Manuela Miga



născută la 12 noiembrie 1947, Constanţa

profesia: critic de teatru şi film, licenţiată a Academiei de Teatru şi Film, Bucureşti

e-mail: manuela.miga@
yahoo.com
(continuare)

INTERVIU de Jean-Louis d’Abrigeon cu Manuela Miga

Bună ziua, Manuela Miga! V-am cunoscut datorită Internetului. Dar, de fapt, cine sunteţi? Unde v-aţi născut? Vorbiţi-ne despre viaţa dumneavoastră!

M-am născut într-o noapte fără lună la Constanţa, România, chiar în spatele «cortinei de fier», la malul Mării Negre, în urmă cu mai mult de o jumătate de secol. Ţară mică a unei mici planete numite Pământ, dar unde predomină apa, dintr-un sistem solar marginal al Căii Lactee (în România – fără ceremonie – se preferă ceaiul, deoarece e mai ieftin).
(continuare)

luni, 7 iulie 2008


UN PLAGIAT


Intr-o dupa-amiaza, intrind in Libraria Eminescu, am vazut o carte numita, simplu, Ikebana, semnata de Nicoleta-Gianina Mihalache; editura: Polirom. Pretul, 249.000 lei, mi-a produs fiori. N-am scos banii din buzunar, dar, peste citeva zile, printr-o intimplare, cartea mi-a picat in brate. Dupa o lectura in diagonala, mi-au picat bratele. Nu c-ar fi fost cartea prea grea, nu, ci fiindca imi recunosteam cuvintele. Mi-am amintit de un eseu publicat in Japonia, o continua revelatie, Fiat Lux, Bucuresti, 1997. Concluzia a fost ca cel putin doua din cele sapte pagini din Kado – calea florii au fost decupate si lipite in Ikebana, cuvint cu cuvint. „Atitudinea ikebanistului este plina de respect si de responsabilitate: «crima» sa este o «crima morala», o «crima estetica», justificata in masura in care ceea ce este distrus serveste unei creatii de rang superior“, zic eu la pagina 141, ea la pagina 38. Cel putin, aici a copiat corect, pe cind la pagina 32 s-a grabit: „Asimetria da ikebanistului posibilitatea sa sublinieze vizibilul, sugestia, aluzia, etalarea“. Eu, la pagina 135, continuindu-mi argumentatia despre modelul occidental de creare a spatiului mizind pe simetrie si modelul japonez, ce are asimetria ca principiu, am scris: „Pe de o parte, necesitatea sublinierii vizibilului, etalarea, pe de alta, sugestia, aluzia, ocultarea“. (Pasajele anterioare si posterioare au fost reproduse corect la paginile 30, 31 – cirpite cu consideratii „imprumutate“ de ici, de colo; problema e ca la lipituri a fost folosit principiul nuca-n perete.)


Exista si fragmentari „ingenioase“. La pagina 140 pomenesc despre sunamono, aranjamente florale in nisip (fraza e preluata la pagina 37), apoi de principiul moral shuninaigyo, dragostea fata de tot ceea ce exista (pagina 19 si, pentru ca principiile morale sint, evident, partea cea mai tare a „autoarei“, mai copiaza si la pagina 39 un final de fraza). Dupa care, la pagina 116, face cu nonsalanta permutari, afirmind oarece despre ikebana si... „dragostea fata de tot ceea ce e viu (principiul Sunamono)“ (sic!). Desigur, citatele mele din diverse surse (indicate in bibliografie) nu reprezinta un prilej de poticnire pentru Nicoleta-Gianina Mihalache, care nu se incurca cu ghilimelele; cartea ei nici nu are, de altfel, o bibliografie, merit pentru care s-ar cuveni sa fie felicitata si Mihaela Morosanu, redactorul cartii.

Daca atita pretuire a acordat Nicoleta-Gianina Mihalache primei sale profesoare de ikebana, cu atit mai stralucita a fost cea de care s-a bucurat maestrul Sen’ei Ikenobo, autor al lucrarii Ikenobo Ikebana. Shimputai Style, Shufunotomo Co., Ltd., Tokyo, 1997. Asa se face ca la pagina 80 gasim capitolul Aranjamente propuse si explicarea lor, care debuteaza cu aranjamentul lui sensei de la pagina 39, urmind, in ordine, aranjamentul si explicatia: el, pagina 16-17, ea, 81-82; el, 36-37, ea, 83-84; el, 82-83, ea, 84-85; el, 60-61, ea, 91-92; el, 32-33, ea, 93-94; el, 18-19, ea, 95-96. De ce n-o fi pastrat, cel putin, ordinea din cartea lui Ikenobo, cea logica, pe anotimpuri?

Despre felul cum a fost facuta traducerea din engleza nu e cazul sa ne intindem cu exemplele, ca imbatrinim cu totii. Sa dam un singur „furculision“ din lunga serie de aberatii. Sensei scrie: „and balances the whole“, iar „copiatoarea“-traducatoare, la pagina 83: „si balanseaza intreg aranjamentul floral“. Echilibrul este o notiune fundamentala a ikebanei, necunoscuta insa autoarei.
Surprinzator e si modul de impanare a textului cu imagini. Aceeasi poza apare la paginile 3, 101 si 120. Una se repeta la paginile 40 si 46-47; fantoma pozei de la pagina 83 revine la 119. La pagina 10-11, cind Ionut Brostianu, semnatarul conceptiei grafice, ne plimba prin gradinile suspendate si mormintul lui Tutankamon (dupa cununi si ghirlande), privirii ii e dat sa se odihneasca pe… trei aranjamente ikebana!

De vreme ce autoarea ne ofera adresa e-mail pentru sugestii destinate (deja!) unei editii viitoare, eu adresez iubitorilor de ikebana din toate tarile invitatia de a se uni pentru a-i trimite noi materiale de referinta – altele decit cele pe care le vor recunoaste in editia de fata.

Niciun comentariu: