Manuela Miga



născută la 12 noiembrie 1947, Constanţa

profesia: critic de teatru şi film, licenţiată a Academiei de Teatru şi Film, Bucureşti

e-mail: manuela.miga@
yahoo.com
(continuare)

INTERVIU de Jean-Louis d’Abrigeon cu Manuela Miga

Bună ziua, Manuela Miga! V-am cunoscut datorită Internetului. Dar, de fapt, cine sunteţi? Unde v-aţi născut? Vorbiţi-ne despre viaţa dumneavoastră!

M-am născut într-o noapte fără lună la Constanţa, România, chiar în spatele «cortinei de fier», la malul Mării Negre, în urmă cu mai mult de o jumătate de secol. Ţară mică a unei mici planete numite Pământ, dar unde predomină apa, dintr-un sistem solar marginal al Căii Lactee (în România – fără ceremonie – se preferă ceaiul, deoarece e mai ieftin).
(continuare)

sâmbătă, 30 mai 2009

Traducerea unor poeme de Ryōkan



Traducerea unor poeme de Ryōkan

de Manuela Miga



La adresa http://www.youtube.com/watch?v=VqHxkzauSkU elevul Pericleanu Octavian-Mihai, preluând coloana sonoră din „Ryokan Haiku Poetry – a Collection of Poems”, Four Seasons Productions, unul din cele 21 de video-uri din Moving Poetry Series (care conţine şi „13 Haiku Poems” , „Japanese Haiku by Basho”), a postat un material pentru care a ales şi prelucrat cu multă sensibilitate şi acurateţe imaginile. Traducerea poemelor a fost făcută după textul englez şi aici e partea slabă a acestui material; fireşte, nu ne aşteptam ca un elev să aibă cunoştinţe despre poezia japoneză ori metrica ei specifică dar, în mod evident, nici nu a fost îndrumat în acest sens, dovadă comentariul introductiv cel puţin stângaci. Aşa se face că un haiku este tradus cu 37 de silabe, grupate pe 4 rânduri. Reproduc fidel traducerea:

Fiecare arţar înfrunzit
Agitându-se departe,
odată pentru totdeauna,
Îşi arată şi faţa, şi spatele.

Să spunem doar că momiji, frunzele roşii de arţar, kigo pentru toamnă, simbol drag japonezilor şi încărcat de sensuri, se situează în opoziţie fermă comparativ cu stadiul de înfrunzire; dincolo de aceasta, oricât de primăvăratic şi săltăreţ ar fi arţarul de mai sus, nu văd cum îşi poate arăta şi faţa şi spatele privitorului care-l contemplă.

Vrăjită, obsedată chiar de minunata voce nostalgică a lui Machiko Moser am căutat şi găsit respectivele poeme care meritau o soartă mai bună, iar Ramona Ţăranu – masterand al Universitaţii Bucureşti, Facultatea de Limbă şi literatură japoneză – mi-a pus la dispoziţie o traducere liberă. În afară de provocarea reconstituirii secvenţelor de 31 şi 17 silabe, traducerea cuvântului kokoro m-a pus la încercare şi, sper că într-un mod fericit, am ales – după context – minte şi spirit, kokoro însemnând şi inimă şi suflet, toate acestea împreună într-un singur minunat centru al fiinţei care încă nu s-a despărţit de sine.

Cred că este interesant pentru autorii de tanka şi haiku în limba română să dispună de scrierea poemelor lui Ryōkan în romaji (transcrise mai jos cu caractere italice); astfel îşi vor face o idee despre felul în care sună versurile în japoneză. Am inclus şi prima waka din video-ul originar care, în varianta propusă de d-l Pericleanu, a fost sacrificată în favoarea comentariului introductiv.

Yama kage no
iwama wo tsutau
kokemizu no
kasukani ware wa
sumiwataru kamo

Cândva voi atinge
limpezimea apei
din ascunzişul
de muşchi dintre stâncile
de sub poala muntelui.

Tou hito mo
naki yamazato ni
iori shite
hitori nagamuru
tsuki zo warinaki

Retras în satul
de munte unde nimeni
nu mă vizitează
atât îmi rămâne:
să privesc luna, singur.

Ura wo mise
omote wo misete
chiru momiji

cad frunzele roşii
de arţar – când pe dos
şi când pe faţă

Yuugure no
oka no matsu no ki
hito naraba
mukashi no koto mo
towamashi mono

Apus de soare.
Dacă pinul de pe deal
s-ar putea face om
l-aş întreba despre
lucrurile de demult.

Wabinuredo
kokoro wa sumeri
kusa no io
sono hi sono hi wo
okuru bakari ni

Zi după zi în
sălaşul meu de iarbă
îmi petrec viaţa.
Mintea mea se limpezeşte
în singurătate.

Yume no yo ni
mata yume musubu
kusamakura
nezame sabishiku
mono omou kana

Noi vise ţese-n
lumea iluzorie
perna de iarbă.
La trezire eşti singur
cu gândurile tale.

Aru wa naku
naki wakazu sono
yo no naka ni
aware itsumade
wa ga mi nagekan

Plângere-i viaţa.
În lumea aceasta
fără încetare
se plânge, dar până când
va jeli sufletul meu?

Kono sou no
kokoro wo towaba
oozora no
kaze no tayori ni
tsuku to kotae yo

Dacă cineva
întreabă de spiritul
acestui călugăr
spune-i că umblă purtat
de vântul cerului.




Niciun comentariu: