Traducerea unor poeme de Ryōkan
Fiecare arţar înfrunzit
Agitându-se departe,
odată pentru totdeauna,
Îşi arată şi faţa, şi spatele.
Să spunem doar că momiji, frunzele roşii de arţar, kigo pentru toamnă, simbol drag japonezilor şi încărcat de sensuri, se situează în opoziţie fermă comparativ cu stadiul de înfrunzire; dincolo de aceasta, oricât de primăvăratic şi săltăreţ ar fi arţarul de mai sus, nu văd cum îşi poate arăta şi faţa şi spatele privitorului care-l contemplă.
Vrăjită, obsedată chiar de minunata voce nostalgică a lui Machiko Moser am căutat şi găsit respectivele poeme care meritau o soartă mai bună, iar Ramona Ţăranu – masterand al Universitaţii Bucureşti, Facultatea de Limbă şi literatură japoneză – mi-a pus la dispoziţie o traducere liberă. În afară de provocarea reconstituirii secvenţelor de 31 şi 17 silabe, traducerea cuvântului kokoro m-a pus la încercare şi, sper că într-un mod fericit, am ales – după context – minte şi spirit, kokoro însemnând şi inimă şi suflet, toate acestea împreună într-un singur minunat centru al fiinţei care încă nu s-a despărţit de sine.
Cred că este interesant pentru autorii de tanka şi haiku în limba română să dispună de scrierea poemelor lui Ryōkan în romaji (transcrise mai jos cu caractere italice); astfel îşi vor face o idee despre felul în care sună versurile în japoneză. Am inclus şi prima waka din video-ul originar care, în varianta propusă de d-l Pericleanu, a fost sacrificată în favoarea comentariului introductiv.
iwama wo tsutau
kokemizu no
kasukani ware wa
sumiwataru kamo
Cândva voi atinge
limpezimea apei
din ascunzişul
de muşchi dintre stâncile
de sub poala muntelui.
Tou hito mo
naki yamazato ni
iori shite
hitori nagamuru
tsuki zo warinaki
Retras în satul
de munte unde nimeni
nu mă vizitează
atât îmi rămâne:
să privesc luna, singur.
Ura wo mise
omote wo misete
chiru momiji
cad frunzele roşii
de arţar – când pe dos
şi când pe faţă
Yuugure no
oka no matsu no ki
hito naraba
mukashi no koto mo
towamashi mono
Apus de soare.
Dacă pinul de pe deal
s-ar putea face om
l-aş întreba despre
lucrurile de demult.
Wabinuredo
kokoro wa sumeri
kusa no io
sono hi sono hi wo
okuru bakari ni
Zi după zi în
sălaşul meu de iarbă
îmi petrec viaţa.
Mintea mea se limpezeşte
în singurătate.
Yume no yo ni
mata yume musubu
kusamakura
nezame sabishiku
mono omou kana
Noi vise ţese-n
lumea iluzorie
perna de iarbă.
La trezire eşti singur
cu gândurile tale.
Aru wa naku
naki wakazu sono
yo no naka ni
aware itsumade
wa ga mi nagekan
Plângere-i viaţa.
În lumea aceasta
fără încetare
se plânge, dar până când
va jeli sufletul meu?
Kono sou no
kokoro wo towaba
oozora no
kaze no tayori ni
tsuku to kotae yo
Dacă cineva
întreabă de spiritul
acestui călugăr
spune-i că umblă purtat
de vântul cerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu