de drum<o:p></o:p><br />culegând violete<o:p></o:p><br />mi-am uitat <o:p></o:p><br />bolul<o:p></o:p><br />bolul meu.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Ryōkan este considerat a fi unul dintre cei mai mari 5 poeţi waka ai perioadei Tokugawa, waka<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">desemnând poezia scrisa în limba japoneză, şi anume: poemul scurt, tanka, de 31 de silabe,<span style=""> </span>sedōka, format din 66 de silabe, precum şi chōka, poem lung ce, încheindu-se cu un vers de 7 silabe, utilizează un număr oarecare de secvenţe de 5 şi 7 silabe – alternanţa de 5 şi 7 silabe fiind unitatea de bază a poeziei japoneze.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Iată o chōka:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">În câmpul de orez<o:p></o:p><br />de la Iwamuro<o:p></o:p><br />acest unic pin<o:p></o:p><br />stă sub ploaia rece<o:p></o:p><br />şiroind. Singur.<o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă ar fi om<o:p></o:p><br />cineva i-ar împrumuta o pălărie,<o:p></o:p><br />cineva i-ar împrumuta o pelerină<o:p></o:p><br />acestui biet pin singur-singurel.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Poemul lung este încheiat cu un poem scurt, o tanka:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Venind sau plecând<o:p></o:p><br />fără saţ îl contemplu<o:p></o:p><br />la Iwamuro<o:p></o:p><br />în câmpul de orez.<o:p></o:p><br />Pin singuratic.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Iată o sedōka scrisă pentru un copil care a murit în urma unei epidemii de variolă:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Deşi primăvara<o:p></o:p><br />în vârful pomilor<o:p></o:p><br />florile înfloresc,<o:p></o:p><br />copiii ce-au trecut dincolo,<o:p></o:p><br />ca frunzele toamnei,<o:p></o:p><br />nu s-au mai întors.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">De asemenea, Ryōkan a cultivat şi poemul numit mai târziu haiku, 17 silabe modelate în ritmul 5-7-5. Cel mai faimos exemplu este următorul, scris în ultimele zile ale trecerii sale prin lumea iluzorie:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">când cu faţa-n sus<o:p></o:p><br />când cu faţa în jos<o:p></o:p><br />frunzele toamnei cad<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Combinând arhaismul cu un stil neconvenţional, proaspăt, Ryōkan nu poate fi ataşat unei anume şcoli, ori curent al epocii sale, lucru neobişnuit la artiştii epocii Tokugawa (1600 – 1868). Ryōkan n-are încredere în cel ce miroase a pedant, a estet; el detestă<span style=""> </span>poezia poeţilor şi caligrafia caligrafilor. Un catren scris în limba chineză - kanshi – explică libertăţile pe care şi le-a îngăduit faţă de paralelismul tonal, sintaxa particulară şi întregul set prozodic propriu poeziei chineze clasice.<o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Cine spune că poemele mele sunt poeme?<o:p></o:p><br />Poemele mele nu sunt deloc poeme.<o:p></o:p><br />De-nţelegi asta, doar atunci vom putea începe<o:p></o:p><br />să vorbim despre poezie.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă ar fi să adunăm sub un singur concept estetic viaţa şi poezia lui Ryōkan, acesta ar fi cu siguranţă makoto; tradus prin sinceritate, el cuprinde kanji-ul ma – adevăr, integritate şi rectitudine morală şi koto – cuvânt, comportament. În perioada Tokugawa, makoto reprezenta însuşi spiritul poemului tanka, originea sa fiind virtutea cardinală a confucianismului – ch’eng, esenţă a umanităţii şi Cale a Cerului. Cu siguranţă, Ryōkan a străbătut-o până la capăt.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Urmele drumului său sunt aceste poeme tanka: <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Oamenii mă-ntreabă<o:p></o:p><br />ce sunt în stare să fac.<o:p></o:p><br />Printre trestii,<o:p></o:p><br />în zori, îmi croiesc drumul,<o:p></o:p><br />mergând unde vreau să merg.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă cineva <o:p></o:p><br />are nevoie de mine,<o:p></o:p><br />spuneţi-i că adun<o:p></o:p><br />frunze moarte-n pădurea <o:p></o:p><br />templului Otogo.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Voi vreţi să aflaţi<o:p></o:p><br />unde se găseşte<o:p></o:p><br />locuinţa mea?<o:p></o:p><br />Ea e la est de podul<o:p></o:p><br />de pe Fluviul Ceresc.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">În astă lume<o:p></o:p><br />să mă amestec cu ceilalţi<o:p></o:p><br />eu nu evit, dar,<o:p></o:p><br />în jocul singurătăţii<o:p></o:p><br />sunt cu mult mai bun.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Când cu copiii<o:p></o:p><br />ţinându-ne de mâini<o:p></o:p><br />primăvara pe câmp<o:p></o:p><br />culegem ierburi fragede<o:p></o:p><br />câtă fericire!<o:p></o:p><br /></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">În jadul dens,<o:p></o:p><br />în aurul acestei lumi,<o:p></o:p><br />la începutul<o:p></o:p><br />primăverii,<o:p></o:p><br />vino să-mi faci o vizită!<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Când eşti ocupată<o:p></o:p><br />trimiţi vorbă că nu poţi veni<o:p></o:p><br />că eşti ocupată<o:p></o:p><br />şi când nu eşti ocupată<o:p></o:p><br />nici vorbe nu-mi mai trimiţi.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Când? când? spun mereu.<o:p></o:p><br />Dar când cea aşteptată<o:p></o:p><br />în sfârşit a venit,<o:p></o:p><br />e aici şi o privesc,<o:p></o:p><br />ce pot spera mai mult?<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă florile<o:p></o:p><br />culese pentru tine<o:p></o:p><br />nu-ţi par frumoase,<o:p></o:p><br />te rog, fii indulgent cu<o:p></o:p><br />modesta-mi mărturie.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">O, prun în floare,<o:p></o:p><br />fii consolare pentru<o:p></o:p><br />vechea-mi inimă!<o:p></o:p><br />Bătrânul meu prieten<o:p></o:p><br />a fost răpit de moarte.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă veţi dori<o:p></o:p><br />faceţi-mi o vizită.<o:p></o:p><br />Mergând pe drumuri<o:p></o:p><br />de munte culegeţi-mi<o:p></o:p><br />frunze roşii de arţar.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Toamnă-i în curând.<o:p></o:p><br />Inima-i copleşită<o:p></o:p><br />de tristeţe când<o:p></o:p><br />pe micii bambuşi ploaia<o:p></o:p><br />se-aude tot mai tare.<o:p></o:p><br />Pomii din preajma<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">casei îşi pierd frunzele.<o:p></o:p><br />Urechea confundă<o:p></o:p><br />zilele ploioase cu<o:p></o:p><br />zilele când nu plouă.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Toamna pe câmp<o:p></o:p><br />pe firele de iarbă<o:p></o:p><br />boabele de rouă<o:p></o:p><br />sunt lacrimile gâzelor<o:p></o:p><br />ce au plâns toată noaptea?<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Câmpul de toamnă<o:p></o:p><br />unde pe iarbă roua<o:p></o:p><br />pare-a fi perlă;<o:p></o:p><br />când încerci s-o apuci<o:p></o:p><br />într-o clipă dispare.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Acum e senin,<o:p></o:p><br />apoi se umple de nori<o:p></o:p><br />cerul de toamnă.<o:p></o:p><br />În lumea trecătoare<o:p></o:p><br />inima nu e la fel?<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">În inconstanţa <o:p></o:p><br />lumii care-i a noastră,<o:p></o:p><br />voioasele vorbe<o:p></o:p><br />ale bieţilor oameni<o:p></o:p><br />pentru mine par şterse.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Vântul e-aşa de pur!<o:p></o:p><br />Luna-i atât de clară!<o:p></o:p><br />Noaptea întreagă<o:p></o:p><br />am să dansez înviind<o:p></o:p><br />ultimele amintiri.<br /><o:p></o:p><br />Începând să cadă<o:p></o:p><br />pe-acoperişul de lemn<o:p></o:p><br />ploaia-i binevenită.<o:p></o:p><br />Aveţi motiv să mai staţi<o:p></o:p><br />încă puţin cu mine.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">De-acum încolo<o:p></o:p><br />oamenii mă vor lăsa<o:p></o:p><br />fără noutăţi.<o:p></o:p><br />Din vârf până la poale<o:p></o:p><br />munte scufundat sub nea.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Mândra zăpadă<o:p></o:p><br />căzând în fiece zi<o:p></o:p><br />în jurul colibei.<o:p></o:p><br />Nici o urmă din paşii<o:p></o:p><br />care-au venit ori plecat.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">Plecând din lume<o:p></o:p><br />ce </span><span style="" lang="RO">las moştenire?<o:p></o:p><br />Florile – primăverii,<o:p></o:p><br />cucul – verii,<o:p></o:p><br />frunzele roşii de-arţar – toamnei.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Tata şi mama<o:p></o:p><br />sunt acum în Paradis.<o:p></o:p><br />Cu gândul ăsta<o:p></o:p><br />plec acum să mă aşez<o:p></o:p><br />din nou pe genunchii lor. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Traducere de Manuela Miga din „ La Rosée d’un lotus” par Ryōkan et Teishin, traduit par Alain-Louis Colas, Gallimard, 2002, „Ryōkan, Zen Monk-Poet of Japan”, Translated by Burton Watson, Columbia University Press, New York, 1977 şi „Ryōkan, recueil de l’ermitaje au toit de chaume ”, CHENG Wing fun & Hervé Collet, Moundarren, 1994.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-57383776091864854312008-05-20T22:07:00.001-07:002008-07-07T23:30:49.502-07:00<div style="text-align: center;"><span style=";font-family:courier new;font-size:180%;" ><span style="color: rgb(153, 51, 153); font-weight: bold;"><span style="" lang="FR">HAIJINII MIORITICI<br /></span></span></span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span><br /></div><p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><i><span style="" lang="FR"> </span></i></b><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="ES">Într-una din scrisorile sale, Dămăcuş mi-a propus să scriem o renga comică. Cu raţiunea bine temperată am propus <i>rengay</i>, produsul modern ce permite o astfel de tratare, precum şi titlul, implicit şi subiectul, care de mult îmi stăteau pe vârful limbii. Nu ştiu să mai fi scris alţii <i>rengay comic</i>, dar toate lucrurile trebuie să aibă un început.<br /><!--[endif]--><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="ES">Desigur, discuţiile despre cât de <i>haiku/renku/tanka</i> pot fi cele scrise în altă limbă decât japoneza nu vor înceta încă multă vreme; japonezii nu pot să nu fie flataţi de succesul exportului şi carierei acestor specii literare </span><span style="" lang="RO">şi nu pot dori altceva decât să-l înteţească.</span><span style="" lang="ES"> Dar statisticile nu spun nimc despre calitatea noilor producţii, nici despre diluarea până la dispariţie a esteticii proprii fiecăreia. Părintele rengay-ului lasă la latitudinea autorilor până şi numărul de silabe.<br /><!--[endif]--></span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="FR">Mai corect ar fi să le botezăm altfel, dacă tot sunt altceva. De exemplu (glumesc<i>) renrom</i> sau <i>rencomrom</i> (com de la comică). Să stabilim o listă de <i>kigo-uri autohtone</i>, fiştecare ţărişoară, arie culturală cu kigo-urile ei: noi cu dragobetele, americanii cu Valentine’s Day, argentinienii cu ceaiul mate, elveţienii cu yodlerele (dar noi îi tăiăm cu doina cu noduri) ş.a.m.d.<br /><!--[endif]--><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="FR">Deoarece trăim într-o perioadă a globalizării, probabil că în viitor ne vom alinia kigo-urile naţionale într-o listă universală, iar samuraiul va fi c-un picior în rai şi, pe plaiul său, ciobănaşul mioritic îşi va degusta brânza savurând meditativ aburii spumei ceaiului verde, ori, ca s</span><span style="" lang="RO">ă-l citez pe Dămăcuş, va sorbi coca cola din ulciorul său înflorat.</span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><b><i><span style="" lang="FR">Haijinii mioritici</span></i></b><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">Se citeşte un<br />senryū fain – haijinii<br />galbeni înghit în sec. </span><span style="" lang="PT-BR">M.M.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="IT">Nu-i bai! orice minune<br />durează doar trei zile. I.D.<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="ES">Sarma şi cârnat –<br />în capul listei de<br />kigo-uri de Crăciun. M.M.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="ES">Numai orezul<br />aminteşte de unul<br />de-i zicea Bashō. I.D.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="ES">La</span><span style="" lang="RO"> noi</span><span style="" lang="ES">,</span><span style="" lang="RO"> din faşă</span><span style="" lang="ES">, maeştri<br />se autoproclamă. </span><span style="" lang="FR">M.M.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">Tone de versuri –<br />lipseşte samuraiul<br />c-un picior de plai. </span><span style="" lang="ES">I.D.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="FR">Mai greu pare cu alinierea genurilor de sensibilitate ale cititorilor. E mai puţin evident cât de diferit/lacunar/anapoda decodăm noi mesjaele poetice ale celor formaţi în alte matrici culturale, fiecare cu specificul ei bine împlântat; mă voi mulţumi să citez două lecturi în cheia fa (inevitabil) a două haiku-uri scrise în cheia sol. <o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">la apus<br />bătrâna învăţătoare udă<br />violeta furată</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">Zarko Milennic, Bosnia-Herţegovina</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="FR">Ryu Yotsudya comentează : ce act inuman e acela de a smulge şi fura floarea pe care o bătrână a cultivat-o. În sistemul său valoric adăpat de confucianism, respectul celor vârsnici e o virtute fundamentală, iar zeii shinto, kami, pot locui şi în plante. La noi, furatul unei flori este un gest poetic, pornit din afecţiune, justificabil, deoarece s-a concretizat şi într-o zicere de genul: nu-i păcat să furi o floare. Japonezul se simte dator să ude cu gingăşie urma (crimei!) violetei furate, pe când noi înţelegem că sărmana învăţătoare o udă în mod prozaic, cu folos, deoarece chiar ea este cea care a furat-o ca să aibă ceva frumos, o consolare în faţa mizeriilor vieţii.<o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">iarnă geroasă –<br />pe coada toporului<br />conturul palmei</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="FR">Valentin E. Busuioc</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="FR">Noi vedem clar coada îngheţată a toporului pe care căldura palmei abia dezlipite a făcut, temporar, o breşă. Ryu Yotsudya vede un topor părăsit în frigul aspru al iernii a cărui coadă a fost modelată, în decursul timpului de palma omului. </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="FR">Ce e sigur e că noi toţi vom scrie şi vom comenta nesmintiţi, fiecare pe limba lui, <i>haiku/ renku/tanka </i>etc.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-91496973981361829222008-05-20T22:05:00.000-07:002008-05-30T22:59:54.598-07:00<p style="text-align: center; color: rgb(153, 51, 153); font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span style="font-weight: bold;">DE LA HAIKU PRIN RENGAY CĂTRE RENGA</span></span></span></p><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><br /><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span style="color: rgb(102, 51, 102); font-weight: bold;"></span></span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Lectura cărţilor şi articolelor despre poezia în lanţ m-a fermecat şi m-a umplut de inhibiţii, mai ales „Japanese Linked Poetry” de Earl Miner, Princeton University Press.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Oare când şi cu cine aş putea scrie măcar o <b>iisute</b> (o scurtă secvenţă de poezie în lanţ fără un număr fix de strofe)? Să încerc singură? Ar fi prea trist.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Incubată iremediabil de haiku, necutezând încă să scriu (ceva care să semene cu renga), la iniţiativa confratelui Şerban Codrin, am exersat <b>rengay</b>, această formă neortodoxă, un hibrid al poeziei în lanţ născut în preagrăbitul nostru deceniu.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Împreună cu Şerban Codrin, am hotărât să adoptăm forma ce ne era cunoscută din numărul 2 al volumului 2 al reviste <b>Albatros</b>. Varianta rengay în care unul din autori scrie primele 3 strofe şi celălalt îi răspunde în următoarele 3 ni s-a părut şi mai lipsită de justificare, iar varianta cu trei autori ne-a stârnit rengay-fobia din cauza zgârceniei cu care acordă spaţiu de manifestare fiecărui poet (3+2 versuri!). Oricum, noi eram doar doi. M-am văzut nevoită să inventez un sens pentru anomalia structurii sale (3 –2 –3 –3 –2 –3) ce încalcă regula de succesiune a poemului în lanţ, în care 3 versuri (5–7–5) trebuie să fie urmate de două versuri (7–7). Am considerat, deci, că rengay este compusă din două secvenţe simetrice de câte 3 – 2 – 3 versuri şi două cezuri mobile ce modifică sensul celor două subunităţi 3 + 2 şi 2 + 3 versuri. Am gândit a doua secvenţă – strofele 4, 5, 6 – ca fiind o replică la prima secvenţă – octava superioară a strofelor 1, 2, 3. Cu entuziasm juvenil, am hotărât să nesocotesc o regulă cardinală a poemului renga: nici o strofă nu se leagă integral şi continuu ca sens cu nici o altă strofă cu excepţia celei imediat anterioare (<b>maeku</b>) şi imediat posterioare (<b>tsukeku</b>). Am decis să leg strofa 4 de cea iniţială printr-o legătură de corespondenţă similară cu cea dintre trăsăturile 1 şi 4, dar mai ales 2 şi 5 din hexagramele I Ching-ului. Liniştea mea sufletească a fost regăsită când am citit că rengashi, precum inventivul şi nonconformistul Soin, şamanicul Saikaku, poeţi din şcoala Danrin, însuşi Bashō şi, ocazional, adepţi ai stilului Teimon au scris subsecvenţe, mai precis contrasecvenţe de renga utilizând un tip de legătură nonstandard – <b>over low link</b>* (legătură revărsată). <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Deci: în structura noastră de rengay cea mai importantă strofă trebuie să fie strofa a patra, strofa-pivot, urmând apoi – ca grad de intensitate – strofa a şasea, conclusivă. Fiind vorba de un număr foarte mic de strofe în lanţ, titlul – important –, va trebui să pună în evidenţă unitatea întregului desenat prin zigzagarea printre unităţile semantice în care „ceva continuă şi ceva se schimbă”.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Nu am intenţia acum să încerc o analiză detaliată a temei, motivului, ritmului, tonului, semnificaţiei şi tipurilor de legături decelabile în cele trei poeme pe care le-am scris cu Şerban Codrin. Voi cita pe rând o rengay şi voi atinge, parţial, doar câteva elemente de bază ale construcţiei în care am încercat să aplicăm procedee şi stiluri de legături utilizate în renga clasică (atât cât am putut să le pătrundem şi să ne pătrundem de ele).<br /><br /><!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br /><!--[endif]--><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><b><span style="" lang="RO">„HANARENGAY”</span></b><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><span style="" lang="RO">Şerban Codrin şi<br />Manuela Miga<br /><!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br /><!--[endif]--></span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Când înfloreşte<br />magnolia străduţa<br />capătă nume (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">O bătrână culege<br />flori de muşeţel din şanţ (MM) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Vorbesc în şoaptă<br />cu fata vecinului –<br />polen pe-o geană (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">În acea clipă –<br />flori galbene de lotus<br />pe-aleea Eden (MM) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Floarea viţei de vie<br />neştiută de nimeni (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Sarmale în foi<br />de viţă – şarpele, vai!<br />linge smântâna. (MM) <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">În „Hanarengay” (hana înseamnă în japoneză floare, iar plantele, în regulile de renga ale lui Shokaku, sânt considerate o categorie lexicală), a patra strofă introduce schimbarea locului acţiunii din prima secvenţă (străduţa fără nume) în paradis al cuplului de îndrăgostiţi, care se transformă în cuplu mistic (lotuşi, cuplu primordial). Procedeul de transfer al locului şi al persoanelor este cunoscut sub numele de <b>ba-ninjo</b>. Strofa a patra se leagă printr-o <b>legătură de conţinut</b> (<b>kokoro-zuke</b>) cu strofa întâi – numele străduţei este Eden; cu strofa a treia, legătura poate fi definită ca ţinând, într-un mod mai subtil, de <b>rangul persoanelor</b> (<b>kurai</b>); îndrăgostiţii devin fiinţe/flori mistice. Este o <b>legătură îndepărtată</b> (<b>distant link</b>), unul dintre cele patru tipuri utilizate de Bashō în stilul <b>nioi-zuke** (scent link – legătură mireasmă)</b>. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Strofa a şasea, în tonalitate ironică, aduce în scenă frunzele de viţă în locul florilor cu care ne obişnuisem în fiecare strofă (în strofa a treia există doar sugestia – polen). Atmosfera laică din strofa iniţială, cârmeşte către sacru în micro-poemul al patrulea, chiar dacă finalul este de un cinism balcanic. Paradis fără şarpe nu există şi, dacă eşti flămând, fructul oprit al cunoaşterii nu are nici o şansă în faţa sarmalei. În Balcani, barca iubirii se transformă foarte repede în cratiţă de bucătărie. Avantajul este că Adam şi Eva rămân inocenţi. Dacă ar fi fost japonezi, poate că ar fi ales şarpele.<br /><br /><!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br /><!--[endif]--><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><b><span style="" lang="RO">HOŢII DE HAINE</span></b><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><span style="" lang="RO">Şerban Codrin şi<br />Manuela Miga</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Haine de vară<br />îndesate în dulapul<br />cu uşa spartă (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">La ultima vizită<br />Hoţii nu s-au pricopsit (MM) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Ar fi preferat<br />să-i acopere ploaia.<br />Nici un nor pe cer (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Printre pescăruşi –<br />trupul gol al femeii<br />azvârlit pe ţărm (MM)<br /><br />O voce a nimănui<br />odată cu refluxul (SC)<br /><br />În raza lunii -</span><span style="" lang="IT"><br />roi de efemeride</span><span style="" lang="RO"><br />începând nunta. (MM)<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">În „Hoţii de haine”, legăturile, mai puţin evidente, pot fi clasate ca <b>legături îndepărtate</b> cerând cititorului să decodifice textul colajului. Nerecomandată începătorilor, <b>legătura uşoară</b> (<b>light link</b>) este foarte atrăgătoare; în treacăt fie spus, <b>karumi</b> a fost folosit de Bashō mai curând pentru stilul sistemului de legături <b>nioi-zuke</b> inventat de el în <b>haikai no renga, </b>nu ca termen estetic. Hainele sânt unul dintre motivele unei tematici de renga <b>zo</b> (amestec); simplu veşmânt în prima secvenţă, ele devin corp (veşmânt al spiritului) în secvenţa a doua, iar hoţii se metamorfozează într-un simbol al reabsorbţiei. Ritmul rămâne acelaşi cu accente pe a patra şi a şasea strofă, aceasta din urmă sugerând veşnica întoarcere (ca hexagrama 24, Fu) prin moarte, reabsorbţie şi renaştere în lumea efemeră. În strofa a treia, pluteşte o aluzie la un splendid haiku al lui Kikaku, aluzie anticipată în strofa întâi:</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">The beggar.<br />He has Heaven and Earth<br />For his Summer clothes.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">(tradus de Blyth) </span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Cerşetorul.<br />Cerul şi Pământul<br />sânt hainele lui de vară.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Acest tip de legătură se evidenţiază prin permanenta schimbare a tonului: neutru (1), batjocoritor (2), pur, romantic (3), tragic (4), filosofic (respiraţia lui Brahma, care, inspirând, cheamă făpturile la el şi expirând le creează (5,6).<br /><br /><!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br /><!--[endif]--></span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><b><span style="" lang="RO">VISUL URSITOARELOR</span></b><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><span style="" lang="RO">Şerban Codrin şi<br />Manuela Miga</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><br />Somnul de amiază –<br />ciocănitoarea bate<br />în coada sapei (SC)<br /><br />Pădurarul tresare<br />la sforăitul propriu (MM) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Braconierul<br />citind în tren romanul<br />„Braconierii” (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Punte viselor<br />paşii ursitoarelor<br />un copil plânge (MM) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Mireasă şi regină<br />Îi va deveni mama (SC) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">Viteazul bărbat<br />sprijinit într-un toiag<br />în sfârşit vede. (MM) </span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">„Visul ursitoarelor” este susţinut, în general, de legături de tip <b>kokoro-zuke</b> (emoţie, concept, semnificaţie). Demersul poemului se concretizează în negaţii succesive: când sapa se odihneşte, sabotându-i coada şi somnul pădurarului, cea care „sapă” e pasărea (1); nu ciocănitoarea, ci sforăitul produce zgomotul (2); nu pădurarul este acela care doarme şi visează, ci un personaj antitetic, braconierul, citeşte această poveste într-o carte (3); nu povestea este depănată la naşterea copilului de către ursitoare, ci copilul visează (5). Suportat cu bravură, destinul copilului ce a parcurs destinul (complexul) lui Oedip este transgresat prin sacrificiul care anulează <b>hybrisul, vina tragică</b>. Orbirea‚ negare a vederii fizice, limitate, duce, în mod aparent paradoxal, la iluminare(6). Acest gen de <b>legătură prin aluzie</b> este numit în şcoala Danrin <b>nuke-zuke</b>. Titlul afirmă că poveştile fiecăruia sânt incluse în visul altcuiva, superior ca <b>rang</b>. Dar cine ţese visul ursitoarelor?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO">Desigur, experienţa scrierii acestor trei rengay a fost un joc captivant şi a dus la stabilirea unei relaţii cu o persoană cu care, anterior, schimbasem doar câteva fraze. Sōgi a spus: „Dacă legi bine strofele, este ca şi cum ai fi capabil să fii în relaţii bune cu un străin; dacă eşti slab în domeniul legării strofelor, este ca şi cum ai fi în relaţii proaste cu propriile tale rude.”<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">Însăşi existenţa, potrivit buddhismului, este definită ca relaţie. Desigur, cu cât ele sânt mai ample, cu mai multe armonice. În Tibet se practică un mod de a cânta în care, datorită unei ciudate impostaţii, armonicele sunetelor se emit separat, aşa cum separat pot fi descifrate niveluri şi feluri de legături în poemul în lanţ. În tratatul său de renga, „Hitooigoto<b>”</b>, Ueshima Onitsura a spus: „Calea învăţăturii este fără sfârşit şi, dacă progresezi, misterul ei nu are limite.” Din păcate, pe calea aceasta nu este îmbulzeală. În veacul nostru preagrăbit hotarele alungă misterul; limitele duc la separare, iar izolarea, inevitabil, duce la sărăcie şi moarte. Să ne întoarcem la bucuria dialogului, să revenim la <b><i>renga</i></b> practicată ca o autentică progresie de idei şi de imagini întru <b>adevăr şi sinceritate </b>(<b>makoto</b>), să ne reîntoarcem chiar şi cu o poticneală în pantofii prea strâmţi şi din înlocuitori ai celor 6 strofe de rengay. Să-i schimbăm cât mai repede cu sandalele de paie, care şed atât de bine călătorului pe calea celor patru anotimpuri.</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="">____________________________________<br /><!--[if !supportLineBreakNewLine]--><br /><!--[endif]--><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">*) Vezi Christopher Drake, „The collision of Tradition in Saikasu’s Haikai”, Harvard Journal of Asiatic Studies, vol. 2, nr. 1, 1996, pag. 43-45.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">**) Vezi Haruo Shirane, „Matsuo Bash</span><span style="">ō</span><span style="" lang="RO"> and Poetics of Scent”, Howard Journal of Asiatic Studies, vol. 52, nr. 1, 1992.</span><span style=""><o:p></o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-1725607922286984512008-05-20T22:03:00.001-07:002008-06-09T13:24:46.721-07:00INTERVIU<p class="MsoNormal" style="text-align: center; text-indent: 0.5in;" align="center"><span style="font-weight: bold; color: rgb(51, 51, 255);font-family:";font-size:18;" lang="IT" ><span style="font-size:180%;"><span style="font-family: courier new;">INTERVIU de Jean-Louis d’Abrigeon cu Manuela Miga</span></span></span><b style=""><span style=";font-family:";font-size:18;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >Bun</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="PT-BR" >ă ziua, Manuela Miga! V-am cunoscut datorită Internetului. Dar, de fapt, cine sunteţi? Unde v-aţi născut? Vorbiţi-ne despre viaţa dumneavoastră!</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >M-am născut într-o noapte fără lună la Constanţa, România, chiar în spatele «cortinei de fier», la malul Mării Negre, în urmă cu mai mult de o jumătate de secol. Ţară mică a unei mici planete numite Pământ, dar unde predomină apa, dintr-un sistem solar marginal al Căii Lactee (în România – fără ceremonie – se preferă ceaiul, deoarece e mai ieftin).</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Pentru că în România nu exista facultatea pe care aş fi vrut să o urmez, mi-am perfecţionat simţul critic la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. Am lucrat, printre altele, la </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="RO" >Casa de Filme Profilm</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" > ca lector de scenarii şi producător delegat, la Româniafilm ca redactor la Biroul de presă, dar, cum sunt liniştită şi interiorizată din fire, am preferat munca de redactor la diferite publicaţii culturale ale Bibliotecii Naţionale. Locuiesc la Bucureşti – ca de obicei – singură şi fără pisică.</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Când şi cum aţi întâlnit Haiku-ul?</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" > </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Am întâlnit Japonia înaintea haiku-ului (eram studentă când a apărut o foarte frumoasă ediţie bibliofilă de traduceri în română din Bashō, Issa, Buson (196?).</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Tatăl meu avea o slăbiciune pentru simţul estetic atât de special al acestui popor. Acasă aveam albume de artă şi o colecţie de stampe ale lui Hiroshigue. Deasupra patului meu atârna o stampă. Ea reprezenta o insulă în ploaie, dar uneori preferam să mi-o imaginez ca fiind un nor, altădată ca pe o barcă – fără ancoră şi fără rame – care plutea în lumea cerească. În colţul de sus din dreapta era caligrafiat un poem waka. Mai târziu, am aflat că era vorba despre sunetul ploii din cauza căruia nu se putea auzi murmurului pinilor sub mângâierea brizei şi că insula era celebră pentru muzica pinilor ei. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Imediat după schimbarea regimului (1989), Bucureştiul a avut revista sa de haiku la care am început să public din 1991.</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Dar, cu zece ani înainte, m-am îndrăgostit de ikebana. Am început s-o studiez în 1982 la Universitatea Dalles cu profesoare japoneze şi, din 1990, am ţinut cursuri la aceeaşi universitate, apoi şi la Universitatea Bucureşti (pentru studenţii de limbă şi literatură japoneză).</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Arta de a da o nouă viaţă estetică florilor luîndu-le din mediul lor natural - crimă justificabilă (?) parţial din punct de vedere al unei estetici foarte elaborate şi posibilă, graţie unei extreme generozităţi a florilor - este, în acelaşi timp, tehnică, morală şi filosofie. Plăcerea acestei construcţii complexe şi echilibrate care armonizează şi lumea interioară, fiind împărţită cu elevii şi spectatorii, se amplifică şi recompensează toate eforturile. În cîteva dintre expoziţiile mele am utilizat poeme scurte.</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >De ce haiku-ul?</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >În adolescenţă scriam catrene. Mai târziu, în munca mea, făceam adesea sinteze. Exprimarea concisă este o politeţe faţă de celălalt, pentru că timpul nostru este foarte limitat. Apreciez limbajul simbolic şi ambiguitatea, realizate şi prin legături sintactice incerte care permit citirea unui haiku la mai multe niveluri. Cuvintele haiku-ului pot fi asemenea briliantelor cu multiple faţete, încrustate într-un mod precis, sau ca perlele de rouă, ori ca “vechea mea insulă”. Ele nu fac decât să sugereze o atmosferă, o lume. Deşi puţin numeroase, cuvintele-haiku - simple în aparenţă - se bucură de o mare putere de sugestie, creează ritmul şi asonanţele, singurele elemente ce conferă muzicalitate versului în situaţia interdicţiei rimei.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >Îmi place şi umorul senryu-ului.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >Dincolo de valorile sale estetice, percep haiku-ul ca pe o cale spre absolut; asta este valabil şi pentru ikebana. Bash</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >ō</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" > denumea calea care uneşte poemele lui Saigyo, renga lui Sogi, pictura lui Sesshu şi ceremonia ceaiului a lui Rikyu – <b><i>fūga</i></b></span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >[</span><b><i><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >act estetic</span></i></b><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >]</span><b><i><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >.</span></i></b><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >El spunea: <i>pentru cine stăpâneşte</i> <b><i>fūga </i></b>[<i>spirit poetic, arta haikai no renga</i>]<i> tot ce priveşte devine floare </i>(<i>simbol al perfecţiunii</i>)<i> şi toate obiectele gândirii sale devin luna </i>(<i>simbol al iluminării).</i></span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Înaintea lui Bashō, Shunzei, maestru de waka, adept al buddhismului esoteric Tendai, considera esenţială practica <b><i>shikan - </i></b><i>concentrarea asupra subiectului poemului pentru a-I intui esenţa. </i>Ōnishi Yoshinori declara că dacă cineva practică <b><i>shikan</i></b>, natura şi raţiunea, obiectul şi subiectul devin UNUL, absorbindu-se unul în celălalt într-o viziune de linişte pură. Bash</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >ô</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" > considera că dacă obiectul şi sinele poetului rămân separate, poemul este iremediabil mediocru, fals, artificial, lipsit de valoare.</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >Cu certitudine, adevăratele poeme se scriu în starea de depăşire a dualităţii care presupune unirea contrariilor (coincidentia oppositorum, cum spunea Mircea Eliade). Acesta îmi pare veritabila filosofie a haiku-ului; morala sa este renunţarea la auto-afirmarea micului ego.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >În mod efectiv, dacă se încearcă globalizarea haiku-ului, se obţine un mare număr de luptători pentru prietenia şi pacea dintre popoare, dar preţul plătit este o imensă scădere a calităţii. N-am nimic împotriva amuzamentului facil; se poate scrie orice, oricum, folosind un cuvânt sezonal (sau nu), dar trebuie avută decenţa de a-l numi altfel decât haiku. </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >Puteţi să daţi o bibliografie a operei dumneavoastră?</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Am semnat două cărţi de haiku <b>99 exerciţii de haiku / 99 Haiku Exercises/ 99 exercices de haïku</b>, Ed. Sakura, Bucureşti, 1994, <b>Bâldâbâc! Senryu-uri după un haïku de Bashô / Blub-blub-glug! Senryus on a Haïku of Bash</b></span><b><span style=";font-family:";font-size:14;" >ô</span></b><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >, Bucureşti, 2001 şi o carte de tanka <b>Nud cu anturium / Nu à anthurium/ Nude with Anthurium</b>, Bucureşti, 1999. Toate au fost legate ori cusute..... de mână (mâna mea !); am ales hârtia, foiţa, mătasea, formatul cărţilor, corpul de literă, am inventat semne de carte… <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Am publicat în diverse reviste de ici, de colo haiku, tanka şi renku şi, numai în România, tarenga, haibun, traduceri, eseuri şi articole teoretice (unul a fost publicat în Japonia). În jur de zece premii – jumătate româneşti, jumătate japoneze – îmi garnisesc tâmplele.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >Câteva haiku-uri pentru cititorii noştri</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >?</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><i><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >haikudo</span></i><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" > </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >pas al Nimănui<br />pe scara ducând – Nicicând<br />înspre Niciunde </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >o bătrână cu<br />o zambilă de plastic –<br />e primăvară!</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >vitrină-n soare –<br />dintr-un ghiveci atârnă<br />coada pisicii </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >trafic intens –<br />în mijlocul şoselei<br />o nebună şi luna </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >cu gingăşie,<br />cerşetorul dezbracă<br />o portocală </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" >lăsând frumoasa pradă<br />încep să vânez umbra -<br />cu ochii închişi <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >ritmul oceanului –<br />respirând mult mai rar<br />sunt una cu el </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >n-a fost nici Bashō<br />nici broasca – necurmatul<br />sunet al tăcerii </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >simt că-mi dă târcoale<br />un haiku formidabil -<br />hârtie albă </span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="FR" >dintre trestii, luna -<br />renunţ să scriu haiku<br />ce uşurare!</span><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style=";font-family:";font-size:14;" lang="IT" ><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-56218352714879904922008-05-20T06:34:00.000-07:002008-06-23T11:19:20.144-07:00<p style="text-align: center;" class="MsoNormal"> </p><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><a href="http://haikudomm.blogspot.com/2008/05/nsemnri-despre-haibun-nc-din-doua.html"> </a></p><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><b style=""><span style="" lang="RO"><a href="http://haikudomm.blogspot.com/2008/05/nsemnri-despre-haibun-nc-din-doua.html"><span style="color: rgb(153, 51, 102); text-decoration: none;">POEZIA</span></a> ÎN LANŢ ÎN ROMÂNIA</span></b></p><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><br /><b style=""><span style="" lang="RO"></span></b><span lang="RO" style="font-size:16;"><o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-size:16;"><o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><b style=""><span style="" lang="RO"> <o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal"><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></b></p><p><span style="" lang="RO">„ Multe sunt locurile ale căror nume au fost păstrate pentru noi în poezia vechilor timpuri, dar munţii se fărâmă şi râurile dispar, noi drumuri le înlocuiesc pe cele vechi…<span style=""> </span>Timpul trece şi lumea se schimbă. Resturile trecutului sunt învăluite în incertitudine” , spunea Bashō în jurnalul al cărui titlu este „Drumul îngust către provincia Oku”, dar ar putea fi tradus şi<span style=""> </span>„ Călătorie spre interior”, interiorul fiind cel al poeziei, al său, în ultimă instanţă. Florile de cireş n-au contenit să se scuture în fiecare an, dar poemele din vechime, începând cu prima waka scrisă de zeul Susanoo no Mikoto, stăpânul mărilor, frate al zeiţei soarelui, Amaterasu, dăinuie şi azi. <o:p></o:p></span></p> <p><span style="" lang="RO">E adevărat, poemele s-au păstrat, bornele drumului interior există, dar cine mai caută „adevărului poetic”, cine „complet lipsit de ataşament, urmăreşte Calea” ? Desigur, mai există unii care vor să studieze, speră să înţeleagă, dar cu ce inimă pot ei „să simtă adevărul vechilor poeme”? Acestea sunt întrebări dintr-o scrisoare a lui Bashō către Kikaku. „ Cu adevărat, cu cât cineva cercetează mai mult arta poeziei japoneze, cu atât aceasta devine mai impenetrabilă” afirma ilustrul critic şi poet Fujiwara no Shunzei<span style=""> </span>în prefaţa la „Senzaishū” (Culegerea unui mileniu), terminată în 1188. El se referea, desigur, la contemporanii săi. Se ştie că, după câteva secole, japonezii nu mai erau siguri de buna înţelegere a scrierii din Man’yōshū, prima antologie de poezie japoneză alcătuită pe la jumătatea secolului VIII. Dacă incertitudinea domneşte în mijlocul celor de aceeaşi limbă şi cultură, la doar câteva sute de ani distanţă, ce şanse ar putea avea cei veniţi dintr-o altă limbă şi cultură, la distanţă de un întreg mileniu? Mai ales în situaţia – generală – în care au acces doar la traduceri, neştiind japoneza, sistemele ei de scriere şi gramatica ei care sunt profund diferite faţă de cele occidentale (ce să mai vorbim despre japoneza veche în care s-au scris capodoperele renga şi tratatele despre renga). Într-un articol publicat recent în revista japoneză „Mushimegane”,<span style=""> </span>Ryu Yotsuya afirmă pe drept cuvânt: „ A traduce un haiku este aproape imposibil, deoarece ritmul şi muzicalitatea cuvintelor sunt la fel de important ca şi sensul lor”.<span style=""> </span>Nu putem decât să-i dăm sută la sută dreptate, dar atunci cât şi ce anume din adevărul şi simţirea poeziei japoneze poate fi înţeles şi urmat? Acestea, precum şi alte astfel de întrebări cu miez sunt eludate cu mai multă sau mai puţină eleganţă de către practicanţii împrăştiaţi pe tot globul, din ce în ce mai numeroşi, căci la globalizare se doreşte să se ajungă şi în acest domeniu. Dar tot atât de adevărat e că suntem cuceriţi chiar şi de o fărâmă de strălucire captată de un ciob de oglindă; vrem să o păstrăm, să o sporim, chiar dacă gestul nostru stângaci riscă să o altereze. Putem accepta că este şi asta un fel de dragoste faţă de poezia japoneză, dar trebuie să ţinem seama de avertismentul lui Fujiwara Teika: un poem greşit conceput nu numai că devine o sursă de nefericire personală, deoarece atrage dispreţul celorlalţi, dar poate cauza starea de oboseală faţă de actul poetic şi, cel mai grav, poate duce la declinul artei înseşi. În ce măsură dragostea noastră faţă de poezie împreună cu însăşi poezia noastră au efecte distructive rămâne să se pronunţe viitorimea. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Am ales termenul generic de poezie în lanţ, deoarece însumează speciile mărunte – tanrenga şi rengay – , precum şi pe cele mai extinse. În România, practicanţii acestor specii sunt, în primul rând, poeţi „născuţi, nu făcuţi”, după cunoscuta zicală populară: tot românu-i născut poet. În mod excepţional, câţiva sunt scriitori profesionişti şi au abordat cu virtuozitate diverse alte genuri literare; să amintim (în ordine alfabetică) doar pe doi dintre cei mai de seamă: Constantin Abăluţă şi Şerban Codrin. Poemele în lanţ au fost găzduite de paginile unei duzini de reviste. Unele reviste sunt specializate: „Albatros” (anuală, în română şi engleză) la Constanţa şi „Haiku” (bianuală) la Bucureşti , „Orfeu” de<span style=""> </span>la Târgu-Mureş, „Orion” şi „Micul Orion” de la Slobozia, „Semn” de la Piatra Neamţ care a avut în 1996 o apariţie meteoritică, precum şi reviste de poezie („Poezia”, Iaşi), de literatură („Revista literară”, Bucureşti) sau culturale („Contemporanul” şi „Amurg Sentimental” din<span style=""> </span>Bucureşti, „Metafora” din Constanţa). Editura înscrisă cel mai frecvent pe paginile volumelor de poezie în lanţ (rengay) este „Ambasador” de la Târgu-Mureş (Colecţia „Orfeu”, îngrijită de Ioan Găbudean), urmată de editura bucureşteană „Amurg Sentimental”. Primele scrieri au apărut în jurul anului 1995 şi de atunci au rămas într-o perioadă asemănătoare celei paşoptiste în care, maeştri de pe aici, de pe acolo ne îndeamnă, ca odinioară Ion Heliade Rădulescu: „Scrieţi, băieţi, scrieţi!” E adevărat că în ultimii ani s-au auzit şi voci care spuneau: „dar mai şi citiţi !”, numai că materialele accesibile în română sunt puţine, sumare şi, parte din ele, prost digerate / traduse / adoptate. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Acum, că e clar cine sunt protagoniştii, am plasat coordonatele în spaţiu şi timp, să trecem în revistă ce anume s-a scris, fără pretenţii de istoric, critic sau cu atât mai puţin de statistician. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Cea mai concisă formă de poezie în lanţ – numai doi paşi – tanrenga, a apărut, după ştirea mea, prima dată în revista „Orion” numărul 5 din 1996. Am dat câte patru răspunsuri la două haiku-uri de Aidar Bechir, în tonuri mergând de la ironie până la estetizare şi idealizare, folosind iniţial legături puternice, apoi legături uşoare şi explicând în detaliu ce fel de legături sunt. Mi-am permis şi comentarii,<span style=""> </span>precum şi câteva fraze de prezentare a acestei specii. În aceeaşi revistă sunt şi 6 tanrenga scrise cu Şerban Codrin; 4 sunt în ritm strict de 5-7-5, cărora le succed strofe de 7-7 silabe, comentate şi acestea (citisem la vremea aceea un studiu al lui Haruo Shirane – „Matsuo Bashō şi poetica miresmei”, cărţile lui Earl Miner şi altele). Poate e interesant de menţionat că, în două cazuri, datorită faptului că strofa iniţială era de doar 6 silabe, strofele de răspuns au fost de două, respectiv 3 silabe.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Iată una dintre aceste tanrenga: <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Iarnă – <o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">negru <o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">pe alb.<span style=""> </span>(Şerban Codrin)<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Şah <o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">mat.<span style=""> </span>(Manuela Miga)<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Această specie, dintr-un motiv care-mi scapă, nu prea are adepţi. Domnul Radu Patrichi este o excepţie. Îi mulţumesc şi pe această cale pentru că mi-a furnizat o listă (aproape exhaustivă, ca să-l citez) de 23 de volume de poezie în lanţ sau care conţin poeme în lanţ datorate unor autori români, listă la care am mai adăugat şi eu vreo 4. Domnia sa a publicat în cartea lui Constantin <o:p></o:p><br />Păun „Liniştea ierbii”, Craiova, 2001, şi tanrenga. De asemenea, în cartea de haiku şi tanka „Pânza de păianjen”, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2003, de Iulian Dămăcuş, există pe ultima pagină următoarea<span style=""> </span>tanrenga:<o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Cumpărând <o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">cu mâna tremurândă <o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ghiocei.<span style=""> </span>(Radu Patrichi)<o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Ultima zăpadă <o:p></o:p></span></p><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">completează buchetul.<span style=""> </span>(Iulian Dămăcuş).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Ar mai fi ceva: dintr-o eronată înţelegere a poemului tanka, prea multe aşa-numite tanka, scrise de diverşi autori sunt, în fapt, poezie în lanţ. Mă refer doar la aspectele evidente: separarea hotărâtă dintre primele trei versuri şi următoarele, marcată de kire, precum şi schimbarea prea mare (de subiect, de perspectivă) ce rupe unitatea cerută în cazul unei tanka. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Doar din 6 strofe, rengay, invenţie hibridă a lui Garry Gay, de care românii au aflat din revista „Albatros”, numărul 2, 1993, este specia cea mai îndrăgită. Citez din articolul lui Valentin Nicoliţov apărut în revista „Haiku” numărul 32, 2004: „Începuturile poemului în lanţ rengay de autori români sunt semnalate în revista „Orion” din 1996, aparţinând Manuelei Miga şi lui Şerban Codrin, iar primul volum de rengay din România [„Mănuşa din vitrină]”, apărut în anul 2000, aparţine, după cunoştinţele noastre, domnilor Radu Patrichi şi Dan Doman. Au urmat destul de repede şi alţii, iar de atunci revistele de profil din ţară au publicat poeme rengay aproape în fiecare număr”. Precizez că „O sărbătoare a felinarelor stinse” de Şerban Codrin, Ed. STARTIPP, Slobozia, 1997, cuprinde şi rengay, ca şi<span style=""> </span>„Oaspete străin / A Foreign Guest” de Ion Codrescu, Ed. Ex Ponto, Constanţa, apărut în 1999. În 2000, văd lumina tiparului alte plachete destinate exclusiv rengay-ului: „Pescăruşii se înalţă cu valul” de Dan Doman şi Iulian Dămăcuş, „ Şi numai albastru”, solo-rengay de Bogdan Pascu, „Păstrăvi şi frunze moarte” de Dan Doman în colaborare câţiva autori (dar cuprinde şi solo-rengay), „Miroase a ploaie” de Elena Manta Ciubotaru şi Dan Doman; în acelaşi an apare la Editura Brăduţ „Umbra mea printre fotolii”, solo-rengay, şi la Craiova „Liniştea ierbii”, care cuprinde şi rengay. Explozia de rengay e continuată şi în 2001: „Furnicile foşnesc printre frunze” de Dan Doman şi Nicolae Ştefănescu (Orfeu), „Adieri din arhipelag” de Bogdan I. Pascu (Ed. Amurg Sentimental) care cuprinde şi rengay, ca şi „Marea tăcere” de Şerban Codrin. În 2002: „Privind bobul de rouă” („Orfeu”) de Ioan Găbudean în colaborare cu 6 confraţi) şi „Renga pe acelaşi val” semnată de Bogdan I. Pascu, Iulian Dămăcuş & Radu Patrichi (cuprinde şi o renga de 50 de strofe). În 2003 şi 2004 apar câteva volume care cuprind şi rengay semnate de Laura Văceanu,<span style=""> </span>Ana Ruse (două) şi Gabriela Groza-Genţiana. Prima antologie de rengay ce poartă adecvatul titlu de „Rengay cu prietenii” e semnată de Radu Patrichi şi Ana Ruse, Editura Europolis, Constanţa, 2004. În total, pe parcursul a 9 ani, 9 plachete ce cuprind exclusiv rengay şi 10 care cuprind şi rengay.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cum se explică succesul acestui gen de poezie în lanţ? Pe de o parte, prin faptul că, <o:p></o:p>limitându-se la un singur anotimp sau subiect, posedă o evidentă unitate, lucru satisfăcător şi facil de urmărit atât de către autori, cât şi de către cititori, pe de altă parte, prin scurtimea sa, care o face uşor de realizat şi de consumat. E de menţionat şi faptul că autorii sunt maximum doi, ceea ce simplifică stabilirea armoniei, iar dacă e vorba de solo-rengay, în doar 6 strofe monotonia nu riscă prea tare să se instaleze. În timp, am făcut note asupra diverselor calităţi şi defecte ale unora sau altora, dar nu este aici nici momentul şi nici locul potrivit să vorbesc despre ele. Ca maestru de renga, Saikaku minimaliza rolul schimbării (tonului, atmosferei, subiectului, personajelor etc.) de la o strofă la alta, practicând legături puternice şi tinzând către un fel de ficţiune în proză. Basho a evoluat în sens invers. Românul nostru nu iubeşte prea mult regulile, de care a auzit mai mult sau mai puţin. Reacţiile sale sunt conduse de instinctul poetic, de inspiraţia/dispoziţia de moment, şi greu putem distinge caracteristici ferme ale stilului de legături practicat de un poet anume; totuşi, ele diferă în mod fericit de recomandări gen „mare / sare”, „bărbat / femeie”, publicate cândva în „Albatros”.<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Dacă dintre toate poemele rengay ar fi să aleg unul singur, acesta ar fi, fără îndoială, cel scris de Radu Patrichi şi Bogdan I. Pascu, „Chipuri necunoscute” („Renga pe acelaşi val”,” Rengay cu prietenii”):<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">În vitrină –<span style=""> </span>/ raza rebelă luminează / zâmbetul fetei<span style=""> </span>(R)<o:p></o:p><br />chipuri necunoscute / tulbură visul nopţii (B)<o:p></o:p><br />la o masă bătrânul / cu gândurile lui – / şi paharul gol (R)<o:p></o:p><br />de-a lungul străzii – / umbrele foşnitoare / ale plopilor (B)<span style=""> </span><o:p></o:p><br />tremură flacăra / lumânării de veghe (R)<o:p></o:p><br />frânturi de cântec – / peste forfota serii / adie tristeţea. (B)<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Poemul emoţionează profund prin ritmul susţinut şi atmosfera unitară dominată de solitudine, de tristeţe, de ceva care nu este şi nu poate fi numit, ci doar sugerat. Tocmai misterul acesta face farmecul poemului.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Sub numele modern de renku sau cel clasic şi elegant de renga, în literatura română s-au scris poeme cu un număr standard de strofe şi reguli definite privind subiectul, precum şi poeme în lanţ libere din aceste puncte de vedere. Din prima categorie fac parte poemele cu 20 si 36 de strofe. Suportul teoretic al speciei s-a aflat în principal în „Albatros”: „Introducere în renga” ( 1993), „Termeni referitori la poemele în lanţ” (1994), ambele datorate lui William J. Higginson, dar, mai ales „Ghidul practic” semnat de Tadashi Kondo şi William J. Higginson (1996-1997). Prima renga, „Primăvară văzută, primăvară auzită”, publicată în nr. 13, aprilie 1995 al revistei „Contemporanul” are 36 de strofe şi se datorează colaborării poetice dintre Constantin Abăluţă şi Valentin E. Busuioc. A primit premiul „Orion” în 1996. Ea este reprodusă în volumul lui Busuioc „Viaţa în direct”, Ed. Leda, Constanţa, 1995, împreună cu o altă kasen renga, „Portocala pe masă”, ambele fiind precedate de prezentarea „Renga – poem energetic”. Primul volum integral de renga poartă semnătura lui Constantin Severin. „Axolotul / The Axolotl”, Ed. Maşina de scris, Bucureşti, 1998. El este compus din 8 solo-renku ( renga în pagina de titlu devine în cuprinsul cărţii renku) şi o renku în duet cu Şerban Codrin, toate numărând 20 de strofe. În 2001, Florin Grigoriu publică o plachetă de solo-renku intitulată „Gardul vechi” („Orfeu). Renku găsim în fiecare număr al revistelor „Albatros”, mai rar în „Haiku”, ocazional şi în altele, precum şi în unele dintre volumele citate anterior. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Un caz aparte în peisaj îl constituie Ion Codrescu, un călător interesat în special de parteneriat din afara spaţiului mioritic. În volumul său de călătorie „Oaspete străin”, menţionat anterior, sunt publicate 11 poeme în lanţ de 6, 12, 20 şi 36 de strofe scrise cu diverşi prieteni americani (există şi o solo renku). Marele premiu al Societăţii de Haiku din America, 1996 este deţinut de un renku reprodus aici; este vorba de 20 de strofe scrise cu John Stevenson: „Another Painting / O altă pictură”. În următorul său volum de călătorii „Vocile muntelui / Mountain Voices” , AMI-Net International Press, 2000, există 8 solo renga de 20 de strofe dispuse simetric printre haiku-uri şi haibun-uri. Trebuie amintit că Ion Codrescu a fondat Societatea de Haiku de la Constanţa, Festivalul de haiku de la Constanţa şi Mamaia, revistele „Albatros” şi „Hermitage”, toate acestea oferind spaţiu şi poeziei în lanţ. Dacă Ion Codrescu este un nume foarte apreciat în străinătate (să ne referim doar la participările sale la viaţa poetică de pe diverse meleaguri, la numeroasele premii internaţionale obţinute, precum şi la lucrările sale în calitate de editor), Şerban Codrin s-a dedicat cuceririi spaţiul autohton. El, alt caz aparte (păstrând ordinea alfabetică)şi-a scris şi rescris poezia doar în română, de unul singur, sau cu unul sau mai mulţi confraţi. Până în prezent, în literatura română au fost publicate doar două lucrări critice care analizează şi poezia în lanţ.<span style=""> </span><o:p></o:p>Acestea sunt monografii ce tratează exclusiv despre opera „ în stil nipon” a lui Şerban Codrin: Violeta Basa „Merii în floare”, Ed. Ex Ponto, 2003 şi Ion Roşioru „Şerban Codrin sau exilul unui poet occidental într-o grădină zen”. Scriitor dornic să exploreze, <i style="">proteic</i> şi <i style="">protos</i> (ca să fac un joc de cuvinte), Şerban Codrin a fundat la Slobozia în 1995 Şcoala de tanka şi renku, a organizat un festival, întâlniri cu confraţii, a editat două reviste, toate acestea convertindu-se în sit-uri de manifestare a poemului în lanţ. Puterea lui de muncă forţează admiraţia în maratonul poetic presupus de „Păsări ezoterice” (100 de strofe scrise într-o singură zi) şi „O pată pe zid” (366 de strofe), ambele publicate în „O sărbătoare a felinarelor stinse”, menţionată anterior, precum şi în cea de-a doua antologie a sa, „Marea tăcere”, Ed. STAR TIPP,<span style=""> </span>Slobozia, 2001. Rodnica sa<span style=""> </span><o:p></o:p>pasiune pentru strofe, sărbători sacre şi păgâne, zodiace şi sisteme filozofice înlănţuite este evidentă şi în iniţierea şi cultivarea speciei gunsaku (haiku şi tanka înlănţuite) în „Scoici fără perle”, Helicon, Timişoara, 1997 şi în placheta bilingvă „Missa Requiem”, Ed. SUD-EST PRESS, Slobozia, 1999. De asemenea, el este autorul a numeroase secvenţe de haiku. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Bogdan I. Pascu, spirit elevat, precum şi cel numit de domnia sa „cel mai abil vânător al banalului” –<span style=""> </span>Radu Patrichi, ca să amintim doar două nume, se numără printre cei mai împătimiţi autori de secvenţe de haiku. În schimb, Vasile Moldovan îşi concepe chiar cărţile de haiku pornind de la ideea de secvenţă („Via dolorosa”, Ed. Fiat Lux, Bucureşti, 1998, „Faţa nevăzută a lunii”, Ed. Semne, Bucureşti, 2001, ”Arca lui Noe”, Ed. Ambasador, 2003). În materie de structură secvenţială a cărţilor de tanka şi haiku, subsemnata a promovat <b style=""><i style="">asocierea, integrarea şi progresia</i></b>, tehnici curente în alcătuirea antologiilor de poezie japoneză clasică, tehnici ce stau la baza poemelor în lanţ. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În antologia alcătuită de Michel Revon în 1910, la capitolul haikai se găseşte – în mod surprinzător, dar justificat – haibun-ul. Ritmul după care sunt orchestrate cele 50 de haibun-uri din “Îngustul drum către interior” tinde să fie cel al unui poem renga (lent, variat, rapid, respectiv – yo, ha, kyu –<span style=""> </span>introducere, dezvoltare, final). Makoto Ueda compara relaţia dintre haibun-uri şi jurnal cu cea dintre haiku-urile din interiorul unei renga. Conştient sau inconştient, afirmă, la rândul său, Donald Keene în „World Within Wals”, Bashō a urmat principiile „legăturii<span style=""> </span>neutre” din renga pentru a separa părţile cu înalt conţinut emoţional.<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Am scris despre acest subiect comunicarea „Însemnări despre haiku” citită la Colocviul Naţional de Haiku de la Constanţa, 2001 şi un articol publicat în revista japoneză „Kō”, volumul toamnă-iarnă din acelaşi an. Românii care scriu haibun – vreo 20, probabil – nu par să fi ajuns la această înţelegere, cu excepţia subsemnatei, care, scriind haibun, a ajuns intuitiv la ea. Drept dovadă stă<span style=""> </span>răspunsul trimis prin 1997 de revista americană „ Modern Haiku”: nu publicăm renga. A fost cel mai mare compliment ce-l puteam primi din partea acelui spirit rafinat care a fost Robert Spiess. Pentru stilul inedit, haibun-urile respective, împreună cu un text de prezentare a genului şi autoarei, au fost publicate în „Contrapunct”, revista bucureşteană a Uniunii Scriitorilor.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Nu pot încheia această sumară trecere în revistă a scrierii poemului în lanţ pe meleagurile noastre, a practicării dialogului poetic (care în varianta solo seamănă pentru mine cu plicticosul joc cu mingea la perete) fără a menţiona un experiment al cărui miez este Bogdan I. Pascu, despre care cred că nu mă înşel afirmând ca este cel mai prolific dintre noi. Este vorba despre un experiment poetic ce constă din preluarea de către Bogdan I. Pascu în volumul său „Oglindiri” a unor versuri din volumul Alexandrei Firiţă, „Descântând tăcerile”, versuri ce constituie începutul unor „poeme gemene”. În aceeaşi editură, „Amurg Sentimental”, tot la un an diferenţă, în 2002, Ioan Marinescu croieşte din poeziile lui Bogdan I. Pascu poemele într-un vers din volumul său „Peste ape albastre”. Experimentul, oglindire a oglindirii, are la bază (poate fără intenţie explicită) tehnica <b style=""><i style="">honkadori = </i></b>citatul aluziv. În cazul nostru particular, versurile lui Bogdan I. Pascu:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <div style="text-align: center;"> </div><div style="text-align: center;"> </div><div style="text-align: center;"> </div><p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">„tărâmul de dincolo <o:p></o:p><br />de lumină-l străbate <o:p></o:p><br />cu paşi de fum <o:p></o:p><br />vătuiţi de nemoarte”<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">devin poemul într-un vers intitulat „Tărâmul de dincolo”:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="text-align: center;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">„Paşi de fum ce-l vor străbate, de nemoarte vătuiţi”.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>„Ceva se păstrează, ceva se schimbă” , legea de bază a poemului în lanţ, funcţionează şi în acest experiment făcut pe alt tărâm al poeziei. În principiu, e aceeaşi cu tehnica domino-ului – o jumătate de piesă e la fel ca cea de care se ataşează, cealaltă altfel spre a se putea progresa către o altă asociere. Generalizând în continuare, putem afirma că echilibrul dintre asociere şi disociere, conservare şi schimbare, tradiţie şi inovaţie, jocul – dureros sau fericit – al contrariilor, ţese însuşi miracolul vieţii, la nivelele la care conştiinţa diurnă are acces. E ca şi cum cosmosul ar scrie – nevăzut şi neînţeles – un infinit poem în lanţ la care participă, alături de demiurgi, vântul, fluturii şi firele de iarbă.<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p></o:p><span style=""></span><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-12701497205522708022008-05-20T06:28:00.000-07:002008-05-31T07:45:10.295-07:00<h1 style="text-align: center; font-family: courier new;"> </h1> <p style="text-align: center; font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="font-weight: bold;font-size:180%;" lang="RO" ><a href="http://haikudomm.blogspot.com/2008/05/nsemnri-despre-haibun-nc-din-doua.html"><span style="color: rgb(204, 51, 204); text-decoration: none;">ÎNSEMNĂRI DESPRE HAIBUN</span></a></span><b style=""><span style="" lang="RO"><a href="http://haikudomm.blogspot.com/2008/05/nsemnri-despre-haibun-nc-din-doua.html"><span style="color: rgb(153, 51, 102); text-decoration: none;" lang="EN-US"><o:p></o:p></span></a></span></b></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><b style=""><i style=""><span style="" lang="RO"><br /><o:p></o:p></span></i></b></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Încă din a doua antologie europeană a literaturii japoneze semnată de Michel Revon în 1910, haibun-ul este tratat – surpriză! - la capitolul poeziei uşoare, haikai, existenţa acesteia marcând triumful sistemului poetic naţional, precum şi al conciziei. Deoarece, în accepţia comună, haibun-ul este cunoscut ca fiind proză în stil haiku, am putea presupune că Revon se înşeală, ceea ce ar fi o opinie superficială şi, se va vedea, eronată. <span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText2"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cuvântul haibun este menţionat pentru prima dată de Bashō, în 1690, ca definind un nou gen literar prezentându-se sub forma unui tradiţional jurnal de călătorie japonez care împrumută modele din proza poetică chineză. Kyoriku, în prefaţa la „<b style="">Colecţie de proză japoneză</b>” din 1706 (ce însumează lucrări semnate de Bashō şi de cinci discipoli ai săi, considerată prima şi, totodată, cea mai bună antologie de haibun care a influenţat autorii ulteriori de haibun, precum şi proza secolului XVIII) afirmă că Bashō a creat proza haikai şi a pus viaţă şi eleganţă în ea. În aceste noi haibun-uri – căci o antologie de „vechi” haibun-uri a fost şi „<b style="">Takaragura</b>”, apărută în 1675, dar stilul acestora era al prozei clasice – umorul, considerat specific haikai-ului joacă un rol important. Antologia numără 21 de specii de haibun derivate din tradiţionala colecţie chineză „<b style="">Wen Hsuan</b>”, printre care: elegia, proza rimată, amintirea, eseul, lamentaţia, povaţa, biografia, tratatul, inscripţia etc.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText2"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText2"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În opinia lui Kyorai, în contrast cu haibun-urile lui Saikaku, banale şi vulgare, noua proză haikai a lui Bashō este graţioasă şi nobilă, aducând cu sine cuvinte şi ritmuri din limba vernaculară japoneză şi chineză. Ca<span style=""> </span>maestru de renga, Saikaku minimaliza rolul schimbării (tonului, atmosferei, subiectului, personajelor etc.) de la o strofă la alta, practicând legături puternice şi tinzând către un fel de ficţiune în proză.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText2"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">Bashō a evoluat în sens invers. Ca maestru de renga, el este autorul unui sistem de legături slabe, numit nioi-zuke, legătură-mireasmă, favorizând schimbarea, iar în anii săi maturi, şlefuind şi condensând proza, a înnobilat-o cu ritmul şi cadenţa poeziei. Bashō este autorul a circa 70 de haibun-uri independente (cel mai scurt având cam 100 de cuvinte, iar cel mai lung 500) şi 5 jurnale de călătorie. Ultimul şi cel mai valoros jurnal, şi, în acelaşi timp, haibun al său, „<b style="">Îngustul drum către interior</b>”, scris şi rescris din 1690 până în 1694, cu câteva luni înaintea morţii sale, este considerat un lung poem în proză de către prestigiosul critic Haruo Shirane în lucrarea sa „<b style="">Traces of Dream</b>”, publicată în 1998. Chiar titlul acestuia este o figură de stil<span style=""> </span>folosită în waka – <i style="">uta-makura</i>, cuvânt-pernă – în acest caz adjectiv ce exprimă un adevăr esenţial despre un spaţiu geografic evocat în vechile poeme, dar făcând aluzie şi la „interiorul” autorului însuşi. De altfel, în jurnal, cuvintele-pernă sunt destul de frecvent folosite. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Şi Hiroaki Sato, în una din cele mai recente traduceri ale jurnalului (1996), îl defineşte ca proză poetică. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Ritmul după care sunt orchestrate cele 50 de haibun-uri ce alcătuiesc acest jurnal tinde să fie cel al unui poem renga (lent, variat, rapid, respectiv - yo, ha, kyu - introducere, dezvoltare, final,).<span style=""> </span>Makoto Ueda compara relaţia dintre haibun-uri şi jurnal cu cea dintre haiku-uri şi renga. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Conştient sau inconştient, afirmă, la rândul său, Donald Keene în „<b style="">World Within Wals</b>”, Bashō a urmat principiile „legăturii<span style=""> </span>neutre” din renga pentru a separa părţile cu înalt conţinut emoţional. Într-o ordine ce implică paralelismul, complementaritatea şi contrastul (tehnici împrumutate din proza poetică chineză), haibun-ul cuprinde descrieri ale unor „locuri poetice”, evenimente şi aluzii mitice, istorice, literare, precum şi poeme haiku şi tanka. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Haiku-urile, după cum remarcă Cor van den Heuvel în prefaţa la traducerea lui Hiroaki Sato, trec de la un subiect la altul în mod disjunctiv, ca secvenţele de renga. De la mugurele ascuns, la castană, la visele războinicilor din ierburile verii, ajungem la perna poetului lângă care, prea aproape, sunt picioarele unui cal cu ocupaţii prozaice. Continuăm, într-un registru mai înalt, cu ploaia pe râul Mogami, luna pe muntele Haguro, Calea Laptelui deasupra oceanului Pacific.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoBodyText"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Ca şi cei doi fraţi ai săi întru haikai - haiku-ul şi haikai no renga -, haibun-ul se caracterizează prin stilul său laconic, eliptic, detaşat<span style=""> </span>(fără sentimentalism), aluziv, mizând pe sugestie.<span style=""> </span>Makoto Ueda, în lucrarea sa „Matsuo Bashō”, vorbeşte despre omiterea frecventă a unor cuvinte care ar fi necesare în sintaxa normală, utilizarea deliberată<span style=""> </span>a ambiguităţii unor particule şi forme verbale pentru a induce cititorului sentimentul de incomplet. Cuvintele conceptuale, abstracte, generale sunt ocolite, favorizând supremaţia imaginilor concrete, vizuale de preferinţă. Tonul general al haibun-urilor este cel confesiv. Considerând că rusticul, chiar şi vulgarul pot conţine valenţe poetice, Bashō construieşte haibun-ul utilizând limbajul cotidian, în opoziţie cu wabun-ul, proză elegantă scrisă în japoneza clasică. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>O nuanţă specială a stilului eliptic ar putea fi numită delicata pudoare. De exemplu, în haibun-ul 39 din „<b style="">Îngustul drum...</b>”<span style=""> </span>este descrisă întâlnirea la han, seara, apoi dimineaţa, cu două curtezane. Iată haiku-ul final, în traducerea lui Blyth:<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <div style="text-align: center; font-family: courier new;"> </div><div style="text-align: center; font-family: courier new;"> </div><p style="text-align: center; font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Sleeping under the same roof<o:p></o:p><br />With courtezans: <o:p></o:p><br />Lespedeza flower and the moon<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Acest „dormind cu fiicele plăcerii” este o discretă sugestie despre care proza nu dă nici un indiciu şi este singurul (eventual) semiton erotic al jurnalului. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Pudoarea împinsă la extrem, de această dată faţă de frumuseţea excesivă a naturii la Matsushima, duce la impotenţă poetică. După descrierea peisajului, Bashō „întins pe jos fără a compune nici un poem” nu poate să doarmă. În jurnalul „Vizită la Templul Kashima”, contemplând secera lunii şi ascultând sunetul ploii, îşi simte mintea copleşită de frumuseţe şi nu poate scoate o vorbă. „Ce rău mi-a părut că, după ce am făcut un drum atât de lung ca să văd luna, n-am fost în stare să scriu cuvenitul poem!” Se impune concluzia<span style=""> </span>că frumuseţea supremă nu poate fi descrisă, ea manifestându-se în cel mai înalt grad în starea de serenitate a minţii. Rafinatul simţ estetic japonez pretinde ca frumuseţea să nu fie expusă: cel mai celebru haiku despre Fuji este acela în care muntele nu se vede, fiind acoperit de ceaţă. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>La Bashō, haibun-urile fără haiku nu sunt o raritate.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Dacă am zăbovit îndeajuns asupra esenţei poetice a haibun-ului,<span style=""> </span>dându-i dreptate lui Revon, se cuvine să amintim şi de kyōbun, proză nebună, pandantul poemului kyōka (tanka comică), mai puţin rafinat decât haibun-ul şi cu o pronunţată înclinare către umorul visceral.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Să abandonăm structura poetică a haibun-ului<span style=""> </span>şi să ne întoarcem la forma de jurnal. Cea mai simplă formă a jurnalului de călătorie este poemul de călătorie - kiryo, însoţit de note şi aranjat în ordine cronologică; ryokoki descrie mai amplu evenimentele unei călătorii al cărui izolat moment poetic este marcat de un haiku. Primul adevărat jurnal literar de călătorie apare în jurul anului 935 şi este datorat lui Ki no Tsurayuki. Genul continuă să înflorească în special în era Muromachi (1336 –1573) când maeştrii de renga călătoreau intens de la un „sponsor” la altul. Chiar numele sesiunii de renga<span style=""> </span>- kogyo - sugerează ideea de afacere; maeştrii şi „judecătorii” (cei care stabileau punctajul) erau plătiţi şi pentru evaluarea altor renga sau hokku, sau chiar pentru sfaturi. Multe din haibun-urile lui Bashō au fost iniţial dialoguri servind ca mulţumiri gazdei, sau memorii de călătorie trimise primei gazde. Textele, apreciate uneori mai mult ca mostre de caligrafie, erau însoţite adesea de picturi sau desene, reprezentând, în acest caz, o semnificativă sursă de venit, sau un dar foarte apreciat. Rescrise şi recontextualizate, ele puteau deveni o parte dintr-un vast jurnal de călătorie. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Hiroaki Sato citează dintr-o scrisoare adresată în 1692 de către Bashō samuraiului Suganuma Kyokusui un pasaj foarte instructiv în care practicanţii haikai (fūga no michi) sunt grupaţi în trei<span style=""> </span>categorii: „cei care dau târcoale încercând zi şi noapte să câştige puncte, rivalizând, luptând pentru a învinge, fără să încerce să vadă Calea. Ei pot fi numiţi confuzi făcători de zgomot în poezie ..., dar fiindcă umplu burţile soţiilor şi copiilor judecătorilor, ceea ce fac e mai curând bine decât rău. ... alţii compun 2-3 secvenţe pentru punctele câştigătoare, dar nu se fudulesc când câştigă şi nu devin furioşi când pierd ... încearcă să vină cu idei inteligente ... aduc hrană şi vin pentru judecători ...[şi astfel] contribuie la stabilirea Căii. ... sunt alţii care muncesc din greu pentru ţelul adevăratei poezii şi îşi liniştesc inima făcând astfel. Ei nu se reped să-i critice pe alţii, ci cred că a scrie poezie este un alt mijloc de a intra pe Calea adevărată [buddhismul]...”.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Bashō, în ultima perioadă a vieţii sale, evita să ceară plată pentru intervenţiile sale pedagogice, alegând să trăiască din donaţii, deoarece realiza că recompensele pecuniare distonează cu căutarea „adevărului poetic”, cu scopul spiritual al călătoriei.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cei care sunt „complet neataşaţi şi urmăresc Calea” vor să înţeleagă, să studieze, „să simtă adevărul vechilor poeme”, după cum mărturisea Bashō într-o scrisoare către Kikaku. Aceasta însemna – în mod concret – să confrunte listele de uta-makura cu ceea ce vede, cu ceea ce simte călătorind pe urmele vechilor poeţi. Poate cel mai emoţionant pasaj din „<b style="">Îngustul drum către interior</b>” este acela în care, pe când vizita ruinele castelului Taga, a descoperit un vechi monument pe care era o inscripţie. A fost şi un prilej de a polemiza cu Tu Fu, care susţinea că imperiile pier, în timp ce munţii şi râurile rezistă efectului funest al timpului.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO">„ Multe sunt locurile ale căror nume au fost păstrate pentru noi în poezia vechilor timpuri, dar munţii se fărâmă şi râurile dispar, noi drumuri le înlocuiesc pe cele vechi, stânci sunt îngropate şi dispar sub pământ, copacii devin bătrâni şi fac loc noilor vlăstare. Timpul trece şi lumea se schimbă. Resturile trecutului sunt învăluite în incertitudine. Şi totuşi, aici, în faţa ochilor mei, a fost un monument despre care nimeni nu ar fi negat că s-a pierdut de o sută de ani. Am simţit ca şi cum aş fi privit în mintea celor de demult. ... Am uitat de oboseala călătoriei şi am fost mişcat până la lacrimi.”<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in; font-family: courier new;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Iată, ne spune Bashō, nu numai regatele pier, ci şi munţii şi râurile şi locurile ale căror nume au fost păstrate în vechile poeme. Doar poemele rămân. Şi haibun-urile. Cele vechi, deoarece în prezent, în Japonia, haibun-ul pare mai curând un gen abandonat. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În ultimul deceniu, neo-zeelandezul Richard von Sturmer, croatul Vladimir Devide, precum şi câţiva români (autori de haiku) şi-au încercat, printre alţii, peniţa. Adoptând în mod hotărât haiku-ul, studiindu-l în şcoli, colegii, facultăţi, americanii, la sfârşitul anilor `50, au vârât linguriţa şi în haibun. Rezultatul a fost ceva ce semăna formal cu haibunul. Datorită faptului că, în ultimele decenii, revistele specializate în haiku publică mai frecvent haibun-uri, Jim Kacian şi Bruce Ross au editat în 1999 primul volum al antologiei haibunului american „<b style="">Up against the Window</b>” (în 2002 a apărut al treilea volum „<b style="">Summer Dreams</b>”). Cartea cuprinde, de asemenea, o antologie de haiga. Lucrarea îşi propune să realizeze o scurtă istorie a genului prin texte diferite din punct de vedere stilistic, începând cu cele publicate timpuriu şi sfârşind cu texte contemporane. Cele mai condensate (cele contemporane, desigur) se situează chiar sub limita de 100 de cuvinte şi plasează, în general, un unic haiku în final. Cel mai lung este un text de peste 3000 de cuvinte, înglobând 14 haiku-uri şi o tanka. Le-am putea defini ca proză scurtă cu tentă autobiografică, registrul cel mai frecvent fiind cel descriptiv, natura şi introspecţia definind principalele ţinte. Sunt folosite şi dialogurile, există<span style=""> </span>şi un portret realizat prin reproducerea monologului unei terţe persoane, un haibun este scris ca – de altfel, intitulat chiar – o piesă într-un act. Nu puţine au ca pretext o călătorie în Japonia, sau aiurea, ori o călătorie în trecut. Autorii par să fie interesaţi în explorarea unui nou gen literar delimitat cu generozitate şi, spre bucuria creatorilor, toate „uneltele” sunt îngăduite, dovadă că haibun-ul este perceput ca un gen literar viabil. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În timp, s-ar putea spera ca noile rădăcini să migreze, precum un pod suspendat, către surse. Prin legături.<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-17661036713918811082008-05-20T06:23:00.000-07:002008-06-23T10:15:45.220-07:00<div style="text-align: center;"> <p class="MsoNormal"><span style="font-family: courier new;font-size:180%;" ><b style="color: rgb(51, 51, 255);"><span style="">BASHŌ, ULTIMUL ÎNŢELEPT AL HAIKAI-ULUI</span></b></span><span style=""><o:p></o:p></span></p> <span style="font-size:180%;"><span style="color: rgb(102, 0, 204); font-weight: bold;"></span></span></div><br /><br />Încă din adolescenţă, în Ueno, oraşul său natal, Bashō a studiat poemul haikai (termen chinez) sub îndrumarea lui Kigin, preot shinto, critic literar şi poet, adept al şcolii „Teimon”. Genul poetic la modă era haikai no renga, sau, mai scurt, haikai – poezie în lanţ cu tentă umoristică, ale cărei strofe erau compuse, în general, de mai mulţi autori, gen comic ce constituia pandantul poeziei renga. Practicat în perioada Heian (794 – 1185) ca o destindere după concursuri sau sesiuni în care poeţii compuneau genuri de poezie elevată, precum waka şi renga, în timp, haikai-ul a devenit un gen foarte popular, o prizată distracţie bazată pe jocuri de cuvinte şi subînţelesuri frivole, dar apoi a depăşit acest nivel, devenind un gen literar demn de respect, evoluţie la care contribuţia lui Bashō a fost decisivă.<br /><br />De altfel, o constantă a spiritului literar japonez este existenţa unor genuri comice, non-standard, mushin, sau kokoro nashi, fără kokoro ( = inimă, sentiment, spirit), pereche a genurilor convenţionale, ushin, sau kokoro ari, cu kokoro, „serioase”, standard (atât în privinţa vocabularului, subiectelor, asocierii convenţionale a imaginilor etc.). Ushin semnifică a avea bun gust, rectitudine, puritate, a fi adecvat. Iniţial, mushin se referea la atitudinea lejeră, relaxată în faţa regulilor şi a tabu-urilor, la utilizarea unor cuvinte (de argou/jargon), precum şi a unor imagini „urâte”, vulgare. Nevoia umorului este chemată de practicarea stilului rafinat, atât în poezie (tanka/kyōka, haibun/kyōbun, renga/haikai, haiku/senryū), cât şi în teatru, unde tensiunea spectatorilor dramelor nō se echilibra cu destinderea produsă de farsele kyōgen (kyō =nebun). În alte „dō”-uri – chadō (sadō), ceremonia ceaiului, kadō‚ calea florii, care cuprinde şi ikebana şi shodō, caligrafia – exista un stil shin, formal, elevat, gyo, semi-formal si so, liber. De exemplu, în ikebana, ramura principala se numeşte shin (în şcoala cea mai veche, tradiţională, Ikenobo) şi semnifică cerul, adevărul, virtutea supremă, dar shin este si stilul diferitelor feluri de aranjamente, în cazul în care regulile sunt respectate cu stricteţe. În ceremonia ceaiului shin presupune, printre altele, utilizarea unor ustensile de mare valoare, în caligrafie fiind stilul cel mai elaborat, strict, oficial.<br /><br />De la Nishiyama Sōin (1605 – 1682), al cincelea înţelept al haikai-ului, fondator al şcolii novatoare de haikai Danrin, care, în 1674 afirma că haikai „este un kyōgen al poeziei renga”, Bashō, al şaselea şi ultimul înţelept al haikai-ului, învaţă valoarea poetică a cotidianului şi a limbajului obişnuit. Acesta conţine şi cuvinte derivate din chineză, haigon, „cuvinte respinse de waka şi renga”, genuri în care continuau să fie admirate florile de cireş şi frunzele de arţar. Limbajul folosit în haikai no renga era considerat „limbaj vulgar şi imoral” după opinia lui Matsunaga Teitoku (1571 – 1653), şeful şcolii „ortodoxe” Teimon, al treilea înţelept al haikai-ului (primul fiind Yamazaki Sōkan, 1465 – 1553, al doilea Arakida Moritake, 1475 – 1549 şi al patrulea Yasuhara Teishitsu, 1610 – 1673 ). „Noutatea este floarea haikai-ului”, spunea Bashō. Viitorul maestru preia de la Sōin şi valorizarea umorului plebeu, a moravurilor citadine, precum şi o modalitate mai subtilă de legare a strofelor poeziei în lanţ. Danrin concurează cu succes şcoala formalistă de haikai, Teimon, excesiv de codificată. Dacă de la şcoala Teimon Bashō a învăţat rigoarea tehnică, meşteşugul, de la Danrin a înţeles importanţa spontaneităţii, a descrierii momentului prezent. În „Manualul de haikai” al lui Okanishi Ichū, exponent al şcolii Danrin, se defineşte opinia lor în acea perioadă despre „adevărata natură a haikai-ului”: amestecarea conceptelor de mic şi mare, efemer şi durabil, făcând din minciună adevăr şi din adevăr minciună, luând răul drept bine şi binele drept rău. Saikaku, discipol al acestei şcoli, a rămas în istoria literaturii datorită legendarei sale performanţe – a compus 23.500 de strofe în lanţ într-o singură noapte. Bashō, însă, a păstrat distanţa faţă de cele două şcoli extremiste, căutând profunzimea şi naturaleţea, neacceptând superficialitatea şi tendinţa iconoclastă a şcolii Danrin de a crea „prin exagerări libere cele mai amăgitoare falsităţi”. Vorbind despre haikai, Bashō îl apreciază ca fiind deosebit, special (comparativ cu waka şi renga ce erau considerate norme), pentru că poezia lui se deschidea către ceea ce poseda mai puţină „demnitate”. Pentru el, „profitul haikai-ului constă în a face vorbirea vulgară justă”. Termenul de „corectitudine” în poezia chineză este ya, referindu-se atât la sentimentele exprimate, cât şi la modul de exprimare; în timp, şi acest termen, care reprezenta idealul poetic, şi-a modificat semnificaţia, desemnând eleganţă, rafinament.<br /><br />Foarte bun cunoscător al poeziei chineze la care face repetate aluzii în poemele sale, Bashō este influenţat de poeţi ca Li Po, Li Bai, Tu Fu şi alţii, precum şi de filosofi ca taoistul Chuang Tzu. De altfel, primul său nume literar, Tōsei ( „Piersic verde”), care a rămas pseudonimul său oficial chiar şi după ce şi-a luat numele de Bashō, pare a face aluzie, cu modestia de rigoare, la numele lui Li Po („Prun alb”). Nu e lipsit de importanţă să amintim că un poet important, Suzuki Michihiko (1757 – 1819), a încercat să imite stilul şi modul său de viaţă şi a sculptat o statuie a maestrului pe care a păstrat-o cu sfinţenie în chip de „Buddha Tōsei” (Suzuki Katsutada, „Suzuki Michihiko”). Acesta nu a fost un gest singular, deoarece în 1843, la a 150-a aniversare a morţii lui Bashō, i s-a acordat rangul de daimyōjin în panteonul shinto (acelaşi rang ca lui Hitomaro, autor de waka).<br /><br />Bashō a rămas un nume de referinţă în literatura japoneză în primul rând pentru că a conferit genului comic haikai no renga, profunzimea şi rigoarea genului renga, păstrându-i, însă, prospeţimea. Nici Teitoku, nici Sōin, nici cei dinaintea lor nu au reuşit să facă din haikai un gen literar important, merit ce-i revine lui Bashō. El şi discipolii săi au urmat anumite principii poetice constituind un stil de haikai cunoscut sub numele de Shōfū, bazat pe idealul (calea) eleganţei poetice, fūga no michi, despre care se poate vorbi începând din anul 1680, după opinia lui Ueda Makoto, de la compoziţia haikai-ului cu corbul pe ramura uscată (textul iniţial, însoţit de un desen al maestrului în care erau mai mulţi corbi, a fost reluat ca atâtea altele, opţiunea finală fiind pentru singular; versul al doilea cuprinde 10 silabe, un exces preluat de la şcoala Danrin), precum şi o şcoală de haikai, numită Shōmon. Donald Keen plasează începutul sub semnul săriturii broaştei şi enumeră câţiva poeţi de la şcoala Danrin care au contribuit la formarea stilului Shōfū. Elevând stilul comic, rafinând tehnica, dezvoltând şi creînd categorii estetice, conferind poemelor profunzime filosofică, Bashō, în calitate de maestru de haikai, este şi autorul unui subtil sistem de legături dintre strofe numit nioi-zuke, legătură-mireasmă, care a înlocuit legăturile bazate pe homofonie sau pe jocuri de cuvinte (mono-zuke, legături lexicale) şi pe cele de conţinut (kokoro-zuke). El a definit patru feluri de legături: nioi (defineşte o atmosferă de calm, blândeţe), hibiki (între strofe este un contrast dramatic), utsuri (opoziţie, schimbare a atmosferei din cele două strofe) şi kurai (strofele conţin implicaţii privind rangul social al personajelor). Merită să fie amintită afirmaţia lui Bashō conform căreia discipolii săi erau capabili să compună hokku-uri la fel de bune ca şi ale lui, dar în privinţa creării legăturilor le era net superior. Conceptele estetice definite de Bashō în nioi-zuke pot fi regăsite în estetica medievală a „rezonanţelor” în diferite arte tradiţionale ca ikebana, arta grădinilor, ceremonia ceaiului etc.<br /><br />Din opera lui Bashō ne-au rămas circa 1000 hokku-uri – strofe de început din haikai – precum şi strofe din interiorul poemelor în lanţ, ori versuri extrase din haibun-uri. Încă din vremea lui exista obiceiul publicării hokku-rilor în capitole separate în antologiile de haikai, precum şi uzanţa de a oferi unor persoane însemnate, sau gazdei unei întâlniri poetice, un hokku de mulţumire. În afară de valoarea poetică a acestuia, valoarea hârtiei şi, mai ales, a caligrafiei, făceau din hokku-ul de mulţumire un dar de mare preţ. Prima antologie de hokku-uri scrise de Bashō, „ Hakusenshū”, apare abia în 1698, la 4 ani după moartea sa.<br /><br />Bashō nu a fost autorul unei teorii poetice, căci gândea că regulile fixe ar putea avea un caracter restrictiv; ca orice poet de haikai, refuza abstractizarea şi sistematizarea. El căuta să încurajeze talentul individual al fiecărui discipol, fără să impună propriile sale reguli. Dintre scrierile discipolilor săi, cele ale lui Kyorai şi Dohō exprimă cel mai fidel ideile lui Bashō; acestea, împreună cu comentariile critice ale unor concursuri de haikai, jurnalele, scrisorile, precum şi alte documente semnate de Bashō însuşi, constituie un amplu material de studiu, dar multitudinea, varietatea şi, adesea, caracterul lor evaziv, au permis istoricilor şi criticilor interpretări diferite. După Bashō, toate stilurile poetice ale haikai-ului provin din două abordări poetice radicale: în prima, timpul şi spaţiul este trăit ca fiind transcens, în cea de-a doua se contemplă scurgerea timpului, ambele având aceiaşi sursă, spiritul poetic. El a spus: „există un spirit comun care străbate poemele lui Saigyō, renga lui Sōgi, pictura lui Sesshū şi arta ceremoniei ceaiului a lui Rikyū. Acesta este spiritul poetic, spiritul care sălăşluieşte în cei care urmează calea universului şi devin prieteni cu elementele anotimpurilor. Pentru o persoana care posedă acest spirit, tot ceea ce priveşte devine floare şi orice îşi imaginează se transformă în lună. Cei care nu pot vedea floarea sunt asemănători cu barbarii şi cei care n-au imaginaţie sunt înrudiţi cu animalele. Depăşeşte stadiul barbarilor şi animalelor, urmează calea universului şi întoarce-te la natură.”<br /><br />Semnificaţia „întoarcerii la natură” este astfel explicată de Dohō: după ce ai atins un înalt stadiu de iluminare, întoarce-te în lumea obişnuită a oamenilor. Deci spiritul poetic presupune atingerea unui înalt grad de spiritualitate – cerinţă comună pentru artistul medieval japonez format în lumea valorilor buddhiste (ascetismul, serenitatea) – şi, apoi, revenirea în cotidian, în lumea laică (ce valorizează plăcerea, veselia), numită adesea „lumea plutitoare”. În toate genurile literare, muzică, ceremonia ceaiului şi în pictură doar modul de exprimare e diferit, idealurile estetice fiind aceleaşi: mono no aware, sabi, wabi, yūgen. Ele cer o minte delicată şi sensibilă cu care artistul să poată pătrunde în viaţa interioară a obiectului, sesizându-i esenţa. Despre aceasta Dohō scrie: maestrul a spus: „ să înveţi de la pin despre pin şi de la bambus despre bambus.” Asta înseamnă că poetul trebuie să-şi detaşeze mintea de la propriul său sine. A învăţa înseamnă a intra în obiect, a percepe viaţa lui subtilă, a simţi sentimentele sale, după care poemul se naşte de la sine; adevăratul sentiment poetic este cel care conţine sentimentele ce izvorăsc în mod spontan din acel obiect. Dacă poemul a fost compus doar de sinele poetului, obiectul şi sinele poetului rămân veşnic separate, poemul este făcut, iar nu născut. Poetul mediocru, neavând acces la esenţa obiectului datorită minţii sale lipsite de subtilitate, se întoarce la intelectul său care-i furnizează învăţarea tehnicii convenţionale, a algoritmului, iar poemul rezultat este în mod iremediabil artificial, fals, un calc lipsit de viaţă al unui pattern. Dohō numeşte asta „boala tehnicianului”. Dacă poetul a reuşit să intre în esenţa obiectului, mai are de înfruntat primejdia distrugerii acestui moment de inspiraţie, prin pierderea sau distorsionarea percepţiei în procesul exprimării poetice. Rezultatul unei astfel de ratări este un poem lipsit de spirit, deoarece viziunea iniţială a fost lăsată să se ofilească în minte. Compunerea unui poem trebuie să fie instantanee „ asemenea tăierii unui pepene verde”. Dar să cităm un poem care creşte singur asemenea unei plante, un poem scris de Bashō, despre care a spus că posedă hosomi - calitatea de delicateţe a minţii:<br /><br /><div style="text-align: center;">plăticile sărate<br />sunt îngheţate şi ele-n<br />magazinul de peşte<br /></div><br />Frigul simţit de Bashō e al acelor plăticilor moarte de mult, încremenite în sare, dar şi al zilei de iarnă, al magazinului sărman păzit de vânzătorul care dârdâie şi el, ca şi cumpărătorul. „Şi ele” este un procedeu stilistic folosit şi în alte haikai-uri pentru a generaliza o stare, pentru a aduce un plus de universalizare. Astfel este evidenţiată credinţa buddhistă în unicitatea esenţială a tuturor fiinţelor. Simţim, dincolo de cuvinte, compasiunea pentru cele câteva biete plătici sărate, pentru sărăcia magazinului care nu are altceva de oferit; kigo pentru anotimpul rece, plăticile îngheţate reprezintă imaginea esenţializată a frigului universal în prezentul etern al lui „sunt”. În traducerea literală, Toshiharu Oseko precizează că este vorba de gingiile plăticilor de mare (peşte cu o frumoasă culoare roşie cunoscut la noi sub denumirea de tai), ceea ce duce la un plus de crâncenă concreteţe, la absolutul frigului, deoarece şi dinţii din gurile deschise ale peştilor au îngheţat.<br /><br />Printre valorile estetice, sabi, devenit ideal estetic în perioada maturităţii poetului, după 40 de ani, este menţionat cel mai adesea. Derivat din sabishi al cărui sens primar este acela de singurătate, sentiment de lipsă resimţit dureros, în accepţiunea lui Bashō sabi implică o abordare lipsită de conotaţii emoţionale. Predecesorii săi, Shunzei, Saigyō (pentru care avea o mare admiraţie, ca şi pentru Sōgi) şi alţii, au creat o atmosferă de melancolie lirică asociată cu o natură monocromă, ofilită. Konishi Jin’ichi, în ”Image and Ambiguity”, precizează că, la Bashō, „liniştea” (metaforică, cognitivă, nu doar pur senzorială, spune Miner) defineşte sabi. Dacă strofa cu corbul ar fi fost plină de croncănituri, dacă sunetul făcut de săritura broaştei n-ar fi intensificat liniştea, efectul n-ar fi fost sabi. „Sabi(shimi) şi okashimi sunt oasele haikai-ului”, zicea Bashō, okashimi fiind definit ca o combinaţie dintre un sabi mai afectiv, mai rafinat cu anumite feluri de umor. Iată un poem despre care Bashō a afirmat că deţine sabi:<br /><br /><div style="text-align: center;">sub pomii-nmuguriţi<br />două sentinele<br />cu capetele lor albe împreună –<br /></div><br />Sub albul florilor care izbucnesc cu noua lor viaţă primăvara, departe, probabil, de locul lor natal, de familiile lor, două sentinele copleşite de ani, bărbaţi care îşi împart de o viaţă solitudinea, stau „împreună”. Albul părului lor se contopeşte cu albul florilor, fiind şi ei o parte din peisaj. Singurătatea lor e discretă, lipsită de patetism, sugerată, paradoxal, de adjectivul împreună.<br /><br />Transformarea emoţiilor personale – negative adesea, cum ar fi supărarea sau tristeţea, în solitudine trăită în mod impersonal – constituie tema unuia dintre cele mai cunoscute poeme ale lui Bashō, scris în timp ce locuia singur într-un templu, la munte:<br /><br /><div style="text-align: center;">mâhnitul meu suflet –<br />fă-l să simtă singurătatea<br />cucule!<br /></div><br />Această pasăre (kigo pentru primăvară) pare să fi reuşit să dizolve negativul sentiment personal resimţit ca ceva chinuitor – inerent vieţii umane cotidiene – şi să-l transforme într-unul neutru, impersonal, în care solitudinea este doar o nuanţă. Singurătatea pe care sabi o conţine provine dintr-o contemplare liniştită; ea nu relevă absenţa cuiva, ci doar atmosfera unei naturi impersonale, „obiective”, în care copacii înfloresc, se scutură, îngheaţă, apoi înfloresc din nou, potrivit sorţii lor şi ciclurilor eterne ale naturii. De altfel, esenţa haikai-ului, regula de bază a poeziei în lanţ este schimbarea, bazată pe trăirea plenară a efemerului predicată de buddhism.<br /><br />Definit, deşi indefinibil, sabi rămâne o categorie estetică ce-şi păstrează misterul atât de bine, încât se spune că dintre toţi discipoli, doar Jōsō – preot zen, autor al unor poeme în chineză şi profund devotat lui Bashō – a înţeles în mod profund, a moştenit sabi-ul maestrului.<br /> <br />Vorbind despre sabi, nu putem lăsa deoparte un termen estetic înrudit, wabi, cu care, parţial, se suprapune. Exemple timpurii se află în Man’yōshū, precum şi în primele antologii imperiale de waka, cuvântul fiind folosit în general pentru a descrie disperarea iubiţilor despărţiţi. În timp, wabi (wabu = descurajat) evoluează de la conotaţiile negative ale sentimentului exilului similare cu cele sugerate de „tristeţea/patosul lucrurilor” (mono no aware), la conotaţii pozitive ce pot fi aflate în căutările spirituale din pustnicie favorizate de sărăcie şi singurătate, la exaltarea valorilor ascetice şi rustice înnobilate de patina timpului. Amărăciunea sentimentelor lumeşti e înlocuită de compasiune pentru cei încă legaţi de ele. Austeritatea este benefică pentru căutarea spirituală şi refuză mila faţă de sine, lamentaţiile personale, deschizând o cale către trezirea religioasă şi perceperea profunzimii neconceptualizate – yūgen, ce nu poate fi supusă unei analize raţionale, nu poate fi definită, dar e accesibilă experienţei, simţirii omeneşti. Tranziţia către statutul de ideal cultural al lui wabi se datorează lui Teika, apoi lui Sōgi, wabi devenind stilul dominant al ceremoniei ceaiului la Jōō şi Jukō, culminând cu Rikyū. Nu e de prisos să amintim că în timpul ceremoniei ceaiului se compuneau waka şi/sau renga, regulile acesteia din urmă influenţând elaborarea unor principii ale ceremoniei ceaiului. De altfel, „teoria” lui Rikyū este exprimată în waka.<br /><br /> Dacă sabi reflectă o atitudine filosofică în faţa vieţii, un anume mod de a transcende emoţiile primare prin contemplare calmă, shiori, definit ca o stare a minţii aptă să perceapă adânca sugestivitate, ţine şi de tehnica poetică, ambele nuanţând sentimentul de singurătate, de tristeţe. Vorbind despre shiori, poeţii din şcoala lui Bashō se refereau la faptul că un haikai cuprinde mai multe nivele de semnificaţie. Să luăm ca exemplu o strofă a lui Kyoriku, despre care Bashō a afirmat că are calitatea de shiori:<br /><br /><div style="text-align: center;">cele zece găluşte<br />mai mici şi ele –<br />vântul toamnei<br /></div><br />În unele sate de munte, pe marginea drumului, stau vânzători care oferă găluşte călătorilor. Fiind toamnă, atmosfera generală a poemului este tristeţea, dar cauza ei e multiplă, ambiguă. Cine sunt de plâns? Bieţii vânzători care abia îşi mai duc viaţa deoarece călătorii sunt din ce în ce mai rari? Călătorii care sunt împinşi de cine ştie ce nefericiri să bată drumurile într-un anotimp neprielnic? Poate însuşi poetul singuratic al cărui prânz e atât de sărăcăcios? Găluştele par sau chiar sunt mai mici? Un plus de ambiguitate şi universalizare este adus de „şi ele”, urmat de kireji, precum şi de al treilea vers, căruia îi lipseşte verbul, ceea ce face ca imaginea să încremenească într-un timp neprecizat, etern. În acest fel, sentimentul de tristeţe se depersonalizează şi devine universal. Depersonalizarea este realizată din punct de vedere tehnic prin cezură (kireji, în traducere literală cuvânt care taie – kire = a tăia, ji = cuvânt) ce desparte/uneşte două unităţi poetice lipsite de personaje, vânzătorii şi rarii călători, micşoraţi până la a fi ascunşi cu totul de vântul rece şi neprietenos al toamnei.<br /><br /> Bashō a cultivat în ultima sa perioadă de creaţie un nou ideal poetic, karumi, definit ca uşor în formă şi structură, precum gesturile unui copil, asemeni impresiei pe care o ai când priveşti „albia unui râu puţin adânc pe fundul căreia distingi clar nisipul”. Noţiunea implică naivitate, simplitate, excluzând ceea ce este sofisticat, dulceag ori sentimental (prea încărcat de emoţie), ori frivol, dar, nicidecum nu presupune evitarea profunzimii, pentru că „doar cel care a mâncat friptură de raţă poate aprecia delicateţea supei de legume” (friptura de raţă fiind considerată o mâncare rafinată, dar grea, pe când supa de legume doar ceva simplu şi uşor de digerat). Karumi este comprat de către D. T. Suzuki cu muzica lui Mozart. Toshiharu Oseko precizează că exprimarea, folosind cuvinte obişnuite, colocviale trebuie să fie lejeră, uşor de înţeles, nu greoaie ori încurcată. Iată un poem despre care maestrul a afirmat că are karumi:<br /><br /><div style="text-align: center;">sub copaci<br />supă, peşte şi legume –<br />peste tot flori de cireş<br /></div><br />Acest hokku face parte din „Shiru-namasu kasen” (kasen-ul „Supă, peşte şi legume”), compus cu alţi doi haijini în 1690. Atât de elogiatele flori, omniprezente în poezia japoneză de mai bine de un mileniu, ajung să plutească în farfuriile unor oameni obişnuiţi, ieşiţi la picnic. Desigur, atmosfera plină de efemeră graţie pe care o implică prezenţa, peste tot, a florilor de cireşi nu este exclusă, dar nuanţa de uşoară ironie e sugerată în mod evident. Noul principiu, spune Donald Keene, nu are legătură cu prescripţiile tehnice, nici cu căutarea efectelor decorative. Karumi e un ideal greu de atins, deoarece maestrul obişnuia să compună versuri excesiv de complexe care cer serioase exegeze pentru a fi înţelese exact, integral. Un poem compus în 1690, pe când Bashō zăcea bolnav la Katada, o localitate de pe malul lacului Biwa, este considerat a fi un bun exemplu pentru karumi:<br /><br /><div style="text-align: center;">raţa sălbatică bolnavă<br />cade în frigul nopţii –<br />somn în călătorie<br /></div><br />Nerostita comparaţie între starea lui şi căderea raţei, despărţirea ei de cârd în timpul călătoriei, precum şi atmosfera întregului poem sunt caracterizate prin simplitate, ca un cântec pe o singură voce. Subiectele ce se potrivesc acestui ideal poetic sunt cele ale vieţii cotidiene, dar poetul înfruntă în mod drastic riscul alunecării în banalitate. Discipolii lui Bashō au fost rezervaţi în adoptarea noului stil, unul dintre motive putând fi acela că un poem criptic sau ambiguu era preferat datorită faptului că permitea interpretări foarte variate, putând fi bănuit de sensuri, de profunzimi sau conexiuni la care autorul nu se gândise. Pentru Haruo Shirane, karumi se referă în mod esenţial la modul de legare a strofelor de haikai no renga în sistemul nioi zuke, pe când Ueda Makoto vede în karumi încercarea lui Bashō de a găsi o cale pe care, rămânând în lumea laică, să păstreze pacea minţii.<br /><br /><div style="text-align: center;">a fost şi o noapte<br />când m-a vizitat un hoţ –<br />sfârşitul anului<br /></div><br />A reuşit să accepte hoţia cu un zâmbet, ca pe o vizită, uita de zăpadă măturând-o?<br /><br /><div style="text-align: center;">măturând grădina<br />uită de zăpadă:<br />mătura<br /></div><br />Să ne amintim că Bashō a spus că un poem se poate naşte din interior, aceasta fiind calea naturală, sau pote fi compus artificial, prin tehnică (Toshiharu Oseko). Poate că această strofă are ca punct de plecare tăcuta comparaţie cu imaginea dintr-o celebră zenga (pictură zen) reprezentându-l pe călugărul Jittoku care a trăit în perioada Tang. Pictura era însoţită de un poem în care, ca şi în câteva din ultimile hokku-uri ale lui Bashō ce au ca subiect o crizantemă albă, se afirmă că nici o urmă de praf nu-i întinează spiritul.<br /><br /> Punerea în pagină a vieţii obişnuite, factor esenţial în haikai, presupune şi umorul şi autoironia. În jurnalul „Amintirile unui schelet expus vremii” Bashō notează:<br /><br /><div style="text-align: center;">încă viu<br />la sfârşitul lungii mele călătorii –<br />seară de toamnă târzie<br /></div><br /> În alt haikai, folosind tehnica sa preferată de juxtapunere a două imagini diferite, el pare a indica drumul său în viaţă, opţiunea de a trăi fără a se procupe de viaţa materială (opinia lui Ueda Makoto). Poate atât rămâne în grădina sa interioară după călătoriile care au fost alese ca mod de viaţă (alegere făcută de Saigyō, Sōgi şi alţi poeţi de dinaintea sa): parfumul perfecţiunii spirituale îndelung căutate şi rămăşiţele unor încălţări nefolositoare, căci prea îndelung folosite pe drumul de ţărână al vieţii, atunci când alt drum, fără întoarcere, îşi face auzită chemarea:<br /><br /><div style="text-align: center;">parfum de crizanteme –<br />în grădină<br />talpa uzată a sandalelor<br /></div><br /> „Bătrânul” a încercat să aparţină ambelor lumi, fiind cu un picior în lumea iluzorie a esteticului şi cu altul în cea spirituală căutată prin intermediul valorilor estetice. Fūga no makoto este considerat a fi principiul suprem al poeziei (makoto semnificând sinceritate, ma fiind adevăr, lipsă a minciunii, falsităţii, integritate morală, rectitudine, termen derivat din termenul chinez ch’eng, considerat de către Chung Yung a fi Cale a Cerului pentru fiinţele umane). Pentru Bashō fūga no makoto e relaţionat în mod direct cu fueki ryūko, fueki desemnând eternitatea „acel aspect al poeziei care nu este influenţat de schimbările stilului poetic determinat de modă”, ryūko fiind „acel aspect al poeziei ce caută reînnoirea şi schimbarea care constituie o lege a naturii”, echilibrul dintre tradiţie şi inovaţie fiind astfel garantat. Deşi toate se schimbă (subiectele, exprimarea estetică), adevărurile fundamentale ale naturii şi vieţii omului nu se schimbă şi poezia care se bazează pe ele poate aspira la o eternă valoare artistică (Toshiharu Oseko). În fapt, „ceva se păstrează şi ceva se schimbă” este legea de bază în compunerea poeziei în lanţ, din care urmaşul său, succintul haiku, a putut prelua doar elemente, imagini reprezentând cele două noţiuni. Bashō spunea despre calea haikai, fūga (termen derivat dintr-unul prezent în cea mai veche antologie de poezie chineză, „Calea viselor”, desemnând în literatura japoneză eleganţa poetică, utilizat ca sinonim al stilului lui Bashō, shōfū) că pare a fi superficială, dar e adâncă; pare a fi simplă, dar e dificilă. „Există trei elemente în haikai. Sentimentul său poate fi numit singurătate. Se folosesc farfurii rafinate care conţin o hrană umilă. Efectul total poate fi numit eleganţă. ... Limbajul său poate fi numit nebunie estetică. Limbajul rezidă în neadevăr, dar are datoria de a se armoniza, de a concorda cu adevărul. Aceste trei elemente nu înalţă o persoană umilă, ci pun o persoană elevată într-o poziţie modestă.” (Kuriyama, „Haikaishi”). Evident, maestrul încearcă în mod paradoxal să echilibreze valorile opuse ale elementelor definite ca esenţiale în poezie încă din celebra prefaţă la „Kokinshū” – sentimentul (kokoro), limbajul (kotoba) şi efectul global (sugata). El adaugă: „Avantajul haikai-ului este acela de a face vorbirea vulgară [cuvintele colocviale haigon, de origine chineză, respinse de waka şi renga] justă [ushin, aici în sensul de corectă, acceptată].” Lărgirea sensului conceptului ushin care se referă la tratamentul „standard” al elementelor poeziei are ca scop integrarea mushin-ului, a valorilor respinse. D. T. Suzuki în „Zen şi cultura japoneză”, în capitolul despre poezie, precizează că doar o minte curăţată în întregime de egoism şi un inconştient purificat de ego se pot contopi cu inconştientul cosmic, stările/valorile rezultate fiind acelea de mushin – fără minte/inimă/sentiment, munen – fără gând, meijin – geniu creator. Spre deosebire de waka şi renga, unde idealul poetic pune accentul pe respectarea valorilor tradiţionale găsite mai cu seamă în zona conştientului, haikai înclină balanţa către creativitatea din zona inconştientă. Cei care practică arta poetică a haikai-ului – fūga – poartă numele de lunatic, fūrabo ( fū = vânt , ra = pânză subţire, bo = călugăr) călugăr ce rătăceşte fluturând asemeni unei pânze în bătaia vântului.<br /><br /> Maestrul a practicat ceea ce noi am numi „artă pentru artă”, preluînd de la şcoala „Danrin” cultivarea umorului de dragul umorului, valorizând mai mult esteticul decât eticul, spre deosebire de eruditul, didacticul şi moralistul Teitoku, maestrul şcolii „Teimon”, care considera că scrierea haikai-ul are un scop moral, aidoma celorlalte genuri poetice, militând pentru ceea ce am putea numi „artă pentru religie”. Cultivând virtutea, în acestă lume devenită superficială, spunea el, haikai-ul îi face pe oamenii obişnuiţi, a căror inimă a devenit prea îngustă pentru a mai putea practica genurile tradiţionale de poezie, să scape de cele trei „otrăvuri”: lăcomie, furie şi prostie şi să meargă pe calea legii buddhiste. Către sfârşitul vieţii sale Bashō şi-a modificat concepţia despre poezie. Într-un haibun, proză scurtă în stil haikai, scris cu doi ani înainte de a părăsi lumea de ţărână, Bashō vorbeşte despre hotarârea sa de a renunţa la scris: „ Nu de mult timp am decis să renunţ la poezie şi să-mi închid gura când un sentiment poetic îmi solicită inima şi ceva licăreşte acolo.” „Toate acestea, a spus pe patul de moarte discipolului său Shikō, sunt un păcătos ataşament. Pur şi simplu aş vrea să pot uita haikai-ul.”<br /><br />Deşi a călătorit însoţit de unul sau altul dintre discipolii săi, unii dintre ei valoroşi ca poeţi, deşi a fost înconjurat de respectul şi admiraţia lor, maestrul s-a simţit singur. Ultimele sale poeme vădesc această solitudine. Tulburat de disputele existente între doi dintre ei, pe 21 septembrie, cu trei săptămâni înainte de moartea sa, Bashō organizează o întâlnire la care se scrie un haikai de 18 strofe, în speranţa de a-i împăca, speranţă evidentă în hokku-ul scris de el. După eşec, scrie un poem cu titlul (nota iniţială) „gând”:<br /><br /><div style="text-align: center;">această cale ! –<br />nimeni nu merge pe ea<br />seară de toamnă<br /></div><br />Comentând acest poem, Toshiharu Oseko scrie: nu este descrierea unei străzi, toamna, ci calea vieţii şi a artei. Deşi a avut mulţi discipoli excelenţi, Bashō s-a simţit singur. Nimeni altcineva nu mergea pe calea lui. Putem spune că, acum, această cale stă sub semnul apusului, al maturităţii împlinite sugerate de anotimpul toamnei, la cumpăna dintre culesul roadelor şi îngheţ, între numărarea fructelor din cămări şi a acelora desenate cu pensula pe hârtie.<br /><br />Acest „ataşament păcătos”, după terminologia buddhistă, a fost, probabil, un obstacol pe calea desăvârşirii sale religioase, Bashō nereuşind să facă din haikai decât o vocaţie (să preferăm acest sens al termenului michi). Să fie binemeritata şi universala recunoaştere ca „sfânt al haiku-ului”(desigur, el nescriind nici un haiku) şi admiraţia fără rezerve a milioane de iubitori de poezie din toate continentele, acordarea titlului de zeu de către Departamentul shinto, în 1793, şi a titlului de Hion myōjin (zeitate luminoasă a sunetului săriturii [broaştei] ), acordat de curtea imperială în 1806 doar modeste consolări ale celui care, deşi nu era călugăr zen, a trăit viaţa singuratică a unui călugăr itinerant?<br /><br /> După moartea sa, influenţa lui a dispărut repede. Nimeni nu i-a urmat calea. Câţiva discipoli au deschis propriile lor şcoli, fiecare pretinzând că este unicul reprezentant al tradiţiei autentice. În timp, popularizându-se, căzând din nou în frivolitate, haikai-ul a decăzut, trădând arta lui Bashō. Donald Keen scrie: „ nu mai era necesar să etalezi profunzimea sentimentelor nici măcar cunoşterea tradiţiei pentru a tranforma cele 17 silabe într-un comentariu amuzant. ... Maeştrii haikai ai zilei erau conduşi mai degrabă de scopuri comerciale, decât de scopuri educative; cu cât aveau mai mulţi elevi, cu atât mai mare era faima lor de critici.” Liderul poeţilor din perioada Edo, Mizuma Sentoku (1661-1726), elev al lui Kikaku, acesta din urmă fiind unul dintre cei mai cunoscuţi discipoli ai lui Bashō, scria: „Unele dintre hokku-urile lui Bashō sunt bune, dar sunt diluate. ... A fost dincolo de puterea lui să egaleze forţa poeziei lui Kikaku.”<br /><br />Totuşi, ceva a fost păstrat de şcolile rustice din Mino şi Ise, pânâ când, în 1730, a început mişcarea ce avea ca deviză „înapoi la Bashō”, lucru care nu s-a întâmplat, deoarece valorile medievale care erau izvorul sistemului poetic al maestrului, nu mai prezentau interes, ori fuseseră uitate. Renaşterea haikai-ului, precum şi orientarea lui pe un alt drum s-au petrecut între 1743-1783 şi se datorează lui Yosa Buson, apreciat în epocă mai mult ca pictor, decât ca poet. El afirma, în ciuda admiraţiei pe care o mărturisea, că nu urmează eleganta cale a lui Bashō, ci se ocupă de subiecte lumeşti, schimbându-şi stilul de la o zi la alta, conform unei concepţii individualiste, comună poeţilor moderni occidentali. Se mulţumea să portretizeze în mod obiectiv o scenă (shasei), să încerce forme neconvenţionale în „stil liber” rupând tradiţia alternanţei de 5/7 silabe şi producând „poeme chineze scrise în japoneză”.<br /><br />Către sfârşitul secolului XIX, Masaoka Shiki a negat haikai-ului dreptul la existenţă literară, pretinzând că, fiind o operă colectivă, nu are autor şi că este lipsită de coerenţă. Amuzant e că Shiki a compus câteva kasen renga respectând rigorile genului. El a scris câteva lucrări menite să-l demoleze pe Bashō, căruia îi reproşa lipsa de imaginaţie, subiectivitatea (de fapt cercetarea lumii interioare), precum şi, nu în ultimul rând, adoraţia necondiţionată de care se bucura (şi) în rândul celor care nu-i cunoşteau, nu-i înţelegeau realmente poezia. Masaoka Shiki a conferit hokku-ului totala independenţă şi statutul de nou gen poetic – haiku (termen compus din haikai no ku, strofă de haikai, ku desemnând poezie/strofă dintr-un poem în lanţ, spre deosebire de ka – din tanka, poezie scurtă, ori waka, poezie japoneză, aceasta din urmă înglobând iniţial mai multe genuri poetice – ce defineşte poemul „întreg”). Principiul estetic pe care Shiki îl impune, shasei, cere o descriere obiectivă a naturii bazată pe observarea realistă, dar îngăduie şi exprimarea spontană a emoţiei poetului (ideia din urmă l-ar fi scandalizat pe Teitoku şi nu numai pe el). Reformator de profesie, Shiki nu a neglijat nici milenara waka. În 1989 a publicat textul polemic intitulat „Scrisoare către autorii de waka” în care, dărâmând valorile fundamentale ale poeziei de până la el – „poetul Ki no Tsurazuki nu are nici o valoare”, „Kokinshū e îngrozitoare” – propunea reformarea genului. Influenţat puternic de estetica occidentală, de curente ca naturalismul, impresionismul, în special de conceptul aristotelic mimesis, şi dorind să modernizeze poezia japoneză, el avea să prefere filosofului Bashō pe pictorul Buson, limbajului simbolic, singurul demn de poezie, limbajul plat, fotografic. În 1899 publică „Haijin Buson” în care propune ca model stilul acestuia bazat pe „obiectivitate picturală”, „frumuseţe activă”, descriere, în ultimă instanţă. Ghinionul nostru...<br /><br /><br /><br /><br />Bibliografie:<br /><br /><br />Janine Beichman – Masaoka Shiki, Kodansha International, 1986<br />Robert H. Brower şi Earl Miner – Japanese Court Poetry, Standford University Press, 1961<br />CHENG Wing fun & Hervé Collet – Bashō à Kyoto rêvant de Kyoto, Moundarren, 1991<br />Cheryl Crowley – Putting Makoto into Practice. Onitsura’s Hitorigoto, Monumenta Nipponica, vol. 50, no. 1, spring 1995.<br />Dennis Hirota – Wind in the Pines. Classic Writings of the Way of Tea as a Buddhist Path, Asian Humanities Press, Fremont, 1995<br />Japon pluriel 3. Actes du troisième colloque de la Société française des études japonaises. Éditions Philippe Picquier, 1999<br />Donald Keene – World Within Walls, Charles E. Tuttle Company, Tokyo, 1978<br />James J. Y. Liu – The Art of Poetry, The University of Chicago Press, Chicago, 1970<br />Earl Miner – Japanese Linked Poetry, Princeton University Press, 1979<br />Earl Miner – Naming Properties: Nominal Reference in Travel Writings by Bashō and Sora, Johnson and Boswell, The University of Michigan Press, 1996<br />Toshiharu Oseko – Bashō’s Haiku, Tokyō, 1990<br />Peipei Qiu – Poetics of the Natural: A Study of the Taoist influence on Bashō, The Japan Foundation Newsletter, Vol. XXI, no. 3<br />Haruo Shirane – Matsuo Bashō and the Poetics of Scent, Harvard Journal of Asiatic Study, Cambridge, Vol. 52, number 1, 1992<br />Makoto Ueda – Matsuo Bashō, Kodansha International, 1982<br />Makoto Ueda – Literary and Art Theories in Japan, Center for Japanese Studies, The University of Michigan, 1991Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-28898689657988018672008-05-19T07:47:00.000-07:002008-06-23T11:21:57.297-07:00<div style="text-align: center; color: rgb(51, 51, 255); font-weight: bold; font-family: courier new;"><span style="font-weight: bold;font-size:180%;" ><span><br />HAIKU-URI DE BASH</span></span><span style="font-weight: bold;font-size:180%;" >Ō<o:p></o:p></span><span style="font-weight: bold;font-size:180%;" > </span><span style="font-size:180%;"><span style="font-weight: bold;"> ÎN TRADUCEREA MANUELEI MIGA</span><br /></span></div><p class="MsoNormal" style="text-align: center; color: rgb(51, 51, 255); font-family: courier new;" align="center"><span style=";font-size:180%;" lang="RO" ><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; color: rgb(51, 51, 255); font-family: courier new;" align="center"><span style=";font-size:180%;" lang="RO" ><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="FR"><br /></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p></o:p><br />plăticile sărate<o:p></o:p><br />sunt îngheţate şi ele-n<o:p></o:p><br />magazinul de peşte<br /><o:p></o:p><br />sub pomii-nmuguriţi<o:p></o:p><br />două sentinele<o:p></o:p><br />cu capetele lor albe împreună<br /><o:p></o:p><br />mâhnitul meu suflet –<o:p></o:p><br />fă-l să simtă singurătatea<o:p></o:p><br />cucule!</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p></o:p>cele zece găluşte<o:p></o:p><br />mai mici şi ele –<br />vântul toamnei<br /><o:p></o:p><br />sub copaci<o:p></o:p><br />supă, peşte şi legume –<o:p></o:p><br />peste tot flori de cireş</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p></o:p><br />raţa sălbatică bolnavă<o:p></o:p><br />cade în frigul nopţii –<o:p></o:p><br />somn în călătorie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">a fost şi o noapte<o:p></o:p><br />când m-a vizitat un hoţ –<o:p></o:p><br />sfârşitul anului<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">măturând grădina<o:p></o:p><br />uită de zăpadă:<o:p></o:p><br />mătura<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">încă viu<o:p></o:p><br />la sfârşitul lungii mele călătorii –<o:p></o:p><br />seară de toamnă târzie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">parfum de crizanteme –<o:p></o:p><br />în grădină<o:p></o:p><br />talpa uzată a sandalelor<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">această cale ! –<o:p></o:p><br />nimeni nu merge pe ea<o:p></o:p><br />seară de toamnă<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">a venit primăvara<o:p></o:p><br />sau vechiul an s-a dus?<o:p></o:p><br />noaptea dinaintea ajunului Anului Nou<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">aproape de drum<o:p></o:p><br />o nalbă roz<o:p></o:p><br />a fost înghiţită de cal<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">hotărât să mă expun<o:p></o:p><br />vântului şi ploii<o:p></o:p><br />care-mi pătrund corpul<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">la aceşti picuri de rouă<o:p></o:p><br />o, de-aş putea să mă spăl<o:p></o:p><br />de murdăria lumii de ţărână<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">bolnav în călătorie<o:p></o:p><br />visul meu rătăceşte<o:p></o:p><br />pe câmpul veşted<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">bananierul în furtuna toamnei –<o:p></o:p><br />noaptea ascult ploaia<o:p></o:p><br />care picură în hârdău<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">întâi stejarului<o:p></o:p><br />mă încredinţez –<o:p></o:p><br />pădure vara<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">e cald! e cald!<o:p></o:p><br />se aud voci în curţile<o:p></o:p><br />din faţa casei<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">iubita motanului<o:p></o:p><br />merge la întâlnire<o:p></o:p><br />trecând peste maşina de gătit dărâmată<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">trezeşte-te, trezeşte-te!<o:p></o:p><br />vei fi prietenul meu,<o:p></o:p><br />o, fluture care dormi!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">vrabie, prietena mea!<o:p></o:p><br />nu mânca albina<o:p></o:p><br />care se joacă pe flori!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">crizantemă albă –<o:p></o:p><br />oricât de atent aş privi<o:p></o:p><br />nici un fir de praf<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO">ce lună serenă!<o:p></o:p><br />însoţesc un frumos adolescent<o:p></o:p><br />speriat de urletul vulpii</span></p><br /><p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"></p><br /><p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-size:100%;"><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-size:100%;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-size:100%;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-size:100%;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-size:100%;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-3792052283993024192008-05-19T07:44:00.000-07:002008-05-30T22:30:24.004-07:00<p class="MsoNormal"><b><i><span style=""><span style=""> </span><o:p></o:p></span></i></b></p> <div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(153, 51, 153);font-size:180%;" ><b><span style="">EREZII ÎN HAIKU</span></b></span><b><i><span style="" lang="RO"><span style="color: rgb(153, 51, 153);font-size:180%;" ></span><o:p></o:p></span></i></b><br /></div><p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i><span style=""> </span></i><span style=""> </span><span style=""> </span><span style=""> </span><i><br /><o:p></o:p></i></span></p> <p class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>În cele ce urmează îmi propun să comentez, nuanţându-le, două postulate fundamentale ale haiku-ului, înţelese, adesea, unilateral, restrictiv: natura ca subiect predilect al haiku-ului şi momentul haiku, definit ca exprimare a ceea ce se percepe într-o clipă, sau, mai generos, microrevelaţia tradusă prin „aha!” <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>În treacăt fie zis, nu cred nici că haiku-ul este, aşa cum se spune adesea în ultima vreme, un poem rostit dintr-o unică răsuflare; doar dacă acea răsuflare ar cuprinde cei 3 timpi ai respiraţiei complecte în 4 măsuri: un vers (kigo)/două versuri (inspiraţie), kireji (apnee), două versuri/un vers (kigo) (expiraţie) - o măsură/două măsuri, o măsură, două<span style=""> </span>măsuri/o măsură.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Nu mă voi opri asupra unor erezii comune cum ar fi „Bashō – sfântul haiku-ului”, textele numite astfel fiind strofe extrase din jurnalele de călătorie sau din haikai no renga, ori semierezia haiku = tristih (în mod tradiţional se scria pe o singură coloană verticală, adevărata demarcaţie fiind kireji, cezură marcată printr-un cuvânt –ji – spre deosebire de cezura din tanka<span style=""> </span>- kire), haiku =<span style=""> </span>poezie de formă fixă cuprinzând 17 silabe, fix fiind doar numărul de onji (semnul sunetului); onji - ideograme kanji sau semne fonetice hiragana, acestea din urmă notând şi sunete independente, consoane ori vocale – sunt, deci, altceva decât silabele. Despre poezia de formă fixă se poate vorbi, prin comparaţie, în literatura în care forma fixă a versului este doar una din variantele<span style=""> </span>posibile, ca în literatura occidentală, dar principalele genuri<span style=""> </span>poetice japoneze -<span style=""> </span>sedoka, katauta, waka şi choka<span style=""> </span>- sunt doar diferite combinaţii de versuri de 5 şi 7 onji.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Voi încerca să dovedesc că, în haiku-ul clasic, elementele naturii şi cuvintele sezonale sunt<span style=""> </span>(şi) simboluri ale naturii interioare, că anotimpurile sunt (şi) anotimpuri ale sufletului sau/şi ale spiritului. Dacă prin natură am înţelege doar natură, aceasta ar implica doar o lectură „leneşă”, „săracă”,<span style=""> </span>superficială, doar în registrul orizontal. Când prin natură înţelegem numai natura exterioară, arătăm cu degetul numai vârful (minuscul al) aisbergului, neglijând partea de sub oglinda apei/conştiinţei, unde cele cinci simţuri comune nu pot pătrunde. Haiku-ul clasic ideal este compus în acea zonă a conştiinţei în care s-a realizat starea de non-dualitate, în care s-a depăşit ruptura subiect-obiect, sacru-profan, în care frântura de hologramă care suntem<span style=""> </span>fiecare dintre noi realizează întregul. Transcrierea acestei realităţi se face prin simboluri plurivalente, funcţionând în ambele lumi.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Când Bashō scrie:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ce linişte! –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">ţârâitul greierelui<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">străbate stânca<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">nu avem de-a face cu plata descriere a unei insecte superdotate ce reuşeşte performanţa de a perfora piatra, ci cu o anume calitate a liniştii interioare, căci, să nu uităm, Bashō a fost discipol al unui călugăr zen. Ōoka Makoto, în „The Poetry and Poetics of Ancient Japan”, comentând acest haiku, afirmă că el descrie spaţiul interior de dincolo de categoriile raţionale la care se ajunge prin meditaţie. Mai concret, Bashō redă experimentarea stării de linişte obţinute în meditaţia cu mantra, meditaţie în timpul căreia îşi aude energia amplificându-se. Această interpretare a haiku-ului este tulburătoare, dar încă mai tulburătoare poate fi decriptarea dialogului poetic dintre două interiorităţi. Călugăr zen, poet şi caligraf a cărui puritate o întrece pe cea a jadului, Ryōkan a scris un haiku cu câteva zile înainte de a muri, în anul 1831. Traducerea lui ar putea fi:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">când cu faţa în jos<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">când cu faţa în sus –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">frunzele toamnei cad<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Desenând un cap de mort, a mai scris:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">venind bătând<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">şi plecând lovind –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">o noapte întreagă<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Teishin, tânără călugăriţă<span style=""> </span>care-l îngrijea şi de care-l lega o profundă afecţiune, poetă şi ea, viitoare autoare a unei cărţi ce cuprinde poeme ale lui Ryōkan şi poeme schimbate între ei („Hachisu no tsuyu” -<span style=""> </span>Roua lotusului, 1835), i-a răspuns:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">par că vin<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">par că se reîntorc –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">valurile din larg<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">„Ceea ce spui e claritatea însăşi” a murmurat Ryōkan (acestea sunt şi cuvintele cu care se sfârşeşte cartea lui Teishin). Oare despre frunze şi valuri să-şi fi vorbit ei în acele clipe ? Chiar putem crede că natura, în simpla ei realitate obiectivă, lineară, va fi fost subiectul celor două haiku-uri? <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">Mai degrabă înţelegem că Ryōkan, folosind ca simbol al morţii anotimpul toamnei şi căderea frunzelor s-a identificat cu ele. Iată, zilele mele se sfârşesc, spunea el, vrând şi nevrând, mor, cu faptele mele bune şi rele, când întorcându-mă spre viaţă, când spre Cel care rămâne. Sunt doar o frunză printre frunze în acest anotimp al morţii. Nu, îi răspunde ea, greşeşti, nu trebuie să te identifici cu efemerele frunze, ci cu veşnicia copacului care, an de an, viaţă după viaţă, prin adâncile sale rădăcini, este izvorul lor. Eşti etern asemeni oceanului, şi în centrul său te vei reîntoarce pentru a rămâne. Ceea ce vezi acum este doar suprafaţa lui, sunt doar valurile şi părelnica lor mişcare. Viaţa şi moartea, a veni (lovind cu picioarele pântecul mamei) şi a pleca (sprijinit în baston), într-o stare obscură a conştiinţei, în care confuziile şi erorile domină, ca în întunericul nopţii, oricât de diferite par, sunt una, căci sunt relative, indistincte, de nedespărţit. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Pentru poetul clasic, realitatea aparenţelor, imaginea lor fotografică n-ar fi putut să fie decât neinteresantă, insipidă şi lipsită de valoare, dar această optică nu se aplică şi poetului modern. Sloganurile lui Shiki o afirmă în mod indubitabil: „înapoi la Buson” trimitea spre obiectivitate,<span style=""> </span>( Bashō era perceput ca subiectivist, iar poemele sale ca fiind, în majoritatea lor, proaste), „shasei” îndemna la copierea vieţii, „shajitsu” la introducerea actualului în haiku. Începând din 1910 şi culminând cu 1930, aşa-numita reformă a haiku-ului a încercat asimilarea (superficială a) impresionismului şi naturalismului francez, promovând, sub denumirea de haiku, o nouă formă de poezie în proză în manieră occidentală, dominată de intelectualism şi subiecte citadine. Aprecierile anterioare sunt extrase din articolul lui Inagaki Naoki, profesor la Universitatea din Kyōtō, „Modernisme européen et réforme du haiku dans les années 1930”.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Haiku-ul practicat în prezent în afara Japoniei este în mod firesc subordonat concepţiei moderne despre lume ca tinzând la „dezvoltarea unei culturi a flash-ului, a clip-ului, a instantaneului şi a provizoriului” după cum afirmă Alain Kerven în eseul „Malgré le givre”, Folle Avoine, 1987. În general, spaţiul cu cei trei vectori ai săi este limitat la punct, iar clipa, cândva dublată de eternitate, este redusă la secunda muritoare care abia de lasă în trecerea ei vreo urmă. Citez din cugetările despre haiku ale lui Robert Spiess: „Momentul haiku ar trebui experimentat nu din afara eului nostru, ci din interiorul nimicniciei noastre.” Ca bun occidental, el pune un verb la optativ condiţional şi o conjuncţie adversativă între interior şi exterior. Jean Sarocchi, profesor de literatură modernă, în eseul său „Traduire le haiku” din 1999, îşi propune să dărâme câţiva idoli: ... „acest mic poem nu este întotdeauna (este adesea?) ceea ce am vrea să fie, un instantaneu, un dar graţios al circumstanţei.” Această eroare pe care Blyth o încurajează este declarată de Roland Barthes în formule inspirate: haiku, tăietură fără ecou, eveniment scurt care-şi găseşte dintr-o lovitură forma lui bruscă. Adevărul este că haiku-ul face adesea obiectul unei orfevrării maniace, opinează Georges Bonneau în „Le problème de la poésie japonaise”, părere împărţită şi de niponologul René Sieffert care aminteşte grija meticuloasă cu care Bashō îşi retuşa versurile. Să pomenim doar celebrul „furu ike ya” (vechiul eleşteu) care a fost, printre altele, „flori galbene”... <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent: 0.5in;"><span style="" lang="RO">În altă ordine de idei, citez încă o consideraţie despre haiku a lui Robert Spiess: „Adevăraţii poeţi de haiku nu cred că există un conflict între valorile poemelor tradiţionale şi propria lor dorinţă de libertate în creaţie, deoarece înţelegerea valorilor haiku-ului tradiţional şi dorinţa de libertate în creaţie coincid sau se completează una pe alta.”<span style=""> </span>Se poate susţine în mod rezonabil că valorile haiku-ului tradiţional pot fi realmente înţelese doar de către cunoscătorii de cultură şi limbă japoneză veche, care sunt şi autori de haiku ( pentru a resimţi nevoia de libertate în creaţie). Cum această specie e ameţitor de rară, pare greu de apreciat modul în care ei văd raportul tradiţie/inovaţie, sau în ce măsură canoanele clasice se pot combina cu gustul modern pentru lipsa regulilor. Sigur este că reformistul Yamaguchi Seishi continuă să considere kigo-ul ca fiind obligatoriu. În 1935 el a scris un haiku devenit celebru:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">buruienile verii –<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">roata locomotivei se apropie<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">se opreşte<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">Kigo-ului „buruienile verii” îi corespunde conotaţia de vitalitate, deoarece în vara japoneză, extrem de caldă şi umedă, vegetaţia spontană creşte abundent. Tradiţionalul kigo este asociat aici pentru prima dată cu un obiect al tehnicii moderne, care se opreşte timid şi respectuos în faţa lor. Noul sens asociat kigo-ului face să rezoneze sensurile din haiku-urile în care a fost folosit anterior şi polifonia este cu atât mai bogată cu cât cultura cititorului e mai bogată. Pariez că, într-un eventual haiku scris peste câteva secole, locomotiva sau vreo farfurie zburătoare vor continua - în mod natural - să atârne mai puţin în balanţă decât umilele buruieni în faţa cărora, sper, vor continua să se oprească.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-70454661611718602392008-05-19T07:41:00.000-07:002008-05-31T06:05:14.849-07:00<p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><span style="font-weight: bold;font-size:180%;" lang="RO" ><span style="color: rgb(102, 0, 204);">ÎNSEMNĂRI DESPRE SPAŢIUL HAIKU</span></span><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></b></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right; font-family: courier new;" align="right"><br /><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>În zborul ei înalt, fiinţa luminoasă a haiku-ului umbreşte câteva capete aplecate asupra unei foi de hârtie, fie pentru a lăsa o urmă a trecerii ei, fie pentru a descifra această urmă. E o îndeletnicire pasionantă căreia, pe meleagurile noastre, din ce în ce mai mulţi iubitori de poezie îi cad pradă. Şi cum „tot românul e născut poet”, întâmplarea se înscrie în firescul existenţei estetice. Ce poate părea mai simplu de scris decât un scurt poem de forma – 5-7-5 silabe – cu o pauză, kireji, la un moment dat, păstrând în minte că haiku-ul sugerează, doar plasează câţiva ţăruşi, urzeşte numai, nu ţese.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Şi totuşi aceste exigenţe ale fiinţei haiku, exterioare şi minime, sunt departe de a-i defini coordonatele.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Materialele teoretice de referinţă semnate de niponologi sunt, la noi, mult prea rare, iar accesul la ele, în funcţie de locul de baştină al amatorilor de haiku, destul de dificil. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Un început convenţional şi mai puţin brusc ar cere câteva pagini introductive de istoriei a poeziei japoneze, în special a formei de poezie în lanţ practicată de Basho – haikai no renga. Mă mulţumesc doar să precizeze că Basho, sfântul haiku-ului, nu a scris nici un haiku, textele numite astfel de posteritate fiind pur şi simplu strofe extrase din haikai no renga sau hokku-uri din jurnalele de călătorie. Acesta este un adevăr cunoscut de elevii japonezi şi nu numai. Participanţii la Festivalul Internaţional de Haiku de la Constanţa, 16-18 septembrie 1994, l-au auzit răspicat de doamna Kunuko Jambor, profesoară de limba şi cultura japoneză la Marist Brothers International School din Kobe, consilier al Asociaţiei Internaţionale de Haiku din Tokyo. E de reţinut, deocamdată, că haiku-ul a devenit un poem independent în perioada Meiji, datorită poetului Masaoka Shiki, mai precis după 1891. Preluând definiţia termenului de haiku după <b style="">Japanese linked poetry</b> de Earl Miner, Princeton University, 1979, să considerăm că el provine din „haikai no ku” (strofă de haikai). Haikai-ul este considerat un hokku (prima strofă a unui poem în lanţ) fără dezvoltare secvenţială, care s-a răspândit în secolul XIX. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><b style=""><span style="" lang="RO"><span style="color: rgb(204, 51, 204);font-size:130%;" >Spaţiul haiku</span><o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center; font-family: courier new;" align="center"><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></b></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În general, se spune că împărăţia haiku se întinde în spaţiul a 17 silabe organizate în structura 5-7-5. Dar se trece peste (sub?) amănuntul esenţial: la origini, haiku-ul este scris cu ideograme kanji şi semne fonetice din alfabetul hiragana. Noţiunea de silabă este oarecum eronată, termenul apropiat fiind onji (semnul sunetului) sau, mai nepretenţios, on (sunet); caracterele hiragana notează şi sunete independente. Particularităţile limbii japoneze exclud rima, lipsă ce amplifică rolul ritmului. Metrica japoneză se bazează exclusiv pe versuri de 5 sau 7 onji. De unde obsesia pentru aceste numere impare, adică faste? Răspunsurile, diferite, rătăcesc în ceaţa timpurilor. Oricum, se poate afirma că această formă de bază, definită deja în primele secole ale mileniului anterior, corespunde unor particularităţi alte limbii japoneze, bogată în cuvinte scurte, şi măguleşte simţul japonez al ritmului pentru care un vers scurt de 5 onji se continuă în mod optim cu un vers lung de 7 onji pentru a se armoniza în final cu un vers de 5 sau 7 onji. Keneth Yasuda, în studiul său <b style="">The Japanese Haiku</b>, consideră că schema de 5-7-5 exprimă în sine simţul armoniei şi al echilibrului, definind-o ca „echilibru”, „simetrie”, „întreg bine unificat”; în modelul 5-5-7<span style=""> </span>şi în modelul 7-7-5, întâlnit la haiku-urile de început, echilibrul e considerat a fi fost pierdut. Igarashi, în schimb, preferă forma 5-7-5. „Cele patru principale forme poetice/timpurii/ - katauta, sedoka, tanka şi choka – au fost bazate în mod esenţial pe forma 5-7-7, considerată de japonezi ca fiind cea mai frumoasă”. Katauta s-a dezvoltat iniţial sub forma de întrebare şi răspuns (mondo), trecând apoi în forma de trei părţi (care tindeau spre ritmul de 5-7-7 ori 5-7-5, întreg poemul putând să se întindă pe o lungime de 70-90 de onji. Sedoka se limitează la o pereche de 5-7-7 scrise de o singură persoană (nu neapărat sub forma de întrebare – răspuns). Choka mizează pe o succesiune de versuri 5-7, căreia, în final, i se adaugă un vers de 7 onji. Tanka s-a cristalizat în forma 5-7-5-7-7. În toate cazurile putem îngâna, cu sau fără maliţie: un onji în plus, un onji în minus şi să acceptăm resemnaţi noţiunea de silabă în loc de onji. <o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>„Ritmul de 5-7-5 este, desigur, unul dintre cele mai importante elemente ale haiku-ului”, afirmă Shiki, dar haiku-ul nu se limitează în mod obligatoriu la acest ritm. De exemplu, dacă privim vechile haiku-uri, vom găsi versuri de 6 şi 8 silabe... Chiar într-un haiku de 17 silabe ritmul poate fi diferit de 5-7-5... Poezii care se întind de la 14 la 30 de silabe pot fi numite haiku”. Nu numai modernul Shiki, dar şi vechii maeştri erau mai mult decât toleranţi, adică liberi. Liberi, deoarece creaţie în absenţa libertăţii nu există (libertate estetică, nu neputinţă, nu bâlbâială). Otsuji de exemplu: „Când încercăm să exprimăm în mod direct emoţiile noastre, nu putem şti dinainte de câte silabe vom avea nevoie. În plus, fiecare poet are modurile sale proprii de exprimare care-i sunt caracteristice şi el însuşi ar trebuie să fie lăsat să decidă felul în care împarte versurile.” Nici Bashō (în <b style="">Haikai Ronshu</b>) nu judeca valoarea unei strofe în funcţie de respectarea „calapodului”: „Te rog să examinezi versul cu 3, 4, 5 sau chiar mai mult de 7 silabe ca să vezi dacă sună bine sau nu.” Tot el, citat de Ide: „...să exprimăm un ritm dinamic al impresiilor fără să trebuiască, pentru asta, să ne bazăm pe organizarea silabelor... Faptul semnificativ este că vechea formă a fost ruptă...” O ruptură pe care poeţii niponi ai zilelor noastre se străduiesc să o lărgească. Să-l mai cităm pe Earl Miner: „Dar reala energie a poeziei japoneze de astăzi lucrează mai degrabă în versuri libere decât în vechea formă de 5 şi 7 silabe.” În privinţa haiku-ului, Keneth Yasuda ne asigură că, începând cu secolul XX, s-au făcut încercări de a-i dărui o mai mare lungime, precum şi alte structuri, de exemplu trei versuri de forma 8-8-8. Autorii de limbă engleză<span style=""> </span>preferă un haiku mai scurt.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Să nu scăpăm din vedere faptul că, dacă pentru poeţii de limbă japoneză (ah, să nu fii japonez şi să scrii, să traduci măcar în sau din japoneză, ce provocare!) 5-7 înseamnă „ceva”, în alte limbi acest „ceva” nu există. Improprie suflului poetic de pe alte meridiane şi paralele, această schemă poate fi păstrată ca o matrice oarecare, lipsită de rezonanţă, a unei poezii cu formă fixă. Poate fi o dovadă de virtuozitate a creatorului şi atât. A păstra această metrică în afara limbii japoneze li se pare unor exegeţi sau poeţi japonezi (şi nu numai) inutil şi bizar. O imitaţie lipsită de argumente. În acest sens s-a pronunţat şi domnul Uchida Sonō, haijin şi preşedinte al Societăţii Internaţionale de Haiku, l-am auzit cu urechile mele, acum câţiva ani, la o conferinţă de la Universitatea Populara Dalles. Şi totuşi, în ciuda acestor declaraţii rezonabile, creatorii de haiku de aiurea îşi fac o datorie de onoare, un idol, din strădania de a respecta canonul (un onji în plus, un onji în minus), iar criticii, numărând silabele, jubilează ori incriminează.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În privinţa aspectului grafic, în mod tradiţional un haiku se scria ca un poem într-un vers, pe o coloană verticală. Acum se preferă împărţirea în trei versuri; au existat şi există şi jocurile grafice, mai mult sau mai puţin motivate de conţinut, de modă.<o:p></o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p style="font-family: courier new;" class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-52947979999787122402008-05-19T07:30:00.000-07:002008-06-23T11:24:25.170-07:00COMENTÂND HAIKU<p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <h1 style="text-align: center;"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style="color: rgb(102, 0, 204);">COMENTÂND HAIKU</span><o:p></o:p></span></h1> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><b style=""><br /><o:p></o:p></b></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Se plănuieşte un concurs de comentarii şi am fost solicitată de iniţiator – domnul Cornel Traian Atanasiu – să scriu un text care să jaloneze această delicată operaţie.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Desigur, primul lucru care ar fi necesar e spiritul critic; nu acela care colorează în negru gâtlejul celui mai bun prieten al omului, câinele, ci unul constructiv, însoţit de<span style=""> </span>alte calităţi precum fineţea percepţiei, un bun spirit analitic, răbdare şi perseverenţă în a scana profunzimea şi detaliile. Deloc în ultimul rând, s-ar cere un soi special de sensibilitate a simţirii şi delicateţe a minţii (la japonezi e mai simplu, deoarece mintea şi sufletul nu s-au separat ca la occidentali, ci sunt împreună, ba chiar una cu spiritul – <b style=""><i style="">kokoro</i></b>) care permit empatia cu subiectul examinat. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>O altă cerinţă ar fi o fericită utilizare a limbii, stilului, vocabularului, dar, până să ajungem la exprimare, e necesară o comparaţie cu etalonul – haiku-ul ideal pe care-l purtăm în interiorul nostru, citadelă construită cu râvnă şi trudă într-o stare de îndrăgostire care nu mai conteneşte. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Am bănuiala că haiku-ul perfect se croieşte după măsurile posesorului. Tot ce pot face este să încerc să descriu cât mai sistematic haiku-ul (meu!) ideal din care puteţi împrumuta ce vi se potriveşte şi, pentru o mai largă înscriere în peisaj, să prezint si opiniile altora.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Mişcarea următoare ar fi să vedeţi în ce măsura haiku-ul ales spre a fi comentat atinge cotele la care v-aţi fixat şi să răspundeţi la întrebarea: este acesta un haiku sau nu? Feriţi-vă cu străşnicie să acordaţi titlul de haiku unui poem doar pentru „corectitudinea” ori „clasicismul” lui. Bashō a spus: „Există două căi de a compune un poem: una este cea firească, în care poemul se naşte din interior, cealaltă cale este să-l creezi artificial, cu ajutorul tehnicii”. Comentând această învăţătură, discipolul său, Dohō a adăugat :” „Dacă studiem haikai-ul foarte serios un poem bun se va naşte în mod spontan dintr-o inimă elevată artistic; dacă nu, nu se va naşte natural, ci doar un fals va fi făcut în mod superficial, doar prin tehnică”.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Dacă „probele obligatorii” au fost satisfăcătoare (metodă indicată doar, ori, mai ales începătorilor), întrebaţi-vă cât de mult vă emoţionează/impresionează şi dacă o (mică) revelaţie vi s-a împărtăşit – haiku-ul se scrie din <b style=""><i style="">kokoro</i></b> şi lui <b style=""><i style="">kokoro</i></b> i se adresează (Ki no Tsurayuki). Chinezii, de la care multe au fost împrumutate şi niponizate, (în poezie) începând cu ideogramele şi sfârşind cu unele categorii estetice, sunt la unison cu japonezii. Wei T’ai (secolul XI) afirmă că poezia prezintă un lucru pentru a transmite un sentiment şi cere ca poetul să nu-şi descrie direct sentimentele, deoarece ne emoţionează superficial şi doar o emoţie profundă reuşeşte să rafineze cultura, să pună în mişcare cerul, pământul şi spiritele.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Dacă da, puteţi începe comentariul.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><span style=""> </span>Forma grafică</span></i><span style="" lang="RO">: scris pe trei rânduri, fără literă mare la început şi fără punct. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cele trei rânduri evidenţiază „aşezarea în ritm”. Alfabetul, citirea noastră cer asta, pe când urechea japoneză (familiarizată cu secvenţa 5/7/5) şi ochiul (ideogramele kanji şi silabarele nipone) fac ritmul inutil de subliniat. Dar sunt şi alte opinii: Hiroshi Satō optează pentru scrierea pe un rând, conform originalului japonez, Chamberlaine a folosit două rânduri, iar Nobuyuki Yuasa (mă rog!) preferă patru rânduri.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Litera mare şi punctul delimitează poemul, împlinind nevoia pur occidentală a individualizării. Forma japoneză – fără literă mare, că oricum n-au, fără punct, un singur rând – induce senzaţia unui continuum din care haiku-ul este doar un fragment scos la suprafaţă de valuri, mângâiat de lună, în splendida efemeritate a momentului, pentru ca în secunda următoare ...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style="">Numărul de silabe</i>: <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <ol style="margin-top: 0in;" start="1" type="1"><li class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">cel cerut de fiecare haiku în parte; <o:p></o:p></span></li><li class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">un număr relativ apropiat de 17 silabe potrivite, eventual, într-un ritm de scurt-lung-scurt; <o:p></o:p></span></li><li class="MsoNormal" style=""><span style="" lang="RO">5-7-5 dacă acest ritm ne-a intrat cu adevărat în sânge devenind o a doua natură şi încetând să mai fie „patul lui Procust” şi dacă haiku-ul se aşează în această formă firesc, fără efort.<o:p></o:p></span></li></ol> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Greşesc cei care consideră haiku-ul o poezie cu formă fixă; eroare mioapă a celor obişnuiţi cu metrica occidentală în care coexistă tot felul de tipuri de versuri – libere sau divers încorsetate. Pe de altă parte, explicaţiile privind cauza obsesiei japonezilor pentru acest UNIC ritm e atât de adânc îngropată în vremi încât n-am găsit-o explicată niciunde. În ceea ce mă priveşte, cred că acest ritm care s-a revelat locuitorilor din Yamato ca fiind limba zeilor (transmisă, probabil, de şamani), folosită în ritualuri, la temple şi la curtea imperială (nu numai în întreceri, în conversaţia rafinată a doamnelor, ci şi între miniştri), este perceput ca tipar al limbii nobile, limbă a îndrăgostiţilor şi a poeţilor. Prima waka – de fapt un cântec ritual în care se imploră protecţia zeilor –<span style=""> </span>este atribuită lui Susano no Mikoto, zeul zurbagiu al mării, al furtunilor, fratele zeiţei Amaterasu, zeiţă a soarelui din care descinde în mod direct dinastia imperială japoneză. Şi ceilalţi autori ai primelor poezii consemnate în <b style="">Kojiki</b> (primul document japonez, istoric şi religios totodată) sunt zei şi împăraţi legendari.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>O explicaţie la un alt nivel, estetic de această dată, este preferinţa marcată a japonezilor pentru asimetrie (de aici şi alternanţa versului lung cu un vers scurt), evidentă în toate artele, precum şi preferinţa pentru numerele impare, masculine; de altfel, recent, oamenii de ştiinţă au descoperit că asimetria este modelul în vigoare al naturii. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Ce se poate afirma cu certitudine este că toate genurile poetice conţin versuri de 5 ori 7 onji în diferite combinaţii. Ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, legile, textele promoţionale şi orice alt text ce se vrea lesne de memorat a urmat şi urmează această alternanţă. Emoţionant este că, şi în zilele noastre, discursul adresat poporului său de către împăratul Japoniei cu prilejul Anului Nou are forma 5/7/5/7/7. Chiar şi după capitularea necondiţionată a Japoniei după cel de-al doilea război mondial mesajul împăratului a fost o waka; se vorbea despre pinii (copaci veşnic verzi, rezervor al forţei vitale, simbol al puterii de rezistenţă şi al longevităţii, precum şi al fidelităţii şi devotamentului, deoarece acele de pin sunt legate două câte două) care se apleacă sub povara zăpezii (desigur, simbolică şi aceasta).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Sosit în 1982 în Bucureşti, Sonō Uchida, fost diplomat, traducător, poet şi pe atunci Preşedinte al Societăţii Internaţionale de Haiku, a spus în conferinţa sa de la Universitatea Populară<span style=""> </span>Dalles că acest ritm este propriu japonezilor, întipărit în memoria colectivă odată cu cântecele de leagăn şi laptele mamei. Fiindu-le lor propriu, dumnealui a considerat că nu are nici un sens ca poeţii de alte naţii să se străduiască să păstreze acest ritm pentru care nu au nici o motivaţie lăuntrică şi la care nu vibrează. Şi alte personalităţi ale comunităţii internaţionale a haiku-ului au aceeaşi opinie. Nici măcar în ţara sa de origine haiku-ul contemporan nu se mai exprimă obligatoriu în acest ritm, care însă, e fanatic impus la unele concursuri naţionale şi internaţionale, mergându-se până la scrânteli gramaticale.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cu adevărat important e să ascultăm haiku-ul şi acesta să ne placă, după cum se exprima şi Bashō: „Te rog să examinezi versul de 3, 4, 5 sau chiar mai mult de 7 silabe ca să vezi dacă sună bine sau nu” (Haikai Ronshu). <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>A ţine neapărat şi cu orice preţ la 5/7/5 atunci când este vorba de o altă limbă decât japoneza mi se pare la fel de absurd ca şi expectanţa unui român care ar încerca să vândă verdeţuri autohtone într-o piaţă din Kyoto strigând cu convingere: leuşteanu-i gustul ciorbei! În treacăt fie zis, într-un oraş din ţara soarelui răsare a existat şi poate mai există încă o asociaţie de prietenie nipono-română intitulată sugestiv şi surprinzător „ Ciorba”. Ce să-i faci, le place zeama noastră, deasă, că a lor e diafană, abia de zăreşti vreo fărâmă consistentă, probabil le place şi râvnesc şi la bogăţia (desfrânarea !?) noastră prozodică, dar să revenim în Balcani încheind cu înţeleptul proverb „fiecare cu ciorba lui” şi cu sfioasa speranţă a unui armistiţiu în lupta pentru/contra lui 5/7/5. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style="">Fără rimă</i>. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În japoneză rima ar suna ca o poticnire şi ar imprima poemului o monotonie exasperantă deoarece în japoneză finalul cuvintelor suferă de o restrânsă variaţie sonoră. Haiku-ul e o poezie ascetică, masculină în comparaţie cu tanka, iar rima (în limba noastră!) ar aduce o undă de feminitate, asemenea unui tighel cu dantele, frivol, exoteric. Muzicalitatea se poate obţine – în mod extrem – prin rimă interioară, iar asonanţele sunt chiar recomandate (aproape obligatorii în japoneză). <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><b style=""><i style="">Uta </i></b>înseamnă deopotrivă poezie şi cântec, iar recitarea haiku-ului trebuie neapărat să valorizeze prozodia, e adevărat că altfel, mai puţin cântat, mai puţin patetic, etalat, mai reţinut decât tanka.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Principalul e să „gâdile urechea în mod plăcut”. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style="">Cuvinte-haiku</i>.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Spre deosebire de limbile familiare nouă care flexionează cuvântul, obţinând precizările dorite prin modificarea lor în funcţie de gen, număr, caz etc., japoneza este o limbă aglutinantă în care relaţiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvintelor. O imagine sugestivă ar fi cea a unui lanţ în care sensul mesajului se clarifică prin adăugarea unor verigi – înţelegerea deplină fiind posibilă uneori abia în finalul frazei. Cuvintele sunt asemenea unor insule, între care legăturile sunt relativ ambigue, putându-se preta la mai multe interpretări, ceea ce are ca efect un nimb ceţos propice poeziei. Încercând să obţinem efecte similare în limbile noastre flexionăm cât mai puţin, mai sărim articole, folosim verbul de preferinţă la prezent sau gerunziu ş.a.m.d. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cuvintele însăilează doar, nu declară, ci sugerează; ceea ce este tăcut e mai vast şi mai important decât ceea ce este spus, astfel şi impactul emoţional e mult mai puternic decât atunci când totul este fotografiat. Claritatea obţinută printr-o descriere strânsă, ori o evidentă şi unică interpretare constituie un viciu de construcţie. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În poezia tradiţională japoneză există o paletă de interpretări fixe ale unor termeni poetici care sunt tot atâtea sugestii de lectură pe diverse etaje. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Limbajul adevăratei poezii a fost şi este întotdeauna simbolic, iar haiku-ul, dispunând de atât de puţine cuvinte, excelează (şi) la acest capitol. În acest sens, avantajul scrierii japoneze este ca oferă sugestii vizuale de interpretare, fiind vorba de ideograme şi de diferitele părţi din care acestea se compun – bogăţie a cărei strălucire rămâne de neatins în limba noastră.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cuvintele-haiku nu pot fi excesiv de tehnice, neologisme înrăite, ori cuvinte inventate în numele licenţei poetice invocate în cazul genurilor poetice neaoşe. Deliciul „ necuvintelor” este exclus, ori dulcegăriile, diminutivele (senryū-ul face opinie separată). E suficient un cuvânt non-haiku pentru pronunţarea verdictului:<span style=""> </span>descalificat = vinovat de fals în acte poetice. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style="">Kigo.</i> Obligatoriu ca exprimând emoţii/sentimente sezonale (<i style="">kisetsu)</i>.<i style=""><o:p></o:p></i></span></p> <p class="MsoNormal"><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></i></p> <p class="MsoNormal"><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span></span></i><span style="" lang="RO">„ Haiku-ul este un poem născut dintr-un kigo” spune admirabil Inabata Teiko.<i style=""><o:p></o:p></i></span></p> <p class="MsoNormal"><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span></span></i><span style="" lang="RO">Haiku-ul clasic trebuia să conţină un kigo, obligativitate moştenită de la hokku, în care de neconturnat era şi precizarea locului în care se desfăşura sesiunea haikai; fundamentul, izvorul kigo-ului este <i style="">kisetsu </i><span style=""> </span>–<span style=""> </span>sentimentul sezonal. Haiku-ul modern este adesea non-sezonal (<i style="">muki</i>). <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Moştenite din waka, apoi<span style=""> </span>renga, lărgite şi diversificate în haikai, kigo-urile din haiku au conotaţii literare, filosofice, culturale<span style=""> </span>–<span style=""> </span>fixe în mod tradiţional şi păstrate ca atare în generaţii de dicţionare speciale cu exemple – <i style="">saijiki</i>). <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>De remarcat ar fi şi că, de timpuriu, volumele de poezie au fost structurate conform kigo-urilor, începând cu cele de primăvară.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Climatul japonez nefiind universal, nu orice kigo - kisetsu poate avea reverberaţii în simţirea unor haikuişti de pe alte meleaguri; de exemplu kigo-ul „tsuyu” = anotimp ploios, vara foarte călduroasă şi umedă care-i chinuie pe locuitorii multor insule din inima Japoniei, este necunoscut pe plaiurile noastre, dar se suprapune parţial unuia dintre cele 6 anotimpuri indiene, Varsha, pe când în Kenya avem două anotimpuri ploioase: ploi lungi (toamna), ploi scurte (primăvara).<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Kametaro Yagi, la sfârşitul eseului său „Importanţa cuvintelor sezonale” îşi exprimă încântarea că nişte haikuişti americani au realizat că numele pe care pieile roşii le dădeau lunilor calendarului pot fi utilizate în calitate de cuvinte sezonale. El sperase că americanii îşi vor stabili propriile lor cuvinte sezonale începând cu un stat sau un grup de state dintr-o zonă cu acelaşi climat. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>La noi, numele populare ale lunilor – florar, brumar (în Franţa, aceste denumiri sunt similare) – pot fi considerate kigo-uri, ca şi alte cuvinte/grupuri de cuvinte<span style=""> </span>reprezentând ocupaţii şi sărbători tradiţionale legate de munca câmpului, transhumanţă, ori sărbători religioase, târguri de ziua unor sfinţi etc., toate acestea găsindu-se până nu demult în calendarele populare, tezaur al semnelor ce marchează ciclica noastră trecere prin timp, prin anotimp.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Ca şi în Japonia, la noi percepţia tradiţională a sentimentelor sezonale a fost transmisă prin literatură timp de secole. „Nopţile de Sânziene” ale lui Mircea Eliade, ca să dăm doar un exemplu (de kigo autohton, precizând timpul de cumpănă al solstiţiului de vară, trezind sentimente specifice legate de obiceiuri şi credinţe strămoşeşti) după care japonezii se dau în vânt, deşi nu au cum să le poată înţelege pe deplin, le percep ca foarte exotice. Nici noi nu rezistăm în faţa argumentelor doamnei Nukada, prinţesă şi poetă din secolul VII ce prefera toamna primăverii, ori ale prozatoarei şi poetei Sei Shōnagon, care, cu trei secole mai târziu, face o listă a preferinţelor sale care vor căpăta valoare de referinţă: apusul – primăvara, seara care aduce binevenita răcoare – vara, luna – toamna, apariţia primilor zori ai zilei – iarna, când soarele ne înviorează după prea lunga noapte.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Unele kigo-uri sunt comune câtorva culturi occidentale; de exemplu francezii şi italienii au Sărbătoarea Sfântului Ioan, germanii (Mitsommer), suedezii (Mid somar),<span style=""> </span>englezii şi americanii au Midsummer’s Day care corespunde – temporal – cu Sânzienele (altfel de zâne decât cele din „A Midsummer Night’s Dream” a lui Shakespeare). Chiar dacă kigo-urile indică aceeaşi zi, sentimentele sezonale din diferite ţări, precum şi înţelesurile esenţiale asociate lor sunt distincte şi merg mult mai departe de simpla precizare astronomică a solstiţiului de vară; plasarea kigo-urilor într-un haiku, dar, mai ales, descifrarea lor, ţine de cultura şi sensibilitatea cititorilor, emoţia fiind direct proporţională cu suma acestora.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Mai demult, cu prilejul scrierii şi comentării unui „Rengay mioritic” mi-am imaginat liste de kigo ale diferitelor naţiuni aliniate într-o listă universală. Am aflat de curând că, din 2004, a început Proiectul global WHCworldkigo condus de Gabi Greve, german stabilit de mult în Japonia. Susumu Takiguchi i-a încredinţat acest important proiect deoarece posedă o profundă cunoaştere a limbii, culturii şi religiei japoneze formată in situ, precum şi a câtorva limbi de largă circulaţie şi a culturilor ce le stau în spate. Există – in nuce – vreo 16 liste naţionale printre care şi una în română, ceea ce ne dă dreptul de a ne mândri în mod oficial că „avem şi noi kigo-urile noastre” fără să ne mai simţim obligaţi să tragem cu ochiul la frustrantele <i style="">saijiki.</i><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Atenţia deosebită acordată de japonezi naturii are ca principal fundament religia lor iniţială – shinto = calea zeilor. Devreme ce orice element al naturii fie el pom, râu, munte poate fi locuit de un zeu – kami, natura în totalitatea ei este spiritualizată, demnă de adoraţie şi respect, sacră. Morala confucianistă adânc înfiptă în mentalitatea japoneză cere omului să împlinească legile cerului pe pământ. Oare, fără intenţie, desigur, despre acest rol să fi vorbit Shiki în haiku-ul său fără kigo (<i style="">muki</i>) unde Fuji san ar fi, dincolo de unul dintre cei mai veneraţi kami, esenţa Yamato?<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">coloană sprijinind<o:p></o:p><br />cerul şi pământul...<o:p></o:p><br />Muntele Fuji<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În foarte valoroasa lui carte „ The Haiku Seasons”, capitolul „The Essence of Haiku” , William Higginson scrie: „acest haiku nu poate fi aranjat după anotimp conform cu opinia autorităţilor japoneze”, deşi dânsul avea argumente să-l aşeze printre haiku-urile de congratulare de Anul Nou, dar...<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Acest triunghi – esenţial în ikebana, arta aranjării florilor – exprimă/cuprinde întregul univers, fiind sursa<span style=""> </span>celor 10.000 de lucruri: unul este simbolic (cerul), doi este armonie (cerul şi pământul), trei este plenitudine (incluzând prezenţa umană puternic valorizată). Cele trei linii principale în ikebana pot fi (eventual) comparate cu cele trei rânduri ale unui haiku, iar scurgerea timpului – care se cere reprezentată într-un aranjament floral prin diferite etape ale vieţii florii începând cu bobocul şi sfârşind cu planta/ramura uscată –<span style=""> </span>este prezentă în haiku mai ales prin marcarea efemerităţii (obsesie buddhistă).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Marea problemă cu care ne confruntăm este că ritmul firesc al schimbării anotimpurilor din „lumea naturală” (ce stă la baza lui <i style="">mono no aware)</i> este înlocuit tot mai mult de confortabilul şi artificialul climat al lumii contemporane. Agrementată cu aer condiţionat, cu frezii (ex-simbol al primăverii) omniprezente – clonate – ca şi patrupedele şi bipedele, lumea creată de omul contemporan ce se situează într-un raport de profundă dizarmonie cu natura (cerul şi pământul= obiecte de exploatat, tot mai bolnave şi părăsite de zei) se înneacă în <i style="">monotonie</i> şi <i style="">stres</i>, şi ele în curs de globalizare. Cine mai cade în extaz în faţa curajului primului zarzăr înflorit sau luptă cu ultimul trandafir care biruie zăpada, cine mai descifrează tainele norilor sau pândeşte chipul nou sau perfect împlinit al Lunii pentru a-şi sincroniza acţiunile cu tainica ei viaţă?<span style=""> </span>Mai nimeni, oricum, nu prea mulţi haikuişti.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>În situaţia aceasta, haiku-urile Noului Val au trecut pe cuvinte-cheie (aici intră, la grămadă, aproape orice subiect) în locul desuetelor şi complicatelor kigo-uri. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Mai scapă pe ici pe colo câte un haiku în care primitivul animism răzbate viu şi proaspăt, nezărit nici de un nume de prim rang precum Ban’ya Natsuishi* care-l citează în grupul de haiku-uri ce folosesc cuvinte-cheie (printre fier, hârtie, tv), nu în cele cu iz animist în care putem admira strălucirea mistică a unui praz, desigur locuit de un kami, ori florile de cireş ce reprezintă un grup de morţi:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO">un mare cer albastru!<o:p></o:p><br />au mâncat taurii<o:p></o:p><br />toţi norii?<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>(Mikihito Itami)<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Taurii trebuie să fie, totuşi, printre kami cereşti – amatsukami, dacă au ajuns ei să se înfrupte cu nori, ori adevărata înţelegere a poeziei japoneze va rămâne pentru neagra veşnicie un mister pentru occidentali. Probabilitatea aceasta e mare, fiindcă, la lectură, ne folosim creierul în mod diferit: deoarece scrierea lor e percepută ca imagine, se prelucrează în emisfera cerebrală dreaptă (cea cu intuiţia, empatia, creativitatea, sinteza), în timp ce, în limba noastră fonetică noi „citim sunete” în emisfera stângă (cea responsabilă cu prozaice calcule, logică, detalii). Meschina noastră consolare e că nici ei nu înţeleg haiku-urile noastre, le interpretează în aşa fel încât să le poată compara – cât de cât – cu celebre şi de neajuns modele din poezia dragă lor. E firesc, funcţionează şi la ei acelaşi mecanism de falsă cunoaştere ce ne face să ne închipuim că ştim totul despre elefant – animal pe care nu l-am pipăit niciodată –<span style=""> </span>şi să declarăm cu autoritate că nu-i decât un şoarece niţel mai mare (acesta din urmă fiindu-ne, de milenii, prea familiar).<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style="">Kireji. </i>Esenţial pentru structura şi dinamica haiku-ului.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Reprezentat prin una sau două liniuţe de unire, mai rar prin „ ...” :<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 33pt; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span style="" lang="RO"><span style="">1.<span style=""> </span></span></span><!--[endif]--><span style="" lang="RO">după primul rând ori după al doilea; <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 33pt; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span style="" lang="RO"><span style="">2.<span style=""> </span></span></span><!--[endif]--><span style="" lang="RO">undeva la mijlocul haiku-ului; <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="margin-left: 33pt; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span style="" lang="RO"><span style="">3.<span style=""> </span></span></span><!--[endif]--><span style="" lang="RO">două, mai slabe, după fiecare dintre primele rânduri.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Kire-ji (cuvânt care taie, în traducere literală)<span style=""> </span>se folosea iniţial la sfârşitul hokku-ului, deoarece era obligatorie delimitarea primei strofe de restul haikai-ului, dar alta era situaţia versurilor din jurnale. Termenul folosit în tanka este <i style="">kire.</i><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Se vorbeşte de câteva duzine de kireji. Cel mai des întâlnită este particula cu valoare de interjecţie „ya”= ah!, precum în arhicitatul vers al ultracelebrului haiku al lui Bashō: furu ike ya (vechiul iaz, ah!). Rolul său este de a reda o puternică impresie/emoţie, de a o adânci, asemenea efectului produs de pedala pianului care prelungeşte sunetul. Earl Miner menţionează doar 18 în renga, printre care „kana”, o particulă conclusivă utilizată ca ultim cuvânt la sfârşitul haiku-ului, ca şi verbul auxiliar „keri”; ambele conferă <un> (Toshiharu Oseko). Alt verb auxiliar care serveşte drept kireji este „ran”, uneori lipsit de semnificaţie. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Cezura pe care autorii de haiku o folosesc drept kireji are funcţia unei punţi urcătoare, care, în modul cel mai fericit devine trambulină pentru a realiza – prin dinamismul saltului – o desprindere ce favorizează o unire la un nivel mai înalt. Nu este spaţiu gol, nici oprire plată, nici semn al juxtapunerii care îngăduie doar colajul, deplasarea măruntă în acelaşi plan. Deşi orizontal, kireji impune verticalitatea unui axis mundi, loc de întâlnire a două elemente profund diferite care-şi intersectează sensurile ce conţin corespondenţe/similarităţi dintr-un tabel scris sau care se scrie acum. Prin reverberaţie, rezultatul unirii semantice este o viguroasă ridicare la putere, iar nu o stupidă adunare. Ce urmează după kireji este menit să dea un alt sens versului de dinainte, aşa cum şi ultimul vers poate, e de dorit să ducă la o nouă înţelegere a celor anterioare. Sunt procese dinamice moştenite de la poezia în lanţ şi această structură este calitatea cea mai înaltă a haiku-ului. Pseudohaiku-urile cu forma A=B, în care, pur şi simplu se dă o definiţie, trebuie puse la zid fără nici o ezitare, ca şi cele călduţe, de la un cap la altul, în care nu se întâmplă nimic şi care smulg plictisitul oftat: ei şi ce? <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><i style="">Categorii estetice specifice haiku-ului.<o:p></o:p></i></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Începând cu mono no aware, prima şi cea mai reprezentativă categorie estetică niponă, izvorâtă din shinto, continuând cu diferite altele comune diverselor arte/do-uri<span style=""> </span>născute sub umbrela diferitelor secte buddhiste şi punând drept coroană misteriosul yūgen, care îşi împarte obscuritatea cu cea a buddhismului zen, toate aceste categorii estetice, oricât de bine par să fie descrise şi înţelese la nivel raţional, ne rămân relativ străine, întrucât sunt create într-o altă matrice culturală, provin din religii şi mentalităţi care ne sunt străine. Ele au străbătut istoria artelor nipone căpătând, în timp, nuanţe diferite în viziunea unor artişti şi critici. Ca să le folosim cu deplină responsabilitate în comentarea unor haiku-uri de pe meleagurile noastre, sensibilitatea noastră trebuie să renască în matricea culturală japoneză şi să facă drumul înapoi, proces deosebit de îndelungat şi complex. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>A le folosi din afară, rămâne un act candid, sau o impostură şi, în această lumină, nu pare demn de militat pentru întrebuinţarea acestor categorii estetice de către un comentator de haiku în cazul în care acesta nu are cunoştinţe respectabile de limbă, literatură şi cultură japoneză şi, la fel de important, nu s-a impregnat – prin empatie – de sensibilitatea şi mentalitatea japoneză, evidentă în diverse reacţii (sau în lipsa lor) la întâmplările de fiecare zi. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>Ca să nu deznădăjduim în faţa acestor exigenţe greu de atins, în cele din urmă putem găsim scăpare la <i style="">fueki/ryūk</i>ō, teoria literară a lui Bashō concepută sub influenţa filosofului Chuang-tzu care susţinea că totul se schimbă conform cu legile naturii. Sensul literal este<i style=""> eternitate</i> (ceea ce nu se schimbă) şi <i style="">modă</i> (ceea ce se schimbă). Practica literară recomandă perceperea/descrierea simultană a ambelor aspecte ale unui lucru/fenomen. Etern rămâne adevărul naturii şi fiinţei umane – la îndemâna oricui, indiferent de spaţiul-timp în care trăieşte – , ceea ce conduce la ideea că literatura bazată pe aceste adevăruri e capabilă să păstreze o valoare artistică atemporală şi, desigur, că putem străbate orice spaţii şi atinge cu vârful degetelor arhipelagul japonez. Schimbarea se înfăptuieşte în viziunea filosofică, interpretarea, modificarea subiectelor şi a tehnicilor literare, precum şi a stilului, pentru a permite eliminarea vechilor tipare care cad în manierism şi pentru a facilita (eterna!) înnoire. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span>*</span></i><b><span style="" lang="RO"> </span></b><span style="" lang="EN-GB">Technique used in Modern Japanese Haiku: </span><span style="" lang="EN-GB">Vocabulary and Structure</span><i style=""><span style="" lang="RO"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></i></p>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8605008053128701397.post-67821587363861000222008-05-19T07:17:00.000-07:002008-12-08T18:02:55.089-08:00Notiţă biografică<h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style=""> </span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span>Manuela Miga</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">născută la 12 noiembrie 1947, Constanţa</span></h3><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgH-aU9bp3b4uHNdFCdd4s9Zjs23P_h0QI0rP-VlFl7pfLQW_07q60UHU2mUxH3R5UxUPOGJdGHJuOFOtbiuxzvpVOP7EQQjV3pe1eRNcCu7UchAkSASu0aPFUjEFPsChGEN0VZGv5SMX8/s1600-h/Manuela+Miga.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgH-aU9bp3b4uHNdFCdd4s9Zjs23P_h0QI0rP-VlFl7pfLQW_07q60UHU2mUxH3R5UxUPOGJdGHJuOFOtbiuxzvpVOP7EQQjV3pe1eRNcCu7UchAkSASu0aPFUjEFPsChGEN0VZGv5SMX8/s320/Manuela+Miga.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5202176816319690098" border="0" /></a><br /><h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">profesia: critic de teatru şi film, licenţiată a Academiei de Teatru şi Film, Bucureşti<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">adresa: Strada Drumul Taberii 69, bl. </span><span style="" lang="FR">TD 43, et. 10, ap. 61, Bucuresti, sector 6, cod 061416<span style=""> </span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">telefon : (4021) 7266675; 0730004615<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">e-mail: manuela.miga@</span><span style="" lang="RO">yahoo.com<br /><br /></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><span style="font-size:180%;"><span>Haiku</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Începând din 1991 publică haiku în reviste din România (Haiku, Albatros, Orion, Semn, Steaua, Tomis, Pantheon, Amurg sentimental), Japonia (The Daily Yomiuri, Kō, Mainichi Daily News), SUA (Modern Haiku, Mirrors), Marea Britania (Blithe Spirit), Canada (Raw Nervz Haiku), Fran</span><span style="" lang="RO">ţa (Gong),</span><span style="" lang="FR"> Croaţia etc. În<span style=""> </span>reviste din Japonia şi România publică tanka şi articole teoretice, acestea din urmă, precum şi <span style=""> </span>tanrenga, renku, rengay, haibun, eseuri au apărut în reviste din România. La postul de radio România Cultural a citit din haiku-urile sale şi a vorbit despre poezia japoneză la diferite emisiuni literare. </span><span style="" lang="IT">Din 2003 până în 2006, este redactor la revista « Haiku ».<br /><br /><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span>Prezenţe în antologii de haiku:</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Umbra libelulei” realizată de Florin Vasiliu, Editura Haiku, Bucureşti, 1993<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style=""> </span></span><span style="" lang="EN-GB">“Haiku World” realizată de W.J.Higginson, Kodansha International, <st1:city st="on">Tokyo</st1:city> – <st1:state st="on">New York</st1:state> – <st1:city st="on"><st1:place st="on">London</st1:place></st1:city>, 1996<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="EN-GB">“The Haiku Seasons” realizată de W.J.Higginson, Kodansha International, <st1:city st="on">Tokyo</st1:city> – <st1:state st="on">New York</st1:state> – <st1:city st="on"><st1:place st="on">London</st1:place></st1:city>, 1996<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“O sută de catarge” realizată de Florin Vasiliu, Editura Haiku, Bucureşti, 1997<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">“Anthologie haïku - Roumanie” realizată de André Duhaime, http://www.atreide.net/rendezvous (10 poeţi reprezentaţi fiecare de câte 10 haiku-uri), 1997, publicată de Les Éditions David, Orléans, Canada, în 1998, în antologia mondială “Haïku sans frontières” <o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">Basho Festival ’98 – Basho Memorial Museum, Ueno, 1998</span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“O antologie a poetelor din România” realizată de Constantin Popescu-Ulmu, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2000<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="RO">„Poeţi români. 10 ani de haiku” realizată de Florin Vasiliu şi Mioara Gheorghe, Editura Haiku, Bucureşti, 2000</span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Aromă de nea” realizată de Ioan Gabudean, Editura Ardealul, Târgu-Mureş, 2003<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Surâsul crizantemei” realizată de Ioan Găbudean, Editura Ardealul, Târgu-Mureş, 2004<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="RO">”Cântecul apelor” </span><span style="" lang="IT">realizată</span><span style="" lang="RO"> de Cornelia Atanasiu, Editura Atar, Bucureşti, 2004<br /><br /></span><span style="" lang="IT"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style=""><span style="font-size:180%;"><span>Volume</span></span>:</span></span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">“99 exerciţii de haiku/ 99 Haiku Exercises/ 99 exercices de haïkou”, Editura Sakura, Bucureşti, 1994, ISBN 973-95533-5-4, legătură manuală. Recenzat în Adevărul literar şi artistic, Orion, Albatros, Modern Haiku şi Haiku Southwest (SUA).<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">“Nud cu anturium/ Nu à anthurium/ Nude with Anthurium” , Bucureşti, 1999, ISBN 973 –0-00809-4, legătură manuală tradiţională. Recenzat în « Albatros ».<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">“Bâldâbâc! senryu-uri după un haiku de Bashō/ Blub-blub-glug! </span><span style="" lang="EN-GB">Senryus on a Haiku of Bashō, Bucureşti, 2001, ISBN 973-0-02242-9, pliată şi cusută manual. </span><span style="" lang="IT">Recenzat în Observatorul cultural, Bucureşti.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;">Participări la colocvii cu comunicările:</span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“De la haiku prin rengay spre renga” la Colocviul Naţional de Haiku, Mamaia, 1995<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Însemnări despre haiku” la Colocviul Naţional de Haiku de la Slobozia, 1996<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Erezii despre haiku ” la Colocviul Naţional de Haiku, Constanţa, 1999<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Însemnări despre haibun ” la Colocviul Naţional de Haiku, Constanţa, 2000<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Ryōkan – O lampă în plină zi ” la Colocviul Naţional de Haiku, Constanţa, 2001<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“De la 5-7-5 la puritatea inimii şi a minţii” la Colocviul Naţional de Haiku, Constanţa, 2002<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Poezia în lanţ în România / Linked Poetry in Romania”, Colocviul Internaţional de la Mamaia-Constanţa, 2005<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="EN-GB"><span style="font-size:180%;"><br />Premii:</span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="EN-GB">Premiul revistei The Daily Yomiuri, <st1:city st="on"><st1:place st="on">Tokyo</st1:place></st1:city>, 1994; pentru<o:p></o:p></span></h3> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="EN-GB"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="EN-GB">stifling heat –<o:p></o:p><br />a fly licking the eye<o:p></o:p><br />of a stale fish<o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="EN-GB">căldură mare –<o:p></o:p><br />o muscă linge ochiul<o:p></o:p><br />peştelui putred<o:p></o:p></span></p> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">tradus în japoneză şi comentat de dl. Uchida Sonō, preşedintele Societăţii Internaţionale de Haiku din Japonia.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Menţiune de onoare (Honorable Mention) ITOEN </span><span style="" lang="RO">„OH-I, OCHA”</span><span style="" lang="FR"> – New Haiku Contest, Tokyo, 1995; pentru<o:p></o:p></span></h3> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="FR"><o:p> </o:p>the storm scatters<o:p></o:p><br />the magnolia petals –<o:p></o:p><br />life-boat for a snail<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="FR"><o:p> </o:p>ploia scutură<o:p></o:p><br />petalele magnoliei –<o:p></o:p><br />barcă pentru melc<o:p></o:p></span></p> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Premiul de excelenţă (Excellence Award) ITOEN </span><span style="" lang="RO">„OH-I, OCHA”</span><span style="" lang="RO"> </span><span style="" lang="FR"><span style=""> </span>– New Haiku Contest, Tokyo, 1996; pentru<o:p></o:p></span></h3> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="FR">on the venetian blinds<o:p></o:p><br />the old acacia shadow –<o:p></o:p><br />tomcat napping<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="" lang="FR"><o:p> </o:p>pe jaluzele<o:p></o:p><br />umbra vechiului salcâm<o:p></o:p><br />motan moţăind<o:p> </o:p></span></p> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Premiul “Orion” pentru cea mai bună carte de poeme haiku « 99 exerciţii de haiku » , Slobozia, 1995 <o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Premiul “Orion” pentru cel mai bun volum de tanka<span style=""> </span>« Nud cu anturium », Slobozia, 1999<span style=""> </span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Diplom</span><span style="" lang="RO">ă a Societăţii de Haiku din Constanţa, 2002, pentru eseurile publicate despre diversele tipuri de poezie japoneză</span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="RO">Premiul 3 (Third Prize – Nyuusen), „ Kusamakura” International Haiku Competition, Kumamoto, 2004 </span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="RO">Premiul 3 ”Ad Visum”, Vişeul de Sus, 2005</span><span style="" lang="FR"><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="text-align: center; font-weight: normal;" align="center"><span style="" lang="RO">bocete pe drum –<br />ultima petală a<br />stânjenelului<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><span style=""> </span>Premiul 2, Mainichi Haiku Contest, Tokyo, 2007<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="text-align: center; font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">a pure spring bubbles –<br />farther, the ocean’s roar<br />an old man sight<span style=""> </span><o:p></o:p></span></h3><div style="text-align: center;"> </div><div style="text-align: center;"><span style="" lang="FR">izvor clipocind</span><br /><span style="" lang="FR"> departe, mugetul oceanului – </span><br /><span style="" lang="FR"> bătrânul suspină</span><br /><span style="" lang="FR"></span></div> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><span style="font-size:180%;"><span><br />Poezii</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">A publicat poezii în reviste din România (Amfiteatru, România literară, Tomis, Amurg sentimental) şi a recitat poeme, precum şi traduceri din lirica universală la Radio România Cultural.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><br /><span style="font-size:180%;"><span>Ikebana</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Din 1981 pînă în 1987 studiază ikebana cu profesoare japoneze la Universitatea Populara Dalles, Bucureşti, iar în 1995 – 2000 şi 2006 - 2007 predă – în aceeaşi instituţie – cursuri de ikebana; în 1999 - 2003 predă, ocazional, lecţii de ikebana la Liceul Dimitrie Cantemir din Bucureşti. </span><span style="" lang="RO">Între 2002 - 2004 predă la Facultatea de Limbă şi Literatură Japoneză a Universităţii Bucureşti şi la Liceul Grigore Moisil. Din 2008 predă cursuri de ikebana în cadrul Asociaţiei Japan Culture.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><span style="font-size:180%;"><span><br />Expoziţii personale:</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Grădina Botanică, Bucureşti, în 1982 şi 1984 (unele aranjamente florale au fost însoţite de versuri).<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><span style="font-size:180%;"><span><br />Expoziţii de grup:</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">începând din 1981, la Universitatea Populara Dalles; ocazional, în diferite institutii de cultură din Bucureşti (Teatrul Naţional, Opera Română, Biblioteca Naţională,<span style=""> </span>ARLUS,<span style=""> </span>Clubul Diplomaţilor, World Trade Center etc.).<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR"><span style="font-size:180%;"><span><br />Demonstraţii:</span></span> <o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="FR">Clubul Doamnelor, Reşita, iulie 1996, Universitatea Populara Dalles, Bucureşti, noiembrie 1996, noiembrie 1997, AIWA,<span style=""> </span>Bucureşti, noiembrie1997, Muzeul de ştiinţe naturale din Ploieşti, 1998 etc.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span><br />Emisiuni radio/TV:</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">interviuri la diferite posturi de radio din Bucureşti, Reşiţa, Ploieşti etc., ocazionate de expoziţii şi demonstraţii, precum şi emisiuni în direct despre ikebana; prezentări de aranjamente florale la TVR2, Tele 7 abc, Super Nova, Prima TV<span style=""> </span>etc.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span><br />Eseuri:</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">“Efemerul microcosm: ikebana” în revista “Academica”, 1991, “Kadō, calea florii” în antologia de texte “Japonia – o continuă revelaţie”, Editura Fiat Lux, Bucureşti, 1997 şi, în 2002, “Arta de a face florile să trăiască” în revista “Agricultorul român”.<span style=""> </span><br /><span style=""> </span><span style=""> </span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><span style="font-size:180%;"><span>Critică de teatru şi film</span></span><o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT">În afara activităţilor de la diversele instituţii la care a lucrat ca redactor al unor publicaţii de film, teatru sau cu un mai larg profil cultural, ca lector de scenarii sau producător delegat, a publicat cronici de teatru şi film în periodice; a prezentat filme la TVR; din 1990 până în 2004 colaborează frecvent la emisiunea “Rampa şi ecranul” (Radio România Cultural), iar din 1998</span><span style="" lang="RO"> până în 2004</span><span style="" lang="IT"> semnează catalogul Festivalului Filmului European organizat anual la Bucureşti de către Delegaţia Comisiei Europene în România şi Uniunea Cineaştilor.<o:p></o:p></span></h3> <h3 style="font-weight: normal;"><span style="" lang="IT"><o:p> </o:p></span></h3>Manuela Migahttp://www.blogger.com/profile/16034083553247761937noreply@blogger.com0